Afişări de pagină

Sistem


duminică, 18 mai 2014

Louis Kuhne - Arta de a vindeca orice boala fara doctorii si operatii

http://www.scribd.com/doc/3673950/Kuhne-Arta-de-a-vindeca-fara-doctorii-si-operatii

Louis Kuhne (1835-1901) a fost un naturopat (doctor naturist) german foarte cunoscut pentru metodele hidroterapeutice cu apă rece care erau menite să îmbunătăţească funcţia de detoxifiere a organismului stimulând partea inferi­oară a abdomenului. Kuhne era un vegetarian strict şi le interzicea pacienţilor săi folosirea zahărului şi a sării în dietă. Punctul său de vedere conceptual asupra cauzei îmbolnăvirii era corpul uman supraîncărcat cu toxine care în timp duce la degradarea organelor interne.

El a subliniat importanţa unei digestii adecvate şi evitarea constipaţiei. Băile de fricţiune ale lui Kuhne, constau în aşezarea pacienţilor într-o cadă cu apă relativ rece (aproximativ 10-14° C pentru o baie de fricţiune - în instrucţiunile originale - deşi astăzi sunt preferate temperaturi uşor mai ridicate) şi frecarea cu o pânză aspră la nivelul părţii inferioare a abdomenului sau a organelor genitale.
Stimularea nervilor de către apa rece ajută la eliminarea toxinelor.

Inginerul Valeriu Popa, unul dintre cei mai cunoscuţi naturopaţi din România, a studiat lucrările şi metodele de vindecare ale doctorului Kuhne din care s-a inspirat în tratamentele sale naturiste şi pe care 1-a citat deseori în lucrările sale, prin aceasta demonstrând că metodele de vindecare ale doctorului Kuhne nu si-au pierdut valoarea odată cu trecerea timpului.

See more at:
http://www.vicovia.ro/carti/arta-de-a-vindeca-orice-boala-detail#sthash.e9yighGx.dpuf

BAILE LUI KUHNE
http://terapii100.blogspot.ro/2014/02/baile-lui-kuhne.html
Din cauza organismului sau bolnavicios, Louis Kuhne (1835-1901), a experimentat metode diverse de tratament pe care apoi le-a perfectionat. Mai tarziu, el a devenit un naturopat (doctor naturist) german foarte cunoscut pentru metodele hidroterapeutice (cu apa) care erau menite sa imbunatateasca functia de detoxifiere a organismului, stimuland partea inferioara a abdomenului.

„…O necontenită observaţie a naturii vieţuitoare m-a făcut să văd neapărata schimbare a formei exterioare a fiecărui organ, prin boală; felul cum se face această schimbare şi cum dispare odată cu boala, m-a făcut să descopăr ce este boala şi cum se naşte boala. Cauza bolii este aflarea materiilor străine în corp. Sunt două drumuri prin care materiile pot fi introduse în corp, adică, prin nas în plămâni şi prin gură în stomac.

Pe dată ce începem a nu ne mai supunem regulat mirosului şi gustului, aceste simţuri îşi împlinesc datoria lor cu mai puţin zel şi lasă puţin câte puţin să pătrundă în corp materii vătămătoare, fără să se împotrivească. Ştiţi că se poate obişnui cineva să stea în cel mai des fum de tutun şi să îl respire ca şi cum ar fi un aer sănătos. Chiar limba s-a stricat şi toată lumea ştie că o poţi obişnui cu o hrană, care este împotriva naturii.
Corpul caută să se scape de aceste materii străine, prin căile lăsate de natură pentru acest scop. Materiile străine trec din plămâni direct în aerul înconjurător, prin respiraţie. Intestinul gros dă afară pe cele care au pătruns în stomac. Dar acelea care au intrat în sânge, se dau afară prin sudoare, prin urină sau prin aerul expirat, adică prin piele, prin rinichi şi prin plămâni.

