Afişări de pagină

Sistem

vineri, 31 iulie 2015

Rezonanta Schumann – Omul ca structură vibratorie

Posted by Anca in Remedii naturiste, Stiinte de frontiera pe http://blog.aimgroup.ro

 
Cum este posibil să trăim cu impresia că ducând telefonul mobil aproape de creier suntem în siguranță?
Singurul răspuns este că încă nu ne dăm seama ce facem. Încă nu avem idee la ce risc ne expunem. Dacă nu se văd, nu înseamnă că aceste radiații nu există. Să ne amintim de Marie Curie care a murit din cauza unei anemii aplastice datorată expunerii accidentale la radiaţii ‒ efectul nociv al radioactivităţii nu era cunoscut la acea vreme.
Este imposibil să dăm timpul înapoi, dar trebuie să fim conștienți de consecințele radiațiilor electromagnetice asupra sănătății noastre ca să putem alege măsuri de protecție adecvate. Multe tipuri de cancer, despre existenţa cărora nu se știe în acest moment, urmează să iasă la suprafață în următorii ani. Întrebarea care bântuie minţile oamenilor este dacă radiațiile emise de telefoanele mobile provoacă îmbolnăvirea de cancer (orice tip de cancer). Din păcate, studiile și cercetările care se fac în acest sens trag un puternic semnal de alarmă: radiațiile GSM au o contribuție înfricoșătoare la dezvoltarea diferitelor tipuri de tumori canceroase.
Te-ai întrebat vreodată de ce te simți atât de bine când petreci timp în natură, într-o zonă ruptă de civilizație?

Turnură incredibilă de destin
În 1951, un cercetător german făcea o descoperire care urma să schimbe totul. Numele lui este Winfried Otto Schumann, profesor de fizică la Universitatea din München. În ziua respectivă, el preda studenților fizica electricității, cum o sferă aflată în interiorul altei sfere poate crea tensiune electrică și, implicit, o frecvență. Studenții întâmpinau dificultăți în a înțelege acest lucru. Ca să îi ajute, profesorul le-a spus să-și imagineze Pământul ca fiind o sferă în interiorul altei sfere (ionosfera). Le-a făcut acest desen pe tablă și i-a rugat să calculeze tensiunea care există între ele. Nici Schumann nu cunoștea răspunsul. El însuși a început să calculeze. În cele din urmă a ajuns la frecvența de aproximativ 10 Hz. Nu îi venea să creadă că Pământul are un puls, o frecvență care se poate măsura. Deși genialul profesor era mândru de descoperirea lui, nu și-a dat seama cât de importantă era cu adevărat aceasta. Rezultatele la care a ajuns Schumann în urma calculelor sale au fost publicate pe ultimele pagini ale unui ziar științific nu prea popular, cu titlul „Rezonanța Schumann”. Au fost necesari câțiva ani și o cotitură incredibilă de destin pentru ca profesorul să realizeze adevărata valoare a propriei descoperiri.
Acea schimbare de destin avusese loc deja cu 30 de ani înainte prin intermediul altui om de știință german – Hans Berger. Folosind un electroencefalograf pe care el însuși îl construise, Berger a realizat prima înregistrare a frecvențelor electrice transmise de creierul uman. Inițial s-a dorit ca această descoperire să fie cunoscută cu numele celui care a făcut-o, dar Berger, fiind un om modest, a numit-o „undele alpha”.
La scurt timp după descoperirea pe care Schumann o făcuse, un coleg de-al lui Hans Berger, medic de profesie, a dat peste o revistă științifică, aceeași în care fusese publicat cu câțiva ani înainte articolul despre rezonanța Schumann. L-a citit de câteva ori realizând pe loc magnitudinea acelei descoperiri. Frecvența undelor alpha înregistrate și măsurate de Hans Berger erau aproape identice cu rezonanța Schumann, frecvența Pământului. Acest medic a luat imediat legătura cu Schumann, convingându-l să meargă mai departe cu cercetările. Alături de unul dintre studenții săi, profesorul de la Universitatea din Munchen a început să studieze în detaliu cum tensiunea este descărcată prin fulgere în cavitatea dintre Pământ și ionosferă. În urma calculelor făcute, a ajuns la un rezultat precis, şi anume rezonanța Schumann era de 7,83 Hz. Această descoperire a fost remarcabilă. Rezonanța Schumann avea aceeași valoare ca undele alpha măsurate de Hans Berger. Undele cerebrale care ne influențează creativitatea, performanțele, nivelul de stres și de anxietate, sistemul imunitar etc. s-au dovedit a avea aceeași frecvență cu cea a Planetei noastre. Pulsul Pământului devenise însuși pulsul vieții. Era oare o coincidență?

Experimentul din buncăr
Un cercetător renumit de la Institutul de Matematică Max Planck din Germania, Rütger Wever, a aprofundat rezultatele la care Schumann și Hans Berger ajunseseră. La începutul anilor 1960, acest cercetător a condus un experiment la care au participat în mod voluntar studenți din cadrul Institutului Max Planck, cu o stare de sănătate foarte bună. Mai întâi a realizat un buncăr subteran, complet izolat și rupt de rezonanța naturală a Pământului. Acolo, participanții rămâneau câteva săptămâni. Rezultatele experimentului au fost cutremurătoare. Studenții au început să sufere de diverse afecțiuni fizice și psihice – dureri de cap, tulburări emoționale și stare de stres. Interesant a fost că atunci când s-a introdus în buncăr un generator de frecvență Schumann (în secret), tulburările studenților au dispărut complet ori s-au ameliorat foarte mult și starea lor de bine se reinstala treptat. Cercetările lui Wever au scos la iveală o conexiune uimitoare între sănătatea ființei umane și frecvența naturală a Pământului.Ulterior s-a ajuns la concluzia că rezonanța Schumann poate fi însăși condiția vieții.
Scânteia vieții acolo unde nu există viață
Cea mai importantă contribuție în acest sens a avut-o Luc Montagnier, virusologul francez distins cu Premiul Nobel pentru descoperirea HIV (Human Immunodeficiency Virus). Studiile sale au fost considerate de mare ajutor în homeopatie. Dacă până atunci se credea că viața poate apărea doar acolo unde anterior a fost viață, Montagnier a dat peste cap această teorie fundamentală prin rezultatele la care a ajuns cu experimentele sale. El a arătat că în apă secvențele ADN comunică între ele emițând unde electromagnetice de joasă frecvență. Chiar și atunci când secvențele erau ținute în eprubete separate, profesorul Montagnier a înregistrat între acestea activitate electromagnetică. Cât de sofisticată poate fi această comunicare? Ei, bine, Montagnier a arătat că în apă emisiile undelor electromagnetice de joasă frecvență care au loc între secvențele ADN sunt capabile să formeze nucleotide (unități structurale de bază ale acizilor nucleici ‒ ca ARN și ADN) și să creeze un nou ADN.
În niciun alt experiment anterior nu s-a putut recrea această scânteie a vieții. Niciun alt cercetător nu a putut transforma nucleotidele în ADN. Ce anume a fost atât de diferit în experimentul lui Montagnier? Cum a reușit acest cercetător să facă ce alții nu au putut? A creat viață acolo unde nu era viață, dând peste cap teoria fundamentală conform căreia viața poate lua naștere doar din ceva viu. Ceea ce a fost diferit în experimentul lui Montagnier s-a constituit în prezența unui generator de frecvență Schumann – 7,83 Hz. În absența acestei rezonanțe (perturbată de interferențe artificiale nocive), orice încercare de a transforma nucleotide în ADN a eșuat.

Electrosensibilitatea: o afecțiune despre care companiile de telefonie mobilă nu vorbesc
Sensibilitatea ființelor vii la câmpurile electromagnetice (și în special a omului) a fost descoperită prima dată de Robert Otto Becker în urmă cu 40 de ani. Ulterior s-a efectuat un experiment al cărui scop a fost să se testeze simțul de orientare în spațiu la copii. Subiectul era legat la ochi și așezat pe un scaun mobil pe care cineva îl învârtea ușor de câteva ori spre stânga și spre dreapta până când copilul nu mai reținea în ce direcție era orientat cu fața. Când scaunul se oprea, subiectul trebuia să ghicească dacă se află cu fața la est, la vest, la nord sau la sud. După ce experimentul s-a efectuat pe un număr relevant de copii de peste 10 ani, concluzia a fost simplă: aceștia au un simț natural al orientării, un simț magnetic, astfel că mai mult de 90% dintre ei au răspuns corect în majoritatea cazurilor când li s-a cerut să spună spre ce punct cardinal erau orientați. Mai departe, participanților la experiment (în continuare legați la ochi) li s-a atașat la cap un magnet. Rezultatul a fost surprinzător. Copiii își pierdeau aproape în totalitate simțul orientării și nu mai răspundeau corect la întrebările referitoare la poziția lor față de punctele cardinale.
Este un mare progres în înțelegerea noastră cu privire la sensibilitatea față de câmpurile magnetice. Aceeași abilitate o au și animalele, păsările, insectele și plantele. Acest lucru înseamnă oare că suntem la fel de vulnerabili ca ele în prezența câmpurilor electromagnetice generate de om? Răspunsul cercetătorilor este unul singur: cu toții suntem afectați în mod negativ de aceste radiații.
Mai există însă o categorie de cercetători care susțin că radiațiile emise de telefoanele mobile nu reprezintă un pericol pentru sănătatea utilizatorilor. Totuși, de fiecare dată, se descoperă că aceste cercetări și experimente sunt sponsorizate de mega-corporații din industria telefoanelor mobile. Să fie doar o coincidență? De exemplu, unul dintre studiile reprezentative în acest domeniu („Simptomele electrosensibilității asociate cu expunerea la câmpurile electromagnetice”) a fost realizat de MTHR (Mobile Telecommunications and Health Research), instituție sponsorizată de guvernul Marii Britanii. Deși se iau în considerare posibilele efecte adverse ale folosirii telefoanelor mobile, rezultatele finale ale cercetătorilor nu par a fi îngrijorătoare.
Cred că intenția lor este să fie obiectivi, dar sunt mânați de interesele pieței.”
Michael Connarty, Consiliul Europei
„Oamenii de știință nu sunt staruri. Nu câștigă mulți bani, au familii de întreținut. Cine îi poate învinovăți pentru faptul că recunosc că un rezultat «greșit» nu le va aduce niciun ban din partea celor care sponsorizează studiul? Există statistici care scot în evidență că rezultatele cercetărilor sponsorizate de industriile care furnizează curent electric sau de companiile de telecomunicații (cercetări despre influențele câmpurilor electromagnetice) tind să ajungă la concluzii ce favorizează activitatea industriilor respective, spre deosebire de studiile realizate independent, în cadrul universităților.”
Dr. Roger Coghill, cercetător în domeniul bioelectromagnetismului
„Există presiuni psihice, chiar și în absența unor presiuni directe, pentru a se conforma și a face pe placul organizației care a investit în proiectul de cercetare.”
Prof. Denis Henshaw, Universitatea din Bristol
„Este electrosensibilitatea o boală? Da, este clar și absolut. În prezent, declarațiile organizațiilor de sănătate confirmă faptul că este o problemă reală, iar simptomele pot fi severe!”Dr. Erica Mallery-Blythe, medic la camera de gardă

Reacționează celulele cerebrale la microunde?
În urmă cu 25 de ani, telefonul mobil nu era considerat decât o idee năstrușnică. Astăzi patru miliarde de oameni dețin unul, iar vârsta medie a unei persoane care utilizează un telefon mobil este de opt ani. Un celular funcționează pe baza microundelor transmise spre acesta de la stația principală, deci ținând un telefon mobil lipit de ureche înseamnă, implicit, expunerea creierului la aceste microunde. Reacționează celulele cerebrale la aceste frecvențe? Un studiu american recent ne răspunde: cu siguranță reacționează!

Dr. Nora Volkow și echipa sa de cercetare au condus un studiu efectuat cu ajutorul a 47 de oameni sănătoși, pe parcursul unui an. Participanții aveau atașate telefoane mobile la ambele urechi, iar când unul dintre ele era activat, celălalt era închis. Dr. Volkow a utilizat echipamente de imagistică cerebrală pentru a observa cât de multă glucoză consumă creierul în timpul expunerii la radiațiile emise de telefonul mobil.
„Există un marcator pentru a indica dacă se petrec schimbări în activitatea cerebrală, schimbări generate de un anumit stimul care, în acest caz, este reprezentat de telefonul celular. Expunerea la radiații timp de 15 minute echivalează cu o creștere semnificativă a consumului de glucoză. Zona creierului care este cea mai apropiată de locul unde a fost plasat telefonul mobil a înregistrat cele mai mari schimbări.” (Dr. Nora Volkow)
Observațiile care au îngrijorat-o cel mai mult pe Nora Volkow sunt cele legate de modul în care creierul absoarbe microundele generate de telefonul mobil. Acest fenomen este cunoscut acum ca S.A.R. (Specific Absorption Rate) – măsurarea ratei în care energia este absorbită de către organism atunci când este expus unui câmp electromagnetic, într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit volum. Pentru Europa, limita este de 2 W/Kg, pentru SUA, 1,6W/Kg. Majoritatea telefoanelor mobile se încadrează aparent în aceste limite, dar testele efectuate pentru a verifica S.A.R. au fost făcute doar pentru adulți care, se știe, au scalpul mult mai gros decât copiii. Și nici pentru adulți implicațiile iradierii celulelor cerebrale nu sunt întru totul cunoscute.
„Cei care lucrează pentru a crea telefoane mobile sunt ingineri. Nu au nici cea mai mică idee despre ce se petrece în interiorul unei celule vii, dar ei presupun că singurul lucru care ar putea să afecteze bunăstarea unui organism este acela suficient de puternic cât să încălzească țesutul. Dar asta e ca și când ar spune: «Știm că dacă fierbem un ou el devine tare». Ceea ce nu știu ei este că dacă nu fierbi oul, el se transformă într-un pui. Iar inginerii n-au nici cea mai vagă idee cum se întâmplă asta, dar se comportă ca și cum ar şti…”
Dr. Andrew Goldsworthy, Departamentul de Biologie, Imperial College

Verdict: acestea sunt în mod sigur cancerigene
În 2011, Organizația Mondială a Sănătății a reclasificat radiațiile emise de telefoanele mobile ca fiind cancerigene, așa încât ele cresc riscul apariției gliomului, un tip de cancer cerebral malign.
Cel mai vast și mai comprehensiv studiu despre efectele radiațiilor emise de telefoanele celulare a fost realizat de Dr. Lennart Hardell (profesor de oncologie și epidemiologie), care a combinat propriile rezultate cu munca altor cercetători din întreaga lume. Studiul s-a numit „Probe epidemiologice pentru asocierea dintre folosirea telefoanelor mobile și tumori”. Începând cu anul 1999 a investigat obiceiurile legate de folosirea telefonului mobil a peste 2 000 de oameni diagnosticați cu tumori cerebrale. Aceste tumori au fost corelate cu utilizarea celularelor din cauza localizării lor în apropierea urechilor. Concluziile studiului au fost șocante: radiațiile emise de telefoanele mobile măresc foarte mult riscul dezvoltării tumorilor pe creier. De asemenea, Dr. Lennart Hardell scoate în evidență faptul că studiile anterioare realizate în acest sens s-au desfășurat pe o perioadă de timp mult prea scurtă și de aceea rezultatele lor nu sunt concludente. Este necesară o perioadă mai mare de zece ani pentru a se observa riscurile cancerigene ale radiațiilor, iar studiile anterioare pur și simplu nu îndeplineau această condiție. Înțelegem acum de ce neurochirurgii avertizează că cele mai multe cazuri și tipuri de cancer cerebral urmează să iasă la suprafață…
Suntem ființe extraordinare și, totuși, foarte complexe. Modul în care funcționează organismul nostru nu ține de hazard. La fel ca orice altă fiinţă de pe această Planetă, și noi ne-am adaptat acestui mediu natural, mediu care are propriul său echilibru delicat ce este generat de fenomene vibratorii. Aceste frecvențe nu doar ne înconjoară, ele fac parte din ceea ce suntem și susțin viața. Celulele din interiorul nostru comunică între ele folosind vibrații vitale. ADN-ul se poate reproduce prin intermediul unor frecvențe electromagnetice. Suntem, ca orice alte ființe de pe acest Pământ, înzestraţi cu un simț magnetic al cărui mod de funcționare îl înțelegem prea puțin. Suntem ființe vibratorii animate de câmpuri electrice, lumină și un anume magnetism. Deși am îmbrățișat tehnologiile wireless și le-am acceptat în viața de zi cu zi, la nivel celular organismul nostru nu a făcut-o. Frecvențele artificiale în care ne scăldăm astăzi îi sunt străine trupului. Copiii noștri se nasc într-o lume pe care organismul lor pur și simplu nu o poate înțelege. Unde ne vor duce toate astea? În momentul când companiile de telefonie mobilă vor recunoaște efectele nefaste ale radiațiilor asupra ființelor vii, dezastrul se va fi produs deja pe scară largă. Însă șansele ca aceste companii să-și dezvolte conștiințele sunt la fel de mici ca în cazul industriilor producătoare de țigări. Banii vorbesc. Dacă se va produce vreo transformare, cel mai probabil ea nu va veni din partea lor. Va trebui să vină de la noi. Trebuie să deschidem ochii și să conștientizăm problema cu care ne confruntăm!
 
Una din cele mai eficiente metode de protecție împotriva efectelor generate de radiațiile electromagnetice artificiale este folosirea unui dispozitiv care emite pe frecvența de 7,83Hz.
Alte metode includ folosirea dispozitivelor orgonice (de tip Torser sau tun orgonic), a undelor longitudinale. (Torserul e bun, dar nu rezolva in intregime problemele de sanatate. Nu munceste in locul dvs. la insanatosire. Atentie: Reclama e foarte puternica. Contine doar un polimer de tip orgonit cu 7 metale si 3 inele metalice.)
Si cea mai buna metoda: traiul in natura cu ciripit de pasari si zumzet de albine, departe de antenele de telefonie mobila, televiziune, radio si internet. 
Daca nu stiati: raspandirea retelelor de telefonie mobila duce la extinctia roiurilor de albine, scaderea polenizarii si a fructificarii.

Tot in aria energetic-vibrationala se inscriu energiile casei si animalelor de companie

Pisicile iau energie de la oameni dar numai cand trebuie si cat trebuie. Este suficient sa va luati pisicuta in brate si sa-i mangaiati blanita moale, ca durerea de cap care v-a chinuit intreaga zi incepe treptat sa va lase. De ce? Pentru ca se normalizeaza    presiunea sangelui din cauza careia va durea capul. Pisica este capabila sa absoarba energia de care nu aveti nevoie la un moment dat, determinand vasele sanguine din corpul dumnevoastra sa se ingusteze sau sa se relaxeze, in functie de presiunea arteriala pe care o aveti. Pisicutele de culoare neagra insa, iau cam mult din energetica casei.
Pisica este un exceptional dispozitiv energo-informational. Ea simte toate neregulile din organismul omului, dar nu “trateaza” pentru ca ar sti cum, ci din cauza ca dereglarile din organismul uman, durerile, sunt cauzate de modificarile potentialului energetic intr-o anumita regiune a corpului si aceste modificari sunt percepute foarte bine de catre pisici. Pisica este singurul mamifer care, pentru a trai, are mereu nevoie de o anumita cantitate de energie negativa. Nu se poate sa nu fi observat si  dumneavoastra ca pisicilor le place sa stea pe televizor, frigider, computer, masini de spalat in functiune, adica pe aparatura ce iradiaza in mediul inconjurator oscilatii electromagnetice negative. Cu cat mai mare este nivelul acestor oscilatii, cu atat mai fericita este pisica.

Omul, dimpotriva, pentru a se insanatosi, trebuie sa scape de energia negativa si sa-si normalizeze astfel sistemul energetic. Cand pisica simte ca o anumita portiune a corpului omului este incarcata negativ, se duce si se aseaza exact pe locul bolnav, se instaleaza comod si incepe sa se “incarce”. Inainte de a se aseza, unele pisici framanta cu labutele locul, pregatindu-si culcusul, iar acest masaj este si el foarte folositor pentru om. Cand burtica pufoasa si calda a pisicii se lipeste de locul bolnav, omul beneficiaza in egala masura si de termoterapie. Pisica ramane pe locul bolnav pana ce nu mai are ce lua de acolo. Daca energia negativa s-a epuizat sau daca pisica se simte “satula”, ea se ridica si pleaca.

Orice pisica va va normaliza presiunea arteriala, se va lupta cu afectiunile cardio-vasculare (daca nu sunt de origine organica), va vindeca gripa, angina, racelile, contuziile, cefaleea, insomnia, procesele inflamatoare din tesuturi si limfa, va va alina suferintele in crizele de ficat si de stomac. Nu trebuie sa retineti pisica daca ea vrea sa plece. Inseamna ca nu este gata sa “lucreze”, sau ca a facut déjà tot ce era necesar, iar rezultatele se vor vedea in scurt timp.
 
Cainii sunt donatori de energie. Ei nu iau energia negativa ci o suplimenteaza pe cea
pozitiva. Cainii sunt ca niste acumulatori vii care pe masura ce dau din energia lor, se incarca cu alta noua. Cateii de culoare neagra nu influenteaza energetica casei pentru ca ei sunt donatori de energie.
 
Pentru caini viata fara miscare nu este viata. Procesele metabolice decurg foarte rapid
in organismul lor, cainii trebuie sa aiba tot timpul o ocupatie, fie si numai alergatul dupa propria coada. Au nevoie, mai mult decat oricare alte animale, sa comunice in permanenta cu oamenii. Un caine lasat singur in apartament mai mult timp, se simte parasit si, daca i s-ar permite, nu s-ar indeparta niciodata de stapan.

Cainele cedeaza bucuros din energia sa, el este gata sa-i dea stapanului toate fortele sale, fara sa aiba de suferit din aceasta cauza, fara sa se simta epuizat sau slabit, pentru ca este capabil sa-si restabileasca imediat echilibrul energetic. Insa,
iritarea si nervozitatea cainelui il impiedica sa doneze energie
. Cainii nervosi, prost educati de stapanii lor, nu sunt capabili sa ajute, ci mai degraba fac rau. Energia
lor vine in fascicole, haotic, procesul raspandirii energiei prin corpul uman are loc la intamplare, unele regiuni fiind suprasaturate, altele, dezavantajate. Rezultatul este varianta cea mai grava a dezechilibrului energetic. Un caine bolnav este ca un om bolnav, nu doneaza, ci ia energie sau in cel mai bun caz, doneaza incomplet. Orice modificare survenita in psihicul unui caine este semnul unei boli.

Daca  aveti un tonus scazut, sunteti obosit, somnolent, dar nu sunteti racit, nu
aveti dureri si nici vreo inflamatie oarecare, atunci aveti nevoie de un caine. Daca dupa “tratamentul” pisicii va tiuie urechile, aveti ameteli si sunteti somnolent, chemati cainele.
 
Pentru un om bolnav, ideal ar fi sa aiba si pisica si catel. Daca pisica este capabila sa anihileze procesele inflamatoare, sa inlature durerea, surescitarea, sa normalizeze presiunea arteriala, cainele il ajuta pe om sa-si refaca puterile si sa-si ridice tonusul vital. Cand in casa exista si caine si pisica, ei ‘lucreaza” impreuna.

Pisica isi ofera prima serviciile, iar apoi intra in scena si cainele.
 
Cantitatea cea mai mare de energie o doneaza animalele roscate, in timp ce animalele cu cu blana de culoarea nisipului sau galben-crem, tonifica energetica stapanilor. Culoarea cenusiu-albastruie linisteste, neutralizand izbucnirile emotionale. Albul
poate fi considerat culoarea ideala.
 
Animalele si plantele reprezinta  ambianta care-i este necesara omului pentru o viata completa. Ele ne sunt cu mult mai necesare decat alimentatia rationala sau efortul fizic, pentru ca doar ele sunt capabile sa asigure distribuirea corecta a energiei intr-un spatiu de locuit.

Casa unde traiesc in armonie oameni, animale si plante, este ocolita de nenorociri, pentru ca aici se creeaza si un intreg sistem energetic benefic, care se autoregleaza in permanenta.
 
Problema este ca oamenii incearca sa organizeze viata animalelor ca si cum
aceastea ar fi tot oameni. Ei nu inteleg necesitatile animalelor de  companie si, desi fara rele intentii, le afecteaza negativ viata.

Animalele comunica intre ele cu ajutorul imaginilor. Toate animalele poseda, intr-o masura mai mare sau mai mica acest dar pe care noi il numim telepatie. Copiii sub sapte ani inteleg cel mai bine animalele pentru ca pana la aceasta varsta constientul si
subconstientul lor (in plan energetic – campul astral si campul mental) nu sunt atat de bine separate ca la adulti. Copiii au o gandire imaginativa, de aceea pot lesne prelua imaginile formate in creierul animalelor. In cazul copiilor peste 7 ani, constientul si subconstientul lor sunt déjà net separate, ei incep sa gandeasca utilizand categorii abstracte, la fel ca adultii. Ei trebuie sa invete la fel ca oamenii mari sa inteleaga
animalele. De asemeni, la varste mai mari de sapte ani incepe sa se manifeste agresivitatea copilului.

Padurea este un mare stabilizator al energeticii noastre. O ora petrecuta in padure echivaleaza, ca grad de eficacitate, cu o luna de fizioterapie la policlinica.

Stramosii nostri stiau sa-si aleaga un loc benefic pentru construirea locuintei. Se considera ca daca pe locul respectiv nu se culca vaca sau cainele, nu era bine sa construiesti pe el.
Abundenta cuiburilor de soareci era considerata un semn foarte bun, de asemeni abundenta cuiburilor de pasari. Mamiferele si pasarile sunt in marea lor majoritate, donatori de energie.
 
Prezenta serpilor, broastelor, sopirlelor, insectelor era considerata un semn rau. Toti amfibienii si reptilele, gandacii si fluturii sunt vampiri deci se simt bine in locuri cu
un camp electromagnetic instabil.

Pestii, de asemeni inghit energie si preluand energia negativa, creeaza ca si pisicile un camp energetic benefic.

Casa:

Din ce este compus campul energetic al familiei noastre?
Din locul pe care este amplasata casa, care se hraneste cu energia emanata din    adancurile pamantului, din energetica materialelor folosite la constructia casei, din energia membrilor familiei si ale animalelor de companie. Pentru ca fiecare dintre noi sa se simta bine in propria casa, trebuie sa aiba suficienta energie vitala, iar aceasta energie sa fie corect distribuita.
Animalele de casa mentin energetica locuintei la nivelul care ne este necesar noua, oamenilor.

Fortele necurate sunt atrase de resturile de mancare, in special carnea alterata si, daca ati lasat peste  noapte pe masa, in chiuveta sau chiar in cosul de gunoi firimituri, resturi
de mancare, sa stiti ca se vor delecta cu ele nu numai mustele si gandacii de bucatarie ci si alte creaturi, din alta lume. De aceea pastrati-va intotdeauna vasele curate, daca nu vreti ca aceste creaturi sa se stabileasca n casa voastra sau, si mai rau, in corpul dumneavoastra, tulburandu-va astfel echilibrul energetic.
 
Pentru a ne proteja pe noi si casa noastra de invazia entitatilor negative trebuie sa fim mereu curati si sa ne mentinem curata locuinta.

Sfaturi:

Incercati sa va tundeti macar o data pe luna (urmariti fazele lunii) deoarece in varful firelor de par se acumuleaza murdaria energetica, de care nu veti reusi sa scapati doar
spalandu-va pe cap. Aruncati imediat parul tuns sau, si mai bine, ardeti-l.
 
Stergeti des oglinzile din casa, deoarece prin ele iese energia negativa.
 
Mobilierul dumneavoastra poate sa se comporte ca un vampir, mai ales daca este din lemn masiv. Inainte de a achizitiona o piesa de mobilier, interesati-va din ce lemn este
facuta si in nici un caz nu va puneti in dormitor o comoda sau un sifonier din lemn de plop tremurator, ulm, salcie sau stejar!
Sau, si mai rau, din lemn de culoare neagra, dupa moda din ultimii ani.
Acesti arbori sunt vampiri
si in timpul noptii va vor fura toata energia, astfel incat dimineata va veti trezi cu dureri de cap si suparati pe toata lumea.

Mobila din lemn de mesteacan, tei sau fag este foarte potrivita pentru odihna.
Mobila din lemn de pin poate degaja in timp uleiuri eterice, ceea ce nu este benefic pentru unele persoane.
Mobila de culoare neagra absoarbe prea multa energie iar cea alba aminteste de un salon intr-un spital.
 
Din punct de vedere energetic cea mai potrivita este mobila maro-deschis.

Pot sa absoarba energie si alte obiecte din casa? Da. Cel mai bine fac acest lucru scoicile marine, ramurelele de corali, buchetelele de flori uscate. Pentru ca sunt tesuturi moarte. Si vesela din portelan de proasta calitate, statuetele si bibelourile din os ne sorb energia; de asemeni, coarnele de cerb de pe pereti, blana de urs de pe
podea, functioneaza ca aspiratoare de energie.
 
De asemeni, cartile pe care nu le atinge nimeni cu anii, nici macar pentru a le scutura de praf; lucrurile  vechi, depozitate si uitate in cutii sau geamantane sunt si ele vampiri. Sfatul meu este sa faceti macar de doua ori pe an curatenie generala in casa si sa aruncati fara regrete toate vechiturile. Incercati de asemeni sa nu luati de la nimeni nici un fel de lucruri folosite, chiar daca va sunt oferite de oameni cumsecade
la prima vedere. Aceste lucruri vor aduce in casa dumneavoastra o energie
straina, cel mai adesea negativa.

Cei ce au in casa soba sau semineu vor avea energetica locuintei corecta si stabila, deoarece focul este un foarte bun corector al energiei, flacarile sale mistuind orice energie negativa. Este suficient sa faceti focul chiar si o singura data pe saptamana.
 
In general, impotriva vampirilor sunt foarte eficiente trei tipuri de purificare : prin foc, apa si lumina solara.

Purificarea cu ajutorul apei: este obligatoriu sa faceti zilnic un dus sau o baie in
cada in timpul careia sa va cufundati cu totul in apa timp de o secunda.
Apa va lua cu sine toata energia negativa.
 
Lumina soarelui este si ea un minunat donator de energie.

Daca vreti sa umpleti casa de energie solara, aveti grija ca ferestrele sa fie curate, spalati des perdelele deoarece prin ele iese energia malefica din casa si patrunde energiabenefica, asa ca dati-i posibilitatea sa circule libera, fara obstacole.

Alte cateva adjuvante utile impotriva cancerului

Bananele cu coaja neagră combat cancerul... si stimuleaza hormonii fericirii
Sursa: suntsanatos.ro
Da. E corect spus, il "combat", nu-l vindeca.

"Bananele foarte coapte conțin TNF (Tumour Necrosis Factor) – o substanță foarte activă asupra celulelor tumorale, pe care le atacă și le ucide. TNF este folosit în oncologie pentru a trata pacienții cu cancer, iar bananele coapte conţin un TNF natural foarte puternic.
Un grup de cercetători japonezi de la Universitatea din Tokyo, conduși de profesorul Senji, a studiat efectele mai multor alimente asupra animalelor de laborator, după descoperirea conținutului ridicat în factori anticancerigeni pe care bananele coapte îl prezintă.

Aceștia au descoperit că cele mai puternice efecte asupra sistemului imunitar l-au avut bananele, animalele hranite cu banane coapte prezentând un sistem imunitar foarte puternic, rezistență la stres și un număr mai mare de globule albe în sânge – globule implicate în procesele imunitare. Alte alimente studiate pentru efectul lor au fost: merele, strugurii, pepenele roșu, perele și curmalul japonez.

Bananele coapte conţin antioxidanţi

Bananele coapte prezintă un conţinut ridicat în antioxidanţi. Antioxidanţii sunt substanţe care pot anula efectele nocive ale radicalilor liberi. Aceşti radicali liberi pot rezulta în urma metabolismului şi pot afecta integritatea celulelor, producând ceea ce numim stres oxidativ. Radicalii liberi sunt incriminaţi ca fiind implicaţi în formarea cancerului.

Iată şi alte beneficii ale bananelor:

- Bananele cresc imunitatea.
- Bananele sunt alimente energizante, indicate în perioadele de suprasolicitare fizică şi intelectuală. Bogate în carbohidraţi, bananele ajută creierul în procesele de memorare.
- Prin antioxidanţii conţinuţi, bananele menţin tinereţea şi fac pielea mai frumoasă.
- Banana este un bun diuretic natural, scăzând edemele şi tensiunea arterială.
- Bananele previn osteoporoza, fiind indicate cu precădere în alimentaţia femeilor.
- Bananele reglează tranzitul intestinal şi ameliorează durerile de stomac."
 
Si pentru ca vindecarea nu survine doar prin alimentatie, voi reda mai departe cele 12 etape in rezolvarea unei afectiuni, boli sau crize existentiale. Boala nu inseamna ghinion, ci un efect al lipsei de responsabilitate in legatura cu propria persoana, este o lectie pe care o avem de invatat.
 
Cheia este asumarea raspunderii:
1. Marturisirea (spovedania):
In fata unui prieten, duhovnic sau a unei coli de scris.
2.  Infrunta cu curaj cauzele:
"Sunt pe deplin responsabil de aparitia acestei probleme in viata mea."
3. Accepta responsabilitatea pe care o ai in problema:
"Sunt pe deplin responsabil de solutia problemei aparute." 
4. Cauta semnificatia tainica, profunda a problemei cu care te confrunti:
"Ce am eu in realitate de invatat din aceasta"?
5. Intoarcerea catre Sine, catre Adevar, catre Lumina Divina din suflet:
"Eu sunt cu mult mai mult decat ego-ul meu. Care este cu adevarat natura problemei mele? Cine sunt eu in realitate?"
6. Luati o hotarare ferma:
"Dupa ce zorii apar, urmeaza ziua glorioasa."
7. Concepeti un plan inteligent de actiune:
"Pregatesc propriul meu plan de actiune."
8. Priviti increzator spre viitor:
"Trecutul e de acum doar cenusa." Treziti-va acum afectiunea.
9. Cereti sincer iertare de la cei fata de care ati gresit:
"Iarta si vei fi iertat".
10. Ajungeti la o stare profunda de multumire si acceptare.
Fiti recunoscatori fata de Dumnezeu:
"Remarc intotdeauna partea buna a aspectelor care apar in viata mea."
11. Orientati-va ferm catre starea de bucurie:
"Impregnez orice actiune pe care o savarsesc cu o intensa energie euforica ce-mi vine de la Dumnezeu".
12. Starea profunda de pace profunda si impacare:
"Pentru ca stiu ca aproape totul este iluzie, sunt pregatit(a) sa merg inainte fiind pe deplin integrat(a) in jocul divin al vietii."

Uleiul de Cocos Ucide 93% din Celulele Cancerului de Colon in 48 de ore
Sursa: http://www.secretele.com/2014/10/uleiul-de-cocos-ucide-93-din-celulele.html#sthash.MVO9lB0B.dpuf
Un articol de Cristian Iacov
Cel mai recent studiu de laborator a aratat ca acidul lauric poate ucide mai mult de 93% din celulele cancerului de colon (Caco-2), in maxim 48 de ore dupa tratament. Trebuie avut in vedere faptul ca acidul lauric din uleiul de cocos a avut o concentaratie de 50 % din uleiul de cocos.

Ceea ce este mai interesant este faptul ca acidul lauric este de fapt "otrava" celulelor canceroase. Acesta declanseaza un stres oxidativ profund si simultan, scazand nivelul de glutation din celule - care este de fapt de ceea ce celulele canceroase au nevoie pentru a se proteja impotriva stresului oxidativ crescut.

Cele mai recente studii au confirmat potentialul anti-cancer al uleiului din nuca de cocos, dar un numar mare de incercari medicale au stabilit beneficiile sale de sanatate cu mult timp in urma.

Aplicarea de ulei din nuca de cocos este un mod natural de a ucide o varietate de virusi, bacterii, ciuperci si paraziti. Uleiul din nuca de cocos imbunatateste digestia, stimuleaza metabolismul ficatului si reduce inflamatiile. Atunci cand este aplicat pe piele, acesta contribuie la curatarea pielii, accelerand procesul de vindecare a ranilor.


Astazi, uleiul de cocos este folosit in tratamentele de colesterol pentru pacientii diagnosticati cu boli de inima cronice. De asemenea, este benefic in tratamentul bolii Alzheimer, precum si in reglarea tensiunii arteriale si a nivelului de zahar din sange.

Asa cum deja am mentionat, ulei de nuca de cocos reprezinta 50% acid lauric, o triglicerida cu catena medie, care nu este frecvent intalnita in foarte multe produse naturale. Ati putea gasi ca este util sa stim ca uleiul din samburi de palmier are, de asemenea, in jur de 50% acid lauric. Cercetatorii au descoperit ca acidul lauric reprezinta aproximativ 2% din continutul de grasime din laptele de vaca si 6% grasime din laptele de mama.

Aceste fapte implica faptul ca oamenii pot avea nevoie, in mod natural, mai mare pentru acest acid gras. Trebuie avut in vedere faptul ca aceste rezultate nu inseamna neaparat ca nuca de cocos este leacul pentru cancer. Acesta este doar unul dintre mai multe moduri naturale pentru a lupta impotriva lui.

Cel mai important lucru este sa realizam ca prin cercetarea si schimbul de informatii utile cu altii ne putem creste posibilitatea de a gasi cure si a masuri preventive. Mai mult decat atat, trebuie sa credem ca Mama Natura este prietena noastra, si sa incepem sa ne folosim de ajutorul ei, in loc sa ne dam vietile noastre in mainile medicinei conventionale.

Acest articol este oferit sub licenta Creative Commons. Il puteti republica oriunde incluzand autorul, sursa si sa lasati toate link-urile intacte.

Despre autor:
Cristian Iacov este autor pentru Secretele.com . „Imi doresc sa va dezvalui secretul sanatatii naturale pentru cunoasterea beneficiilor asupra organismului uman. Trebuie sa lasam o mostenire fara secrete generatiilor viitoare!”. Pe Cristian Iacov il puteti gasi si pe Facebook 

Sânzienele – planta ce ne pune în legătură cu sânzienele și care alungă cancerul

Sânzienele galbene (Galium verum L.), cunoscute şi sub denumirile populare de drăgaică, smântânică sau peteala reginei, sunt plante cu multiple proprietăți vindecătoare, datorită conținutului foarte divers în principii active. În vechime, oamenii le considerau flori magice, protectoare ale vieţii. Fiind corelate cu perioada de maximă strălucire a Soarelui, ele reprezintă un simbol al Soarelui, al  luminii şi al vieţii.
 
Sânzienele galbene sunt plante cu flori mici, galben-aurii, care răspândesc în jur o mireasmă puternică de miere. Au o înălțime de 30-60 de centimetri și cresc prin grădini, livezi, păşuni, fâneţe, câmpii, ogoare sau de-a lungul gardurilor.
Planta înfloreşte din mai până în septembrie și poate fi culeasă pe întrega durată a verii, în special în luna iulie. Perioada de maximă înflorire a sânzienelor galbene este în preajma solstiţiului de vară și a sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), care mai este cunoscută şi sub denumirea populară de Sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica.
 
Apreciate din timpuri străvechi
Sânzienele galbene au fost foarte apreciate în vremurile străvechi pentru proprietățile lor remarcabile de vindecare a afecţiunilor uterine și de ușurare a nașterii. În tradiţiile populare, planta proaspătă se punea în pat lângă femei în apropierea declanşării travaliului, pentru a le diminua durerile facerii.
Această credinţă s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Se spune că Maica Domnului a folosit sânziene galbene în loc de paie pentru culcuşul ei sfânt și pentru a-i face un pătuț moale în iesle pruncului Iisus. O legendă din Silezia relatează că Sfânta Fecioară a folosit sânziene galbene pentru că era singura plantă pe care măgarul n-o mânca. Într-adevăr, această plantă, deși este căutată de vaci, este totuși ocolită de măgari.
O gamă largă de utilizări terapeutice
Sânzienele galbene sunt înzestrate cu proprietăţi vindecătoare deosebite, fiind recomandate pentru tratarea a numeroase afecţiuni. Efectele curative se datorează în principal saponinelor şi unei enzime foarte valoroase aflate în compoziția lor.
Spectrul larg de acțiune le face indicate atât în tratamentul unor afecțiuni comune, cât și a unor maladii foarte grave, cum este cancerul.
Sânzienele galbene pot fi utilizate în cazuri de:
- afecţiuni dermatice canceroase cu plăgi canceroase la nivelul pielii, limbii şi laringelui;
- diferite probleme ale pielii, cum ar fi dermatoze cronice, răni, furuncule, pecingine, ulceraţii, eczeme zemuinde, râie, comedoane, acnee, psoriazis, alte erupţii tegumentare, pete pigmentare;
- boli ale vezicii urinare, în special retenţie urinară, și boli renale, deoarece planta elimină pietrele, nisipul şi substanţele toxice din rinichi şi vezica urinară;
- afecţiuni ale uterului, inclusiv cancer, și pregătirea nașterii, pentru a nu avea dureri;
- afecţiuni ale glandei tiroide, de exemplu, hipotiroidism, guşă;
- boli ale sistemului nervos – nevroze, epilepsie, coree, isterie, insomnie, vertij etc.;
- boli ale sistemului digestiv – icter, calculoză biliară etc;
- boli cardiace, reglator al circulației sanguine, mai ales la vârstnici;
- afecţiuni ale căilor respiratorii, de exemplu, faringită, laringită sau răguşeală;
- afecţiuni ale corzilor vocale, otită etc.;
- boli de metabolism;
- astenie, anemie, obezitate.
Sânzienele galbene detoxifică rinichii, ficatul, pancreasul şi splina. Cei ce suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic macerat de flori de sânziene galbene.
Preparatele din sânziene galbene şi mai ales pulberea de plantă uscată este indicată şi în hidropizie şi pentru ameliorarea junghiurilor intercostale.
Afecțiuni ale pielii
Folosită extern, planta ajută foarte repede în toate bolile de piele și problemele de la acest nivel. Sucul proaspăt stors din plantă dă rezultate bune, dacă se aplică zilnic pe porţiunile de piele bolnave şi se lasă apoi să se usuce. Chiar și dacă ne dorim doar să ne menținem sănătatea pielii, spălăturile cu macerat sunt de un real folos, având un efect de regenerare a tenului.
Petele întunecate aspre precum și unele leziuni infecţioase care apar în unele boli ale pielii pot fi tratate cu rezultate foarte bune cu ajutorul sucului proaspăt de sânziene galbene şi cu alifie de gălbenele (Calendula officinalis L.). Simultan trebuie folosit maceratul depurativ de sânziene galbene, flori de gălbenele, frunze de urzică (Urtica dioica L.) şi flori de coada-şoricelului (Achillea millefolium L.).
Cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atenţia în cartea sa Sănătate prin plantele naturale („Gesundheit durch Heilkrauter“) asupra faptului că maceratul de sânziene galbene este un mijloc excelent de ameliorare a suferinţelor în cazurile de cancer al limbii şi că sucul proaspăt stors din plantă şi amestecat cu unt ajută în tratarea ulceraţiilor canceroase de tot felul şi în boli de piele de natură canceroasă.
Pentru tratamentul cancerului la nivelul limbii sau în cerul gurii se poate face gargară cu macerat din plante proaspete de sânziene galbene sau cu sucul proaspăt extras din plante. În plus, din când în când se bea câte o înghiţitură din acest preparat lichid. Umflăturile se retrag şi durerile cedează din ziua a 4-a sau a 5-a a unei astfel de cure cu sânziene galbene. Se recomandă folosirea a 2 litri de macerat zilnic. După ce tumoarea dispare, se va bea timp de câteva luni un preparat depurativ din plante medicinale, cu efect de împiedicare a formării cancerului.
Această metodă terapeutică se poate aplica cu succes şi în cazuri de ulceraţii la nivelul cavității bucale.
Eficientă și în tratamentul altor tipuri de cancer
Pe lângă rezultatele deosebite în tratarea cancerului limbii, s-a constatat că miraculoasa plantă de sânziene galbene are un efect foarte foarte bun ca adjuvant în tratarea cancerului mamar, uterin şi laringian. Au fost cazuri în care evoluţia cancerului la sân s-a stopat după ce pacientele diagnosticate cu această teribilă maladie au consumat zilnic câte doi litri de macerat la rece de sânziene galbene în amestec cu flori de coada-şoricelului, în proporţie de 2 părţi sânziene galbene la o parte coada şoricelului.
Afecțiuni renale
Asupra rinichilor, florile de sânziene galbene au o acțiune detoxifiantă, revigorantă, redându-le funcţionarea normală. Având o putere curativă foarte mare, cu doar trei căni pe zi de macerat la rece de flori de sânziene galbene pot fi corectate multe dintre tulburările funcţionale ale acestui organ.
Când boala este avansată, este bine să folosiţi plante proaspete. Se adaugă o lingură de suc proaspăt de plantă la un litru de apă şi se bea întregul preparat cu înghiţituri mici, pe tot parcursul zilei. Unii specialişti susţin că sucul proaspăt, obţinut cu storcătorul, are un efect şi mai rapid.
În cazul puroiului la rinichi e recomandată consumarea unui amestec de plante proaspete care conţine sânziene galbene, urzică moartă albă (Lamium album L.) şi splinuţă (Solidago virga-aurea L.), în părţi egale.
Despre maceratul de sânziene galbene obținut prin macerarea la rece a plantelor, preotul elveţian Kunze spunea că este un leac natural de încredere ce poate fi folosit în cele mai grele boli ale rinichilor, chiar şi atunci când alte remedii nu dau rezultate. În scrierile sale, preotul Kunze relatează cazul unui bărbat în vârstă de 45 de ani care suferea de o boală renală gravă, în urma căreia i s-a scos un rinichi. Rinichiul rămas s-a umplut mai apoi de puroi. Atunci bărbatul respectiv a recurs la o cură cu macerat dintr-un amestec de plante care conţinea mai ales inflorescenţe de sânziene galbene, alături de splinuţă şi urzică moartă albă. A băut zilnic, cu înghițituri mici, câte patru căni din acest preparat natural, iar după mai puţin de două săptămâni s-a vindecat complet.
Amestecul de sânziene galbene, trei părţi, splinuţă, două părţi şi urzică moartă albă, o parte, este foarte eficace în tratamentul afecțiunilor renale, chiar și al celor foarte grave, inclusiv în scleroza renală. Folosite sub formă de macerat la rece, plantele îşi vor manifesta efectul curativ foarte rapid, în mai puţin de 14 zile. Maceratul se bea pe stomacul gol, înghiţitură cu înghiţitură, câte o cană o dată, cu 30 de minute înainte de masă. În caz de boală în stadiu avansat trebuie consumate între 4 şi 6 căni de macerat pe zi.
Probleme ale gâtului
Florile de sânziene galbene sunt indicate şi în tratarea pe cale naturală a unor boli ale căilor respiratorii, de exemplu, laringite, faringite, răguşeli cronice, pareze trecătoare ale corzilor vocale. Atunci când un copil este astenic, când are dureri în gât, otită sau răguşeală, tot sânzienele galbene pot rezolva problema.
Fie că este vorba de o inflamaţie, de viroză sau de simptomele altor tulburări din zona gâtului, gargara cu macerat la rece din sânziene galbene, de mai multe ori pe zi, este de mare ajutor şi aduce rapid beneficii.
Gargara cu macerat sau cu suc proaspăt dă rezultate şi în cazurile de cancer al laringelui.
Preparate naturale din sânziene galbene
Pulberea din plantă
Pulberea din frunze și flori uscate de sânziene galbene se presără pe piele şi are un efect cicatrizant în caz de eczeme, psoriazis, ulcere vechi, tumori ganglionare şi plăgi canceroase.
Pulberea de flori de sânziene galbene este recomandată în afecţiuni ale rinichilor şi ale vezicii urinare, în hidropizie pentru efectul diuretic, pentru eliminarea calculilor renali şi a a nisipului de la vezica urinară, dar şi în bolile de ficat, anemie, obezitate, stări de isterie sau inflamaţii ale uterului.
În general, se administrează câte o linguriță de pulbere de plante de 4 ori pe zi, cu cel puțin jumătate de oră înainte de masă. Pulberea de plante se pune sub limbă, este umezită ușor cu puțină apă de izvor sau apă plată, și se menține acolo timp de 20 de minute.
Maceratul la rece
Pentru a prepara maceratul, într-un litru de apă rece, de izvor sau plată, se pune o lingură cu vârf de plantă uscată de sânziene galbene, mărunţită, și se lasă timp de 2-4 ore, cu vasul acoperit. După macerare se strecoară şi se bea preparatul din două în două ore, cu înghiţituri mici, pe tot parcursul zilei.
Pentru uz extern – gargară, clisme, comprese, băi locale, băi generale sau băi de şezut – se poate prepara un macerat mai concentrat, din 50 de grame de plantă mărunţită la un litru de apă.
Maceratul la rece din sânziene galbene se foloseşte în caz de răguşeală, amigdalite purulente, plăgi infectate, fistule anale, hemoroizi, guşa tiroidiană, cancer al pielii, cancer la nivelul tubului digestiv sau laringian.
Maceratul realizat din 60 până la 100 de grame de plantă uscată şi mărunţită la un litru de apă rece se strecoară şi se foloseşte sub formă de băi locale sau spălături, în diferite afecţiuni ale pielii, în cazuri de pecingine, acnee, ulceraţii vechi, răni zemuinde greu vindecabile şi în reumatism.
Sucul proaspăt
Planta proaspătă de sânziene galbene se spală şi se stoarce, cât este încă umedă, cu ajutorul unui storcător electric de fructe cu ax în spirală, aşa numitul storcător cu melc. Sucul astfel obţinut se utilizează intern ca şi maceratul la rece, însă va fi diluat cu apă.
Extern, sucul proaspăt se foloseşte pentru vindecarea eczemelor, a comedoanelor, a dermatozelor cronice, a panariţiului, a petelor pigmentare. Poate fi deosebit de eficient în tratarea cancerului de piele, în asociere cu amestecurile de plante medicinale depurative, folosite simultan.
Sucul proaspăt de sânziene galbene se picură pe leziunile pielii și se lasă apoi să se usuce. Poate fi aplicat și sub formă de comprese pe zonele afectate sau se pot face spălături cu suc concentrat sau diluat cu puţină apă.
Unguent
Sucul proaspăt din sânziene galbene se amestecă cu unt la temperatura camerei până se formează o pastă omogenă care se păstrează apoi în frigider. Se folosesc 4 linguriţe de suc proaspăt de sânziene galbene la 100 de grame de unt.
Alifia de sânziene galbene se foloseşte în special în combaterea nodulilor ce pot apărea la sân, în cazul bolilor de piele, ale glandei tiroide sau în cazul ulceraţiilor de tot felul, inclusiv canceroase.
Se aplică direct pe piele, masând locul afectat.
Combinaţie cu efecte sedative şi diuretice
Se prepară un macerat din 20 grame de vârfuri înflorite de sânziene galbene şi 10 grame de frunze de mesteacăn (Betula pendula Roth) la 1 litru de apă. Se lasă să macereze 24 ore, se strecoară şi se bea de 2 ori pe zi, dimineaţa şi înainte de culcare.
Combinaţia are efecte sedative şi antispasmodice fiind indicată în cazul dereglărilor neuro-vegetative (insomnie, isterie, epilepsie), este utilă în cazurile de erupţii tegumentare, şi are efecte diuretice, fiind recomandată în combaterea unor boli renale şi genitale (retenţie urinară, calculoză renală, afecţiuni ale uterului).
Combinaţie antiinflamatoare la nivel renal
Se foloseşte o combinaţie de pulberi de plante din flori de sânziene galbene, urzică moartă albă (Lamium album L.) şi traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris (L.) Medik.) în părţi egale. Amestecul de plante se macerează 8-10 ore şi se consumă 3-4 căni pe zi, bând din 2 în 2 ore cu înghiţituri mici. Se păstrează la rece.
Amestecul poate vindeca boli renale cronice şi chiar infecţii urinare rezistente la antibiotice. Pentru persoanele cu insuficientă renală care necesită dializă, sau pentru persoanele cărora li s-a extirpat un rinichi, amestecul are efecte foarte bune în reglarea funcţiei renale.
Combinaţie cu efect depurativ
Se foloseşte o cantitate de 40 de grame de flori de sânziene galbene uscate şi mărunţite în combinaţie cu 15 grame de flori de gălbenele (Calendula officinalis L.), 15 grame de flori de coada şoricelului (Achillea millefolium L.) şi 30 de grame de urzică moartă albă (Lamium album L.). 
Se macerează întreaga cantitate de 100 de grame de plante mărunţite în 2 litri de apă şi apoi beau 4-6 căni de macerat pe zi sau se iau câte 2 linguri de macerat la un interval de 20 de minute, pe întreaga durată a zilei, mai ales în caz de cancer al limbii sau cancer laringian.
Câteva relatări semnificative de vindecări cu ajutorul sânzienelor galbene
* Un medic stomatolog suferea de cancer al limbii. După operaţie trebuia să meargă la o clinică specializată pentru iradiere. Însă, înainte de aceasta a fost sfătuit de un prieten să facă gargară cu suc proaspăt de sânziene galbene. În scurt timp, s-a simțit mult mai bine și iradierea nu a mai fost necesară. Continuând cura cu sânziene galbene, curând medicul s-a vindecat complet.
* O femeie de 28 de ani, bolnavă de cancer al limbii a fost sfătuită să consulte un medic naturist. Acesta i-a promis că o va vindeca în 5 ani complet şi i-a prescris un preparat din plante medicinale care conţinea o cantitate semnificativă de sânziene galbene. Femeia s-a vindecat de această boală groaznică folosind sucul plantei proaspete.
* O tânără femeie a povestit că mama ei, în vârstă de 63 de ani, era grav bolnavă şi că se află înaintea unei a doua operaţii care trebuie să aibă loc curând. Cu o jumătate de an în urmă îi apăruse o tumoare canceroasă pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevărul, descriindu-i boală ca fiind o formare de guşă. Astfel, bolnava ajunsese la prima operaţie.
Timp de 6 luni totul decursese normal. Acum apăruseră însă dureri foarte mari în braţul stâng, care nu conteneau zi şi noapte. Mâna era umflată, bolnava nu-şi mai simţea braţul și nu mai putea să ţină nici măcar o foaie de hârtie în mână. Medicul primar care o operase prima dată a propus o a doua intervenție chirurgicală, în care să-i secţioneze un nerv din zona gâtului şi clavicula pentru a o elibera măcar de durerile cele mai insuportabile. Doctorul susţinea că nu mai exista niciun alt ajutor medical.

Totuşi, femeia respectivă s-a decis să folosească maceratul de sânziene galbene şi să facă gargară cu acest preparat proaspăt. Suplimentar, a mai folosit şi un amestec de plante medicinale cu efect de împiedicare a formării cancerului, şi anume 300 de grame de flori de gălbenele, 100 de grame de flori de coada şoricelului şi 100 de grame de frunze de urzică, din care a preparat un alt macerat, din care a băut câte un litru pe zi, câte o înghiţitură la fiecare 20 de minute. A mai folosit şi ungerea şi fricţionarea zonei afectate cu alifie de sânziene galbene.
Folosind acest tratament natural durerile au încetat după numai 4 zile! Înainte de operaţia planificată femeia a început să-şi simtă iarăşi mâna şi braţul, și a putut să le mişte. Medicul primar a fost vizibil surprins când fiica pacientei l-a rugat să nu mai efectueze a doua operaţie. A rămas impresionat atunci când femeia i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale pe care l-a urmat şi i-a spus că poate deja să se ocupe de gospodărie şi de familia ei de şase persoane.
Sursa: http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8554

Trei zile consecutive de post pot regenera întregul sistem imunitar

Întregul sistem imunitar al unei persoane poate fi reîmprospătat dacă aceasta ţine post timp de trei zile. Acest lucru este posibil pentru că procesul impulsionează organismul să producă noi celule albe în sânge, potrivit unui nou studiu.
Descoperirea, descrisă ca fiind remarcabilă, arată că regenerarea sistemului imunitar după un post de trei zile este posibilă chiar şi în cazul persoanelor în vârstă. Deşi dietele de post au fost criticate de nutriţionişti pentru că sunt nesănătoase, studiul, realizat de cercetătorii de la University of Southern California, sugerează că înfometarea organismului impulsionează celulele stem să producă noi celule albe în sânge, care luptă cu infecţiile. Oamenii de ştiinţă spun că descoperirea ar putea fi benefică în special în cazul persoanelor care au sistemul imunitar deteriorat, precum pacienţii cu cancer. De asemenea, studiul poate ajuta persoanele în vârstă, al căror sistem imunitar devine mai puţin eficient pe măsură ce îmbătrânesc, ceea ce îngreunează procesul de recuperare când trebuie să lupte cu bolile comune.
Cercetătorii spun că postul ,,porneşte un întrerupător de regenerare”, care solicită celulelor stem crearea de noi celule albe în sânge, care regenerează întregul sistem imunitar.
,,Procesul oferă confirmare celulelor stem, iar acestea încep proliferarea şi reconstrucţia întregului sistem”, a explicat Valter Longo, profesor de gerontologie şi ştiinţe biologice la Universitatea din California. ,,Vestea bună este că organismul a scăpat de părţile vechi, deteriorate şi ineficiente ale sistemului imunitar, în timpul postului. [...] Dacă începeţi postul cu un sistem imunitar puternic afectat de chimioterapie sau de procesul de îmbătrânire, mai multe zile de post pot genera un nou sistem imunitar”, a adăugat acesta.
Perioadele lungi de post forţează organismul să utilizeze resursele de glucoză şi de grăsimi şi descompune o parte semnificativă din numărul celulelor albe din sânge. În timpul fiecărui ciclu de post, această epuizare de celule albe din sânge induce modificări care declanşează regenerarea, bazată pe celule stem, a unor celule noi ale sistemului imunitar. În cadrul studiului, participanţii au fost puşi să postească între două şi patru zile, pe o perioadă de şase luni. Oamenii de ştiinţă au descoperit că postul prelungit reduce enzima PKA, care este asociată cu procesul de îmbătrânire şi cu un hormon care creşte riscul de apariţie a cancerului şi a tumorilor.
,,Nu am putut prezice că postul prelungit ar putea avea aşa un efect remarcabil în promovarea regenerării, bazate pe celule stem, a sistemului hematopoietic”, a adăugat prof. Longo.
,,Atunci când sunteţi înfometat, sistemul încearcă să salveze energie şi principalul lucru pe care îl face pentru a salva energie este reciclarea celulelor sistemului imunitar care nu sunt necesare, în mod special cele care sunt afectate”, a explicat Longo. ,,Ce am observat atât în testele pe oameni, cât şi în cele pe animale, este că numărul celulelor albe din sânge scade în timpul unui post prelungit. Apoi, când începeţi să mâncaţi din nou, celulele revin. Am început să ne gândim, de unde vin acestea?”, a adăugat  Longo.
Postitul timp de 72 de ore a protejat şi pacienţii cu cancer de impactul toxic al chimioterapiei
,,Chiar dacă chimioterapia salvează vieţi, aceasta provoacă daune semnificative  sistemului imunitar. Rezultatele acestui studiu sugerează că postul ar putea atenua o parte din efectele dăunătoare ale chimioterapiei”, a declarat Tanya Dorff, profesor de medicină la USC Norris Comprehensive Cancer Center and Hospital. ,,Sunt necesare mai multe studii clinice şi orice intervenţie în dietă trebuie să fie efectuată numai sub îndrumarea unui medic. [...] Investigăm posibilitatea ca aceste efecte să fie aplicabile la mai multe sisteme şi organe, nu numai la sistemul imunitar”, a adăugat prof. Longo.
 
75% dintre medici refuză chimioterapia pentru ei înşişi. Oare de ce?

 
În trecut, medicii obişnuiau să creadă că dacă drenau sângele unei persoane bolnave, infecţia „necurată” sau boala se va curăţa din trup, dar toată această procedură nu făcea decât să înrăutăţească starea acelei persoane. Bolnavul era din ce în ce mai slăbit, incapabil să lupte împotriva a indiferent ce îi invada organismul. Cel mai probabil pierdea bătălia pentru viaţă în cel mai scurt timp.
 
Potrivit Natural News, cercetările bazate pe chestionare continuă să arate că 3 din 4 doctori şi oameni de ştiinţă ar refuza chimioterapia pentru ei înşişi, datorită efectelor devastatoare asupra întregului trup şi a sistemului imunitar, dar şi datorită ratei de succes extrem de scăzută. Pe lângă aceasta, numai 2-4% dintre cancere răspund la chimioterapie, obținându-se o prelungire a duratei de viaţă. Şi totuşi, actualmente este tratamentul prescris în mod obişnuit pentru orice fel de cancer.
Studiul pe bază de chestionare, elaborat de cercetătorii de la McGill Cancer Center, a fost realizat pe un eşantion de 118 de doctori, toţi experţi în cancer. Medicii respectivi au fost rugaţi să-şi imagineze că au cancer şi să aleagă din șase terapii diferite, tratamentul pe care l-ar urma. Aceştia nu numai că au respins chimioterapia, dar au răspuns şi că nu le-ar permite membrilor familiilor lor să recurgă la acest procedeu! Opțiunile medicilor arată care este adevărata lor opinie referitoare la metoda clasică de tratament a cancerului!
Studiul are un efect profund asupra opiniei publicului larg despre tratamentele chimio în cea mai mare parte a societăţii din Vest, în special în Statele Unite, care le foloseşte mai mult decât orice altă naţiune din lume. Lipsa de încredere arătată de către doctori s-a extins asupra pacienţilor şi opțiunea pentru folosirea remediilor naturale este din ce în ce mai des întâlnită. Mult mai des chiar decât la începutul secolului 20, înainte de apariţia medicinei alopate, așa-zis clasice, a produselor farmaceutice şi a utilizării radiaţiilor pentru diagnostic și tratament.
Nivelurile ridicate de toxicitate produse de medicamentele de sinteză sunt exact ultimul lucru de care are nevoie o fiinţă umană atunci când luptă cu infecţia, boala sau pneuomonia. Dereglările auto-imune apar în principal atunci când oamenii înghit chimicale din mâncare sau apă, îşi fac vaccinuri care conţin substanțe toxice, consumă îndulcitori artificiali sau se expun la poluarea din mediu.
Chimioterapicele, cum este, de exemplu, popularul Cis-platinum, umplu corpul cu toxine foarte puternice, iar doctorii şi oamenii de ştiinţă ştiu foarte bine aceasta. Dar datorită presiunilor impuse de lumea medicală (și aici interesele financiare ale concernelor farmaceutice joacă un rol important) chimioterapia este încă „recomandată”. În SUA s-a ajuns chiar la situația aberantă că FDA (The Food and Drug Administration) interzice medicilor să prescrie vitamine, suplimente alimentare, plante medicinale sau super-alimente.
Calea prin care poţi învinge cancerul este să-ţi detoxifiezi trupul şi să consolidezi sistemele naturale de apărare ale organismului, nu să reduci și mai mult posibilitățile trupului de a lupta împotriva bolii, bombardând un organ sau o tumoare cu chimicale care afectează întregul organism. Analogic vorbind, dacă o persoană în vârstă s-a rănit la un deget şi a avut nevoie de un mic bandaj pentru a-l ajuta să se vindece, l-ai scufunda pe bătrân într-o piscină plină cu apă rece ca gheața pentru mai multe zile la rând şi ai aştepta să i se vindece rana de la deget?
Medicii ştiu cât de absurdă este terapia cu chimicale, dar când o societate îşi bazează mare parte a terapiei pe managementul cronic al îngrijirii, ei sunt în tăcere siliţi să o sugereze sau să îşi găsească altă profesie.
Chimioterapia are rezultate foarte slabe în cazul tumorilor solide ce apar la nivelul colonului, plămânilor sau la sâni, aşa cum s-a arătat în ultimii 10 ani şi totuşi, unii doctori o „împing” în faţă în încercarea de a elimina tumorile maligne apărute în aceste zone ale trupului.
Ar putea fi un fapt lipsit de semnificație că aproape 75% dintre doctori ar refuza chimioterapia pentru ei înşişi și pentru membrii familiei lor, dar totuşi o prescriu pentru 75% dintre pacienţii lor? Preţul costisitor al chimioterapiei şi probabilitatea „sprijinului bănesc” oferit medicilor de marile companii farmaceutice strigă răspunsul NU!
În cel mai bun caz, chimioterapia ar trebui luată în considerare ca tratament alternativ, dar pentru mai mult de 70 de ani, medicina convenţională a deformat percepţia publicului despre medicina adevărată.
Sursa: Natural News

Postul, cea mai firească terapie
 
Postul alimentar are virtuţi preventive, purificatoare şi vindecătoare
de Melania Radu
Motto: „Cu cât hrăniţi mai mult şi cum nu trebuie un bolnav, cu atât mai mult îi dăunaţi.” – Hypocrate
Postul, adică repausul alimentar complet sau parţial, este unul dintre tratamentele cele mai vechi şi mai eficiente din câte există. Acesta depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute, acţiunea sa dovedindu-se prin experienţă a fi nu numai lipsită de orice pericol, ci chiar salvatoare în multe situaţii. Aceasta datorită faptului că postul acţionează direct asupra cauzei bolii, ajungând chiar să o vindece, dacă postul este ţinut suficient timp.
Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe. Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.
Când vorbim despre post ne referim, în principal, la postul negru, repausul alimentar complet realizat într-un anumit interval de timp în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă. Postind o zi pe săptămână - aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total - îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!
Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane. Practic, putem spune că postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.
Postul, un subiect la modă în lumea ştiinţifică
Postul alimentar, înţeles ca post negru, a ajuns în ultimii 5-10 ani să capteze treptat şi atenţia cercetătorilor. Posibilele aspecte psihologice şi spirituale ale postului alimentar reprezintă încă un mare mister pentru lumea medicală ştiinţifică, la acestea concurând şi sărăcia modalităţilor actuale de cuantificare şi monitorizare a unor procese mai puţin concrete. Deşi enigmele lui nu au fost încă elucidate complet, este unanim acceptat că postul alimentar are un efect anti-îmbătrânire şi reduce riscul de dezvoltare a unor stări patologice.
Ştiinţific, se atestă că omul poate trăi fără hrană până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pentru a-i întreţine viaţa, fără hrană din afară, pe toată durata unei boli obişnuite. Sunt numeroase exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave ori pentru a se apropia de Dumnezeu.
Nutriţie şi longevitate
Legătura dintre tipul de nutriţie şi longevitate este menţionată încă de la începuturile istoriei umanităţii. În antichitate, excesele alimentare erau considerate a fi cauza tuturor bolilor, având în acelaşi timp reputaţia de a scurta viaţa, în timp ce moderaţia în alimentaţie reprezenta una dintre „regulile de aur” ale oricărei strategii terapeutice.
Un obicei tradiţional având drept scop menţinerea stării de sănătate, încă practicat în Orient, este acela de a te „ridica de la masă pe jumătate flămând” sau altfel spus, cu stomacul numai pe jumătate plin. Nutriţioniştii moderni subscriu la acest punct de vedere, considerând supraalimentaţia ca unul dintre motivele apariţiei unor afecţiuni, inclusiv a obezităţii.
Hrană pură şi hrană impură
Orice aliment, chiar dacă este natural, lasă în organism unele reziduuri. Atunci cand mâncăm, organismul absoarbe ceea ce îi este necesar din mâncare, apoi încearcă să se debaraseze de resturi. El nu poate face această eliminare eficient atunci când este mai mereu supraîncărcat sau când – aşa cum este de cele mai multe ori cazul – mâncarea pe care i-o oferim este greu digerabilă. Reziduurile se acumulează atunci în diferite organe, dar mai ales în intestine, unde putrezesc, fiind astfel o sursă de dezechilibru şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.

Tradiţional, se vorbeşte despre hrană „pură” (cea care este benefică organismului nostru din toate punctele de vedere) şi hrana „impură” (cea care ne dăunează, indiferent de motiv). Aceste apelative nu se referă nicidecum la faptul că alimentele sunt spălate sau curăţate, ci se referă la calitatea lor. Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe reziduuri în organism nu este considerată pură, chiar dacă este preparată din ingrediente bine spălate şi corect preparate. Un exemplu de hrană pură îl constituie alimentele care rămân proaspete mult timp, cele care sunt aproape integral absorbite de organism fără a lăsa decât puţine reziduuri, fructele şi legumele coapte natural, care sunt pline de energie solară.
Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării
Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.
Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.
Postul declanşează mecanismele de purificare ale organismului
Acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism poate fi însoţită la începutul postului de unele fenomene mai puţin plăcute: pot apare dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin. Toate acestea sunt de fapt semne bune, care arată că tocmai ne eliberăm de o mare cantitate din impurităţile acumulate. Cei care se simt tulburaţi când postesc sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie să ţină post.
Atitudinea înţeleaptă în această situaţie este aceea de a aştepta cu răbdare să se încheie acţiunea naturală de eliminare a toxinelor. Este importantă încrederea în transformările binefăcătoare pe care postul le va produce în fiinţa noastră. În scurt timp disconfortul va dispărea făcând loc unei stări de bine şi de linişte interioară. Devenim mai uşori şi mai fericiţi. Aceasta pentru că prin post se elimină chiar şi reziduurile karmice, adică urmele lăsate în fiinţa noastră de greşelile pe care le-am săvârşit în această viaţă ori în cele anterioare, încălcând legile universale ale firii.
Revenirea la alimentaţia obişnuită se face treptat
Pentru a menţine cât mai mult timp starea de bine pe care ne-o aduce postul e bine să fim prevăzători şi în momentul revenirii la regimul alimentar obişnuit. La prima masă după un post de 24 de ore cel mai bine e să mâncăm o salată de fructe sau legume crude şi să evităm alimentele mai grele (lactate, uleioase) pe care le putem consuma după 2-3 ore. Dacă postul (negru) este mai îndelungat, revenirea la alimentaţia obişnuită trebuie făcută gradat, în acelaşi număr de zile cât a durat şi postul, începând cu supe foarte diluate, în care s-au fiert anumite legume sau cereale (de obicei morcov şi orez). George Bernard Shaw, celebrul scriitor englez care era adept al dietei vegetariene, spunea: “Orice prost poate să ţină post, dar numai un înţelept reuşeşte să procedeze corect la revenirea din post.”
Un post negru mai lung de trei zile este bine să fie făcut sub supravegherea unui medic naturist. Postul negru nu este recomandat persoanelor subponderale, cu o vitalitate scăzută, hipotensive, cu carenţe grave de minerale şi vitamine. În aceste cazuri, sunt de preferat curele cu sucuri de legume şi fructe.
Postul ca modalitate de transformare a fiinţei umane
De-a lungul istoriei civilizaţiei umane, postul alimentar a fost investit cu valenţe curative nu numai în ceea ce priveşte corpul fizic, dar şi psihicul, sufletul şi chiar spiritul, fiind un element central al majorităţii religiilor: creştinism, hinduism, budism, iudaism, islamism etc. Practica postului alimentar, se afirmă în textele antice ale omenirii, te învaţă autocontrolul global al fiinţei pornind de la supunerea şi educarea senzaţiei de foame. Dacă învăţăm să ne abţinem de la hrana fizică învăţăm să ne abţinem şi de la sentimente, gânduri şi tendinţe negative. Astfel ne redobândim ori ne păstrăm puritatea şi libertatea.
„Şi nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfântă şi închinată lui Dumnezeu. Timp de şase zile hrăniţi-vă trupul cu darurile Mamei Pământeşti, dar în a şaptea zi sfinţiţi-vă trupul pentru Tatăl vostru Ceresc. Şi într-a şaptea zi nu mâncaţi mâncare pământească, ci trăiţi numai din cuvintele lui Dumnezeu. Şi fiţi toată ziua cu îngerii Domnului în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi în a şaptea zi lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să clădească Împărăţia Cerurilor în trupul vostru, aşa cum voi munciţi şase zile în Împărăţia Mamei Pământeşti. Şi nu lăsaţi mâncarea să tulbure munca îngerilor în trupul vostru în timpul celei de-a şaptea zi. Şi Dumnezeu vă va da viaţă lungă pe Pământ, ca să puteţi avea viaţă lungă în Împărăţia Cerurilor. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă nu mai vedeţi nici o boală pe pământ, veţi trăi veşnic în Împărăţia Cerurilor.” (Evanghelia Păcii după Ioan)
Corelaţii astrologice
Postul negru realizat într-o anumită zi a săptămânii ne pune în rezonanţă cu influxul subtil astral al planetei care influenţează în mod predominant ziua respectivă. Efectuarea cu regularitate a postului în aceeaşi zi a săptămânii duce în timp la asimilarea în fiinţa noastră a aspectelor benefice corespunzătoare respectivei sfere de forţă şi influenţă planetară. De exemplu: postul negru de marţea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Marte) amplifică masculinitatea şi ajută la eliminarea situaţiilor de viaţă ce implică violenţa; postul negru ţinut miercurea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Mercur) permite obţinerea succesului material; postul negru de vinerea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Venus) favorizează asimilarea aspectelor ce ţin de iubire, armonie, frumuseţe, pace lăuntrică şi fericire; postul negru de duminica (zi aflată sub influenţa subtilă a Soarelui) solarizează şi purifică, arde karma negativă acumulată, favorizează apropierea de Dumnezeu. Pentru a ajunge la efectele dorite este necesar să ţinem post cu regularitate în aceeaşi zi a săptămânii; după 3-4 luni efectele încep să se facă simţite, iar după doi ani se obţine o stabilizare a lor.

joi, 23 iulie 2015

Din nou despre vaccinare si cancerul la copii

Am primit de un medic:
"Prima cauza de moarte pentru intervalul de varsta 5-9 ani si a doua pentru intervalul 10-19 ani este cancerul! 
    
S-a declansat o isterie in societatea noastra intre cei ce nu vor sa-si vaccineze copii si cei ce spun ca nevaccinarea vulnerabilizeaza copii, si ca ar trebui ca vaccinarea sa fie OBLIGATORIE! Parintii ce nu-si vaccineaza copii ar trebui amendati, inchisi, decapitati ...


S-au creat tabere , exista comandanti de front si soldati entuziasti.       
Lumea stiintifica /medicala are printre oficialitati doar adeptii vaccinarilor !      
De ce ???

Pai, este destul de simplu, ca medic esti vulnerabil! Esti vulnerabil la presiunile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, a Colegiului Medicilor, ale spitalului in care activezi, ale Ministerului Sanatatii...
Este simplu, pot fi o multime de presiuni care sa te faca sa taci!

De ce ar trebui vaccinati cit mai multi, cit mai devreme, de cit mai multe ori ???      
Si aici este simplu !      
Medicina este o foarte mare afacere !!!      
Ce poate fi mai profitabil decit sa ai o masa foarte mare de clienti/candidati la vaccinare, care sa-ti creasca profiturile. De aceea ideal este sa faci cit mai multe vaccinari, ce conteaza ca boala aia este foarte usoara, trebuie un vaccin !!!      
Si asa schema de vaccinare s-a umflat si s-a umflat...

Pentru a intelege cit mai bine vaccinurile si vaccinarea ar trebui sa intelegem foarte bine ce este sistemul imunitar.       
Ce este  sistemul imunitar si ce rol are el?       
Sistemul imunitar este forta de politie a organismului.      
El ataca si distruge orice este strain de organismul nostru: bacterii, virusi, paraziti, celule canceroase..      
Cum functioneaza ?      
Orice celula a organismului nostru are un “cod de bare”. Cind “politistul” se apropie, intreaba celula sau  microorganismul respectiv  ce cod de bare are . Daca nu este codul de bare corect, atunci politia ataca si distruge !      
Celula canceroasa are alt cod  de bare si un sistem imunitar competent /destept distruge orice celula canceroasa. Cancerul nu se poate dezvolta cu un sistem imunitar in deplina maturitate si competenta !       
In comparatia de mai sus tumora este o organizatie criminala, iar sistemul imunitar este  politia!      
Deci cancerul apare cu un sistem imunitar lenes /incompetent (ca si in societatea actuala).
Dar mai exista o situatie: un sistem imunitar hiperactiv, agitat, haotic care vede peste tot pericole si dusmani. In cazul acesta sistemul confunda celule proprii cu dusmanul si le distruge !!!!   
Sint asa numitele boli autoimune, foarte urite si foarte greu de tratat, in care sistemul /politia ataca structuri care sint ale tale si iti sint indispensabile. Exemple:  poliartrira reumatoida, spondilita anchilopoetica, lupusul,  dar si o boala ce este foarte cunoscuta: diabetul. Sint multe boli care au o componenta autoimuna, dar mai putin cunoscute, ca astmul bronsic, rinita cronica, alergiile de orice fel ...      
Datorita sistemului imunitar se produce si fenomenul de respingere in cazul transplantelor. De aceea transplantatii trebuie sa urmeze un tratament care slabeste sistemul imunitar tot restul vietii.       
Dar sistemul imunitar are interactiuni mult mai complexe in organism.
O defectiune a sistemului endocrin poate afecta sistemul nervos si imunitar, o defectiune a sistemului imunitar afecteaza si celelalte doua sisteme.
Pentru a fi pe deplin competent si apt sa-si desfasoare activitatea sistemul imunitar are nevoie de timp sa invete, sa se instruiasca sa intre in contact cu “infractorii”  si sa-i cunoasca, sa-si elaboreze strategiile de lupta, sa-si construiasca armele (anticorpii) !



Pentru asta invatam in facultatea de medicina ca sistemul imunitar are nevoie de 2 ani, insa date mai recente duc virsta deplinei competente a sistemului la pubertate, cind timusul ajunge la dezvoltarea completa. Timusul este o glanda situata sub stern, care este ca si o academie de politie, in care doar cei foarte buni absolva, din 100 de candidati doar 6 ajung sa absolve !
 
“Sistemul imunitar al copilului se maturizează în jurul vârstei de 11-12 ani. Până la această vârstă, amigdalele şi timusul ("glanda copilăriei", care involuează după 14 ani) reprezintă adevărate şcoli pentru imunitate”
Pina atunci sistemul imunitar invata sa recunoasca tesuturile proprii de cele straine, invata sa fabrice anticorpi si sa-i foloseasca. De asta indicatia pentru mame este sa-i alapteze minim 2 ani, ca sa-i transfere anticorpi prin laptele matern.
Nimeni nu-si doreste  o politie zabauca, care sa traga fara discriminare, atit in cetateni onesti, cit si in infractori!
“Incidenţa diabetului zaharat, în rândul românilor, este de 312 cazuri la suta de mii de locuitori, în creştere faţă de acum 7-8 ani, când era doar de 230.”
Diabetul zaharat de tip 1 este o afectiune ce poate apare la orice varsta, dar in special la copii.
 
Cum spuneam, exista o legatura directa intre sistemul imunitar si cancer.       
Statisticile spun acest adevar, pe care l-am pus in titlu !      
Mai jos se spune ca “nu se stie de ce unii copii fac cancer “!       
In general, cancerul era o problema a adultului, pentru ca se presupune ca celulele adultului se degradeaza, celulele lui acumuleaza erori, toxine din mincare cu E-uri, pesticide, radiatii, poluare electromagnetica etc., etc.       
Dar acestea nu sint valabile la copii !!!      
De ce fac totusi copii cancer ?      
Nu se intreaba nimeni ? De fapt, nu vrea nimeni sa raspunda!      
Se constata si atit, se trece la statistica pura. Daca esti parinte si ai ghinion, asta e, ti s-a intimplat si suporti consecintele!  Sistemul medical n-are nici o vina!   Oare?!!!  
Sint convins ca nu sint singurul care s-a gindit la legatura intre vaccinare, sistemul imunitar si cancer !!      
Dar nu este profitabila o asemenea abordare, o asemenea cercetare in acest domeniu !!      
Cu toate acestea, cancerul pediatric este cea mai frecventă cauză de deces la grupa de vârsta 5-9 ani şi a doua la grupa de vârsta 10-19 ani [2].    
Nu se ştie exact de ce unii copii fac cancer.
Dar daca cauza primordiala este bombardarea cu vaccinuri?  

Bibliografie  

    

1. Pediatric Oncology, A comprehensive Guide, Dr. Thomas Kühne, Robert J. Arceci, Springer, pag.21-21 
2. Tasker C. Robert, Mc Clure J. Robert, Alcerini L. Carlo, Oxford texbook of pediatrics, Oxford University Press, 2008, pag. 624 

3. http://www.cancer.gov/cancertopics 
4. Abeloff D. Martin, Abeloff ‘s Clinical Oncology, Churchill Livingstone, forth edition, pag. 341 
5. Elizabeth Milne, Kathryn R. Greenop, Carol Bower, et al, Maternal Use of Folic Acid and Other Supplements and Risk of Childhood Brain Tumors, Cancer Epidemiol Biomarkers Prev 2012;21:1933-1941
“Cu ocazia Zilei Internationale a Copilariei cu Cancer, 15.02.2014, Federatia Asociatiei Bolnavilor de Cancer (FABC) atrage atentia autoritatilor asupra suferintei celor 5000 de copii din Romania care in fiecare zi se lupta cu aceasta cumplita maladie. Iar in fiecare an, aproximativ 400 noi cazuri de cancer pediatric sunt diagnosticate, afectiunile oncologice fiind a doua cauza de mortalitate in randul copiilor romani.”      
 
Despre vaccinare un interviu:
Distrugerea SISTEMULUI IMUNITAR prin proliferarea SCHEMELOR DE VACCINARE
Publicat pe 30 Jan 2013 
Familia Ortodoxa:  
De curând a fost publicată o carte ce a stârnit atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor: Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul clujean Christa Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul medical românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată?Sunt companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri?
Am încercat, în interviul luat D-nei Dr. Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la aceste întrebări, care nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru a le aprofunda în cartea domniei sale.
- Vă întreb direct: care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor? De ce vaccinurile provoacă tot felul de reacţii adverse?
- Termenul medical corect este cel de „reacţii adverse postvaccinale”, care sunt numeroase, mai mult sau mai puţin grave, unele recunoscute de către medicină, altele nuSunt recunoscute în mod oficial doar acele reacţii adverse care apar în primele patruzeci de zile de la vaccinare (excepţie făcând vaccinul antituberculos BCG) şi nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte.
Cele mai severe reacţii adverse, denumite de către medicii din Occident „complicaţii postvaccinale”, nu sunt recunoscute în mod oficial şi debutează după această perioadă. Aceste complicaţii nu sunt altceva decât bolile sistemului imun: alergiile, bolile alergice, bolile autoimune şi bolile maligne (limfoame, leucemii). Deşi bolile maligne sunt cele mai grave, pe primul loc ca frecvenţă rămân bolile autoimune, care sunt boli severe, cronice şi nevindecabile, dintre care enumăr câteva:
- bolile autoimune digestivealergia la lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.;
- bolile autoimune reumatologice: ARJ la copil (artrita reumatoidă juvenilă), PR (poliartrita reumatoidă) la adult;
- bolile autoimune hematologiceanemia Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie etc.;
- boli autoimune cutanate: psoriazis, vitiligo;
- bolile autoimune neurologice: sindromul Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie, paralizii de nervi cranieni (urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii), encefalite, meningite, sindrom ADHD, autism etc.
Cea mai gravă complicaţie postvaccinală este decesul. „Sindromul morţii subite la sugar” este o astfel de complicaţie şi s-a dovedit că este dată de vaccinul DTP.
Cauzele„reacţiilor adverse postvaccinale”
Eşecul vaccinurilor este determinat de mai multe cauze, pe care le putem împărţi în trei grupe.
În primul rând, aş vorbi despre principiul vaccinării.Acesta este un principiu fals, artificial, la care organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă„mecanismele de funcţionare” ale sistemul imun al omului nu sunt „aplicabile” în cazul unui vaccin.Sistemul nostru imun este asemenea unei maşini care funcţionează după anumite reguli stricte, precise, stabilite şi adaptate în decursul a mii de ani… De două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă este imposibil. Sacrificiul unei astfel de „încercări” a fost prea mare: distrugerea lentă şi sistematică a celei mai puternice arme de supravieţuire a organismului uman – sistemul imun. În concluzie, principiul vaccinării este unulsimplist şi ineficient, fiind un model „artificial”, bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o dovedesc studiile şi practica medicală, sistemul nostru imun nu se adaptează, ci se îmbolnăveşte.
În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri, administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur şi cu un sistem imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o facă! Consecinţele le vedem…
În al treilea rând, combinaţia de vaccinuri. Să ne întoarcem puţin în timpÎn Germania (şi în toate ţările europene, de altfel), în anul 1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate vaccinurile erau administrate separat. Este motivul pentru care organismul reuşea să facă faţă unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de frecvente şi atât de graveÎn anul 1975 încă nu se ştia de sindromul ADHD! În 1976 creşte numărul vaccinurilor la doisprezece şi este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri. În continuare a crescut numărul vaccinurilor la paisprezece, apoi la treizeci şi două! În 1995 se foloseşte trivaccinul DTP (trei vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri combinate). În 2006 s-a ajuns la patruzeci de vaccinuri la un singur copil şi se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (şase vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvenţa sindromului ADHD creşte foarte mult. La fel şi autismul.
În România, numărul de vaccinuri administrate sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci şi nouă, iar până la 9 ani – treizeci şi patru de vaccinuri (fără să socotim şi vaccinurile opţionale!). Combinaţia de şase vaccinuri se administrează şi sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD şi autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români. Un singur vaccin conţine un singur antigen (viral, bacterian etc.) şi o cantitate mai mică de adjuvanţi şi conservanţi, deci o cantitate mai mică de substanţe neurotoxice (mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice etc.). Combinaţia mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulţirea efectelor neurotoxice şi alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem…
- Care credeţi că este cel mai periculos vaccin?
- Cel mai toxic vaccin este cel care are cele mai multe combinaţii de vaccinuri şi cei mai mulţi conservanţi şi adjuvanţi neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni şi combinaţia de opt vaccinuri de la 1 an.
Dar, în acelaşi timp, nu putem simplifica matematic o reacţie postvaccinală. Spre exemplu, vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară pulmonară ori extrapulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la pierderea auzului. Vaccinul DTP (trivaccin) poate provoca „sindromul morţii subite la sugar”, iar exemplele pot continua. Repetarea aceluiaşi vaccin reprezintă un alt pericol. Are loc o hiperimunizare, prin formarea unui titru (o cantitate) mult prea mare de anticorpi – aşa cum se întâmplă în cazul vaccinului DTP, care se administrează de patru ori (!) până la vârsta de 1 an, cu provocarea unor boli alergice şi apoi a bolilor autoimune: eczema atopică, alergia la lapte de vacă, astm bronşic etc.
Toate acestea se întâmplă din cauza dezechilibrului sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunităţii umorale, în detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp vaccinarea şi tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă. Dacă se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală alergică la una autoimună mai uşoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă boală autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De fapt, sistemul imun clachează şi în final se instalează o boală autoimună gravă, fie la 1,5-2 ani (ADHD, autism, astm bronşic), fie la 6-7 ani (diabet zaharat, ARJ), sau chiar în adolescenţă (scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.). Vaccinurile au bătaie lungă, de ani de zile, chiar zeci de ani…

Tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea

- S-a schimbat mentalitatea părinţilor în ceea ce priveşte vaccinurile?
- Mentalitatea părinţilor a început să se schimbe treptat, odată cu informarea acestora pe diverse căi, principala cale fiind Internetul. Nu sunt singura persoană din ţară care a postat articole despre vaccinuri pe site-uri, iar părinţii, cunoscători de limbi străine, au putut să se informeze şi din alte surse despre pericolul vaccinurilor pentru sănătatea copiilor. Cartea pe care am scris-o vine să lămurească aspectele variate legate de vaccinuri, dar să dea şi soluţii.
Rezultatul este evident: tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea copiilor lor, iar recent, apariţia unor reacţii adverse destul de severe după vaccinul BCG la nou-născuţi (cunoscute şi până acum, dar, poate din lipsa informării, părinţii nu le-au mai sesizat organelor competente) a dus la pierderea încrederii în efectul pozitiv al vaccinurilor. Faptul că părinţii copiilor afectaţi au ajuns în instanţă pentru a-şi cere drepturile care le-au fost încălcate este un pas înainte în România – pe mine mă bucură cu adevărat acest lucru, pe care, de altfel, l-am accentuat şi în introducerea cărţii.
- De ce credeţi că totuşi unii părinţi îşi vaccinează în continuare copiii, în ciuda atâtor materiale care au apărut împotriva vaccinurilor?
- Mentalitatea părinţilor nu poate fi schimbată peste noapte… Este adânc înrădăcinată în conştiinţa oamenilor falsa idee că bolile copilăriei sunt foarte periculoase şi trebuiesc prevenite cu orice preţ, când de fapt este adevărat exact contrariul: bolile copilăriei sunt afecţiuni uşoare, la care sistemul imun foarte flexibil al copilului se adaptează uşor şi, în câteva zile, acesta se vindecă complet, fără complicaţii. Pe de altă parte, vaccinarea nu previne aceste boli, ci le amână pe mai târziu, când sunt mai greu suportabile, din cauza unui sistem imun mai rigid şi când pot apărea complicaţii, fără să pună însă viaţa omului în pericol. Trebuie să existe un teren susceptibil (boli cronice, deficienţe imune, tratamente greşite cu antibiotice sau tratamente care scad imunitatea etc.), pentru ca bolile copilăriei să provoace complicaţii la sugari. Cu atât mai mult, la aceşti sugari, vaccinurile pot provoca reacţii adverse grave.
Pentru majoritatea părinţilor este un şoc să afle că vaccinurile sunt dăunătoare şi nu benefice! Nici nu au cum, fiindcă medicii înşişi sunt dezinformaţi sistematic în timpul facultăţii şi ulterior, când practică medicina. Zilnic primesc întrebări din partea părinţilor care nu ştiu ce decizie să ia. Este motivul pentru care am scris cartea, folosind aproape în exclusivitate bibliografie străină. Sunt convinsă că vom avea, cu timpul, tot mai mulţi copii nevaccinaţi şi sănătoşi. Nu-i putem sacrifica de dragul unor interese financiare…
- Dar cum pot fi prevenite bolile copilăriei, dacă se renunţă la vaccinuri?
- Ele nu trebuiesc prevenite! Dimpotrivă, este indicat ca toţi copiii să facă bolile copilăriei. Aceste boli joacă un rol important în formarea unui sistem imun sănătos al copilului, iar imunitatea dobândită în urma acestor boli este îndelungată, deseori pentru întreaga viaţă. Totodată, studiile arată că imunitatea dobândită în urma bolilor copilăriei joacă un rol important în prevenirea altor boli grave: sindrom nefrotic, tumori, leucemie etc. Or, acest adevăr nu li se spune părinţilor! Fetiţele care trec prin aceste boli naturale până la vârsta de 14-16 ani vor avea o imunitate suficientă şi pentru copii, când vor deveni mame. Prin vaccinare, imunitatea se pierde mult mai repede, iar copiii vor fi expuşi intranatal sau postnatal acestor boli, care le pot provoca malformaţii, respectiv complicaţii. Aş dori să mai spun faptul că vaccinurile pot provoca uneori chiar boala pe care ar trebui s-o prevină!
- Exista totuşi vreun vaccin care ar trebui făcut?
- Nu. Motivele le-am explicat mai devreme, când am vorbit despre cauzele reacţiilor adverse ale vaccinurilor. Studiile arată că numărul consultaţiilor copiilor vaccinaţi este net superior celor nevaccinaţi. Dr. G. Buchwald afirma pe bună dreptate că în viitor, după ritmul în care are loc vaccinarea sugarilor, singurii copii cu adevărat sănătoşi vor mai fi doar copiii nevaccinaţi!

În decurs de 30 de ani, toţi copiii vor suferi de o boală alergică

- Care sunt consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei, dacă se continuă cu vaccinurile în acelaşi ritm?
- Statisticile arată că, la ora actuală, în ţările dezvoltate (fără ca situaţia să fie diferită de cea din România!), unul din doi copii suferă de alergie, tot al treilea copil suferă de eczemă atopică şi unul din zece de astm bronşic. Nici una dintre aceste boli nu are un tratament etiologic, ci doar unul simptomatic – adică ameliorează simptomele, dar nu vindecă. Se preconizează că în decurs de 30 de ani toţi copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli ale copilăriei, tratabile şi vindecabile în 3-7 zile, ci vor suferi o viaţă întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante!
Dar nu trebuie să ne uităm atât de departe… Deja putem vorbi la ora actuală de o epidemie de autism în România în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD nu sunt diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai mare decât cel oficial. Numărul cazurilor de boli neurologice postvaccinale creşte de la o zi la alta. Vaccinurile din copilărie au deschis o „poartă” şi pentru alte boli cronice, nevindecabile: peste un milion de români suferă de o boală rară… Statisticile arată că 75% dintre pacienţii cu boli rare sunt copiii, conform datelor Alianţei Naţionale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune, boli toxice şi infecţioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare etc. Legătura dintre aceste afecţiuni rare şi vaccinuri o fac numeroase studii din Occident.
Este nevoie de o mare reformă în medicina preventivă.Programul naţional de vaccinare, din nefericire, constituie o prevenţie care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide.
- Relataţi-ne, vă rog, câteva din cazurile întâlnite în activitatea dumneavoastră în care copiii au avut de suferit de pe urma vaccinurilor…
- Primele cazuri ar fi chiar proprii mei copii: doi băieţi şi o fată… Dar prefer să vorbesc despre cazuri mai recente, la modul general, nu individual, datele fiind confidenţiale. Am văzut toată gama de boli autoimune şi neurologice la copiii vaccinaţi: alergii alimentare, astm bronşic, sindrom ADHD, autism, vitiligo, psoriazis, diabet zaharat tip 1 etc.
Nu voi intra în amănunte, fiindcă mi se va spune că nu pot dovedi legătura dintre vaccin şi aceste boli. Ea poate fi însă dovedită prin proba terapeutică, şi anume prin aplicarea unui tratament (încă necunoscut în ţară, dar care se aplică în Occident încă din anul 1990) care ameliorează net aceste boli şi uneori le vindecă (aşa cum am precizat şi în carte, la capitolul 3). Medicina alopată este neputincioasă în faţa unor astfel de afecţiuni cronice, unele foarte grave. Am văzut cum aceşti copii, prin eliminarea metalelor grele din organism (mercur) cu ajutorul unui tratament specific, s-au vindecat.Numeroasele studii au arătat cum mercurul din vaccinuri provoacă boli autoimune neurologice grave precum autism, ADHD ş.a., care, fiind tratate la debut, pot fi ameliorate net şi uneori pot fi vindecate. Acelaşi tratament, alături de un regim alimentar, poate vindeca eczemele atopice, psoriazisul la debut, alergiile alimentare, astmul bronşic alergic ş.a.
Ceea ce lipseşte deocamdată la noi în ţară este studiul comparativ dintre copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi. Ar fi o altă dovadă că vaccinurile sunt cauza frecventă a bolilor sistemului imun, respectiv bolile alergice, autoimune şi maligne. La copiii nevaccinaţi, bolile alergice şi autoimune sunt extrem de rare (date de alergiile părinţilor, intoxicaţiile cronice ale părinţilor cu metale grele etc.). Boli precum autismul şi sindromul ADHD practic lipsesc la copiii nevaccinaţi.
- Ştim că în străinătate părinţii au dat în judecată spitalele pentru astfel de situaţii. La noi s-au întâlnit astfel de cazuri?
- Nu, dar am înţeles că zilele acestea mamele copiilor care suferă în urma vaccinului BCG au dat în judecată Ministerul Sănătăţii – acesta este un început promiţător! Aşa cum am specificat şi în carte, părinţii nu sunt informaţi asupra reacţiilor adverse ale vaccinurilor. De asemenea, este grav încălcat dreptul pacientului când, în maternitate (şi nu numai), copii sunt vaccinaţi fără a se cere acordul în scris al mamei. Mama trebuie să semneze dacă este de acord sau refuză vaccinurile, inclusiv cele două din maternitate: BCG şi anti-hepatitic B. Prin încălcarea dreptului la consimţământul informat, mama poate da în judecată conducerea spitalului.
- Ce ar trebui sa facă părinţii care refuză să-şi vaccineze copiii, mai ales când primesc tot felul de ameninţări din partea personalului medical?
- Părinţii, indiferent dacă refuză sau nu vaccinurile, trebuie să îşi cunoască drepturile de cetăţean, drepturile de pacient şi cele de tutore ale unui minor. Astfel, dacă le sunt încălcate unele din aceste drepturi de către medicul de familie, este indicat să-l schimbe. Dacă nu există această posibilitate, părinţii pot depune o plângere sau, în ultimă instanţă, pot da în judecată persoana care-i ameninţă sau conducerea instituţiei (grădiniţă, şcoală, spital).
Din nefericire, intimidarea părinţilor rămâne în continuare o armă foarte eficientă la noi în ţară când este vorba de vaccinare. Lucrurile trebuie să se schimbe la un moment dat, fiind vorba de sănătatea copiilor noştri. După ce copilul se îmbolnăveşte, nu se mai face de obicei legătura dintre vaccin şi boală, „reacţiile adverse” sunt considerate „normale”, iar părintele se vede neputincios şi părăsit într-o lume medicală indiferentă…
A consemnat Raluca Tănăseanu