Am preluat de la http://bestbigdeal.com/index.php/drojdia-arma-de-distrugere-in
Oamenii au uitat gustul pâinii adevărate. Mai ales nu-şi amintesc că pe vremuri pâinea se cocea întotdeauna prin dospire. Toate componentele de fermentare au fost exclusiv de origine vegetală. Aluatul celebru, ţărănesc (aluat fermentat cu hamei şi stafide, miere sau zahăr natural, malţ alb şi roşu) se prepara din făină de secară, orz şi grâu spelta. Anume aceşti fermenţi îmbogăţeau organismul cu vitamine, enzime, biostimulente şi, mai presus de toate, îl săturau cu oxigen. Datorită acestui fapt corpul uman devenea mai energic, mai eficient, mai rezistent la răceli şi alte maladii.
De la mijlocul anilor 40, după război s-a produs o substituire a fermentării din hamei pe cea din drojdie. Oamenii de ştiinţă au descoperit că principala caracteristică a drojdiei este fermentarea. Drojdia transmite această proprietate prin pâine (într-un centimetru cub de aluat gata sunt prezente 120 de milioane de celule de drojdie), în sânge, şi începe a fermenta. Gazul fuzel format astfel ajunge, în primul rând, la creier, perturbând funcţiile sale. Se deteriorează brusc memoria, capacitatea de gândire logică, de muncă creativă.
Acţionând la nivelul celular, drojdia duce la formarea în organism a tumorilor benigne şi canceroase. Se produce o influenţă asupra celulelor, privându-le de posibilitatea de a se împărţi, deci a produce celule sănătoase.
Nu este întâmplător, că la al doilea Congres Mondial de medicină pe bază de plante, la Praga, în 1990, profesorul Larbert a vorbit despre efectele negative asupra sănătăţii umane a pâinii albe, rafinate, preparate pe bază de drojdie. Ingestia prelungită a acestei pâini duce la o serie de perturbări descrise de către Larbert şi numite ghemogliaz. Această maladie se manifestă prin dureri de cap, somnolenţă, iritabilitate, probleme digestive, încetinirea gândirii, scăderea activităţii sexuale, creşterea vâscozităţii sângelui.
Larbert consideră că ghemogliaz este mai răspândit şi mai periculos, decât tuberculoza. Impactul negativ al drojdiei asupra organismului este relevat de numeroşii savanţi din întreaga lume. Despre acest lucru au scris: Gianfranco Rosini (“Prezenţa caracteristicilor ucigaşe la drojdie”), H. Bussey şi D. Sherman (” Factorul mortal – biochimia, biofizica, 1973, p. 13-14), academicienii F.Uglov, B. Iskacov, N. Dubinin (Operele Institutului Plehanov), profesorul francez Etienne Wolff şi mulţi alţii.
Ce este de făcut? Să revenim la coacerea pâinii din aluat acru, care a fost utilizat în antichitate şi în trecutul neîndepărtat!
De cateva decenii pâinea se coace cu drojdie termofilă, inventată de om, Saccharomyces cerevisiae. Tehnologia ei de pregătire este monstruoasă, antinaturală. Producerea drojdiei de panificaţie se bazează pe creşterea ei în substanţe lichide hrănitoare. Melasa este diluată cu apă, tratată cu clorură de var şi acidificată cu acidul sulfuric, etc.
Oamenii de ştiinţă din întreaga lume au bătut alarma. Sunt descoperite mecanismele impactului negativ ale drojdei termofile asupra organismului. Drojdia Saccharomyces (drojdie termofilă), speciile căreia sunt utilizate în industria de alcool, bere şi panificaţie, în natură nu apar. Celulele Saccharomyces, din păcate, sunt mai rezistente, decât celulele ţesutului. Ele nu se distrug, fie în timpul gătitului sau cu salivă în organismul uman. Celulele ucigaşe de drojdie ucid celulele sensibile umane, mai puţin protejate în organism, prin emanarea substanţelor otrăvitoare cu greutate moleculară mică.
Ciupercile termofile nu dispar, deoarece sunt capabile să reziste şi la 500 de grade şi, nimerind în organism, se înmulţesc şi atacă flora intestinală, distrugând-o.
Proteinele toxice acţionează asupra membranei plasmatice, mărind permeabilitatea ei la agenţii patogeni şi viruşi. Celulele de drojdie nimeresc în tractul digestiv, iar apoi în sânge. Drojdiile termofile se multiplică în organism într-o progresie geometrică şi permit microflorei patogene să trăiască în mod activ şi să se multiplice, inhibând microflora normală, care în intestin, cu o alimentaţie corectă, poate genera vitamine B, aminoacizi esenţiali şi acizi. Se încalcă grosolan activitatea tuturor organelor digestive: stomacului, pancreasului, vezicii biliare, ficatului, intestinelor.
Stomacul din interior este acoperit cu o membrană mucoasă specială, rezistentă la acid. Totuşi, dacă omul abuzează de produse din drojdie şi alimente acide, stomacul nu poate rezista mult timp la aceasta. Arsura va duce la formarea ulcerului, durerilor de cap şi la formarea unui simptom comun, cum ar fi arsuri la stomac.
Utilizarea produselor alimentare, preparate pe bază de drojdie termofilă, promovează formarea cheagurilor, iar apoi pietrelor în vezica biliară, ficat, pancreas, constipaţie şi formarea tumorilor. În intestin cresc procesele de degradare, se dezvoltă microflora patogenă. Se încetineşte evacuarea maselor toxice din organism, se formează buzunare de gaz, în care stagnează pietrele fecale. Treptat, ele cresc în membranele mucoase şi straturi submucoase ale intestinului. Sistemul digestiv îşi pierde funcţia sa de protecţie şi se reduce capacitatea de digestie. Vitaminele se digeră insuficient şi nu sunt asimilate în mare măsură oligoelementele, cel mai important fiind calciul.
Sistem