În felul acesta, corpul e întotdeauna gata de a îndrepta greşelile noastre. Dar nu trebuie să cerem de la el prea mult. Dacă cerem de la corpul nostru o prea mare muncă, pentru alungarea materiilor străine, el n-o s-o facă multă vreme şi va fi nevoit atunci să găzduiască, în el însuşi, materiile străine. Departe de a sluji la dezvoltarea corpului, ele mai mult îl împiedică, fiindcă tulbură circulaţia sângelui şi, prin urmare, hrănirea. Ele se depun puţin câte puţin în anume locuri; mai ales în aproprierea organelor care scot afară; către care deja s-au îndrumat. Pe dată ce a început depozitul, el face progrese repezi, dacă nu se schimbă imediat felul de viaţă.

Atunci se dau pe faţă cele dintâi alteraţii ale formelor, care nu pot fi văzute decât de un ochi deprins. Corpul e deja bolnav, dar boala sa e fără durere, cronică sau ascunsă. Ea se dezvoltă aşa de încet, că bolnavul nici nu bagă de seamă; abia după ce a trecut multă vreme, începe să simtă schimbări neplăcute. Nu mai are aceeaşi poftă de mâncare, corpul său nu mai poate îndeplini aceeaşi muncă, nu mai poate lucra mult cu mintea sau se ivesc alte simptome asemănătoare. Această stare e încă suportabilă, câtă vreme organele, care scot afară materiile străine, lucrează regulat, câtă vreme intestinele, rinichii şi plămânii o duc bine şi pielea produce o sudoare caldă. Dar pe dată ce munca lor slăbeşte, bolnavul simte nemulţumiri mai mari şi se plânge de starea sa.

Dacă organele scapă câteodată, mărindu-şi volumul, totuşi ele nu se pot dezvolta în toată voia lor, căci materiile străine răpesc întotdeauna locul materiilor hrănitoare. Pe dată ce circulaţia sângelui e întreruptă, nutriţia suferă cu desăvârşire şi organele ajung atunci mai mici, mai ales din pricina materiilor străine ce s-au depus în ele.
Aceste materii pot rămâne multă vreme cu desăvârşire liniştite, în stare cronică sau ascunsă, dar câteodată, în condiţii prielnice, se face o schimbare grabnică. Sunt mai toate materii care se topesc şi care se pot preschimba, descompune sau recompune în condiţii prielnice, ba chiar trec în fermentaţie (în dospire). Dar tocmai aceasta fermentaţie, ce se face cu adevărat şi de mai de multe ori în corpul omului, are o deosebită însemnătate negativă pentru el.

În orice fermentaţie (dospire) furnică o mulţime de materii mici vegetale (bacterii), sau mai de grabă, materii care sunt intrate chiar ele în fermentaţie şi care prin aceasta suferă o schimbare foarte mare, adică se întind şi-şi măresc volumul. Orice fermentaţie produce căldură. Cu cât fermentaţia e mai violentă, cu atât şi ridicarea temperaturii e mai mare. În clipa în care se iveşte sudoarea, materiile în fermentaţie au găsit o ieşire şi atât întinderea pielii cât şi căldura frigurilor descresc. Dar sudoarea n-a depărtat încă pricina bolii. Într-adevăr, fermentaţia nu se întinde multă vreme decât asupra unei părţi din materiile depuse în corp; celelalte materii, care nu sunt puse în mişcare şi care au crescut prin depozite noi, alcătuiesc astfel un focar permanent de friguri, care n-aşteaptă decât un prilej nimerit pentru a izbucni din nou. Este vorba, deci, de a îndepărta aceste materii straine care sunt încă în corp.”

Metodele lui Kuhne sunt inedite si foarte simple, fiind la indemana oricui. Ele cuprind baia de sezut, baia de trunchi, baia de aburi si bai de soare, impreuna cu un regim alimentar. Acest regim este unul din elementele principale ale acestui tratament şi interzice carnea, sarea, condimentele, zahărul, alcoolul, tutunul, indicând în special crudităţile, mâncărurile negătite, fructe, salate de legume rase, chiar pâinea fără sare. „Duritatea” regimului se explica prin faptul ca toate aceste lucruri interzise sunt tocmai cele care aduc materii straine in corp si il intoxica, provacand aparitia starii de boala.

Cartea lui Louis Kuhne o puteti descarca aici.


Cum am vindecat-o pe mama de cancer acasa


http://viataverdeviu.ro/cum-am-vindecat-o-pe-mama-de-cancer-acasa/

Cum am vindecat-o pe mama de cancer acasa

Aceasta este marturia unei femei din Canada, Kyneret Azizo, care si-a vindecat mama de cancer folosind numai ulei de cocos si bicarbonat de sodiu.
“In ultimii trei ani, mama mea a suferit de un tip de cancer al pielii numit carcinomul bazocelular. Aceasta este o forma mai putin agresiva de cancer al pielii, socotit de industria medicala ca o afectiune ce nu ameninta viata, prin contrast cu forma mult mai maligna de cancer al pielii cunoscuta ca melanom.
Celula bazala a inceput mai intai ca o mica leziune rosie in crestetul capului mamei mele. A inceput sa sangereze, apoi sa faca crusta, apoi iar sa sangereze, si apoi sa faca si mai mult crusta.
Crusta a continuat sa creasca si in decursul a trei ani s-a marit aproape de patru ori. Nu doar ca s-a latit, ci a crescut si in grosime. Din nefericire, a fost nevoie de tot atata timp pentru ca mama mea sa mearga la doctor.
Medicul ei primar a trimis-o la dermatolog. A fost facuta o biopsie si leziunea a fost confirmata ca fiind canceroasa. La consultatia initiala, dermatologul a spus ceea ce spune orice doctor: “nu exista vindecare pentru carcinomul bazocelular, dar putem sa il inlaturam pe cale chirurgicala”.
Nu putea garanta ca nu va reveni. Indiferent de asta, mama mea a stabilit o data pentru operatie.
Nu la mult timp dupa operatie, celula bazala s-a intors – de data asta in mod razbunator. Parea sa creasca mult mai rapid, si in doua saptamani de la operatie sangerarea si crusta revenisera. A fost extrem de frustrant sa vad asta, si m-am simtit cu adevarat neputincioasa. Am luat decizia ca la urmatoarea vizita sa merg la dermatolog cu mama si m-am pregatit cu o gramada de intrebari, prima mea intrebare fiind “Ce naiba este lucrul asta?”

Atunci am invatat termenul medical pentru acest tip de cancer al pielii.

Luand lucrurile in propriile maini

Echipata cu termenul “carcinom bazocelular” si Google, am cercetat fiecare lucru pe care l-am putut gasi despre acest carcinom, inclusiv tratamentele naturale. Mi-am amintit ca am citit niste articole despre modul in care bicarbonatul de sodiu, sau praful de copt, a avut o mare rata de succes cu diferite tipuri de cancer, asa ca am cautat despre utilizarea locala (aplicata in zona ce trebuie tratata) la celulele bazale. Surprinzator, am gasit destul de multe marturii personale de la oameni care se vindecasera complet de cancer bazocelular, utilizand doar bicarbonat si apa. Cancerul nu poate sa se dezvolte intr-un mediu alcalin. Si asta este exact ceea ce produce bicarbonatul.
Mama mea a mai facut inca doua operatii de inlaturare a celulelor bazale canceroase inainte ca sa ma lase, in cele din urma, sa incerc tratamentul cu bicarbonat de sodiu. Si acum cinci saptamani a inceput acest tratament.
Am modificat preparatul utilizand ulei din nuca de cocos in loc de apa, intrucat uleiul crud organic din nuca de cocos ajuta la regenerarea celulelor pielii. Am amestecat o parte bicarbonat cu o parte ulei din nuca de cocos (cate o lingurita din fiecare) intr-un paharel si am amestecat pana cand cele doua au devenit o pasta maleabila, pe care am aplicat-o pe zona afectata. Rezultatele au fost cu adevarat uimitoare.Va rog sa tineti minte ca inca de la o varsta frageda mama mea a inceput sa isi piarda parul. Totusi ca rezultat al faptului ca are mai putin par, tratamentul a fost mai usor de aplicat, iar efectul tratamentului mai vizibil.
cancer ziua 1
1) 13 februarie – Ziua 1.
2 feb-17
2) 17 februarie – Ziua 5
 
1) 13 feb. – Ziua 1: In prima noapte, dupa doua aplicari in ziua respectiva, intreaga crusta a cazut de la sine. Zona era foarte moale, si celulele bazale erau vizibile ca un bulb carnos de piele care sangera cu usurinta daca era aplicata asupra lui chiar si o cat de mica presiune.
2) 17 feb. – Ziua 5: Celulele bazale au inceput sa se micsoreze. Zona din jurul locului unde fusese crusta incepuse sa se descuameze, dar uleiul din nuca de cocos a ajutat la curatirea pielii moarte.
3-Feb-18
3) 18 februarie – Ziua 6
4-Feb-23
4) 23 februarie – Ziua 11
3) 18 feb. – Ziua 6: Celulele bazale au disparut complet, si nu au mai fost sangerari.
4) 23 feb. – Ziua 11: Pielea unde fusesera celulele bazale era foarte moale, asa ca am aplicat Polysporin noaptea, pentru a permite vindecarea si a preveni infectia.
5-Feb-26
5) 26 februarie – Ziua 14
6-Mar-2
6) 2 martie – Ziua 18
5) 26 feb. – Ziua 14: Rana deschisa unde fusesera celulele bazale a inceput sa se micsoreze.
6) 2 martie – Ziua 18: Zona afectata a inceput sa se refaca, inchizand rana. Zona mai era inca foarte moale si dureroasa, asa ca am incetat sa utilizam bicarbonatul si uleiul din nuca de cocos, si in loc de ele, am aplicat Polysporin.
7-Mar-6
7) 6 martie – Ziua 22
8-Mar-22
8) 22 martie – Ziua 38
7) 6 martie – Ziua 22: Rana s-a inchis complet. Am curatat bine zona si am cules cu grija toata pielea moarta ramasa deasupra.
8) 6 martie – prezent: Suprafata pielii a ramas fara celule bazale. De acum inainte continui sa aplic bicarbonat si ulei din nuca de cocos IN FIECARE ZI, impreuna cu tampoane de bumbac inmuiate in otet din cidru de mere plasate pe zona pentru a ajunge la radacina celulelor bazale. Mama mea va avea controale regulate la doctorul ei, ca si o alta biopsie.
Metoda pe care am utilizat-o:
- Ulei din nuca de cocos, organic, crud (marca utilizata a fost Artisana)
- Bicarbonat de sodiu fara aluminiu (l-am cumparat de la un magazin naturist)
- Un paharel mic, pentru a amesteca eficient mixtura in el
- Ceva cu care sa amestec mixtura, am folosit un maner subtire de la o lingurita metalica.
- Polysporin Triplu 3 Antibiotic, sau oricare alt unguent antibiotic pentru aplicarea in timpul noptii
Am amestecat 1 parte bicarbonat de sodiu cu o parte ulei din nuca de cocos pana au devenit o pasta maleabila care a fost usor de aplicat. A ajutat daca am aplicat un pic de caldura pentru a face ca uleiul din nuca de cocos sa se topeasca mai repede – am lasat paharelul putin sub jetul de apa fierbinte de la robinet. Utilizand manerul linguritei cu care am amestecat, am aplicat mixtura pe zona afectata. NU AM FRECAT. In loc de asta, am uns usor zona cu pasta si am lasat-o pe cat de mult timp posibil. Apoi am aplicat o casca de plastic (pentru inot) cu scopul de a mentine tratamentul ferm in loc.
Am vizat 3 aplicari pe zi pentru prima saptamana, si 2 incepand cu cea de-a doua saptamana, si m-am asigurat ca am curatat adecvat zona afectata inaintea fiecarei aplicari.
O celula bazala are radacini ce patrund mult mai profund in piele decat pare, nu este doar la suprafata, de aceea am aflat ca este important sa continui utilizarea tratamentului pentru mult mai mult timp, chiar daca pielea s-a refacut pe deplin.

Ce am invatat cu totii din aceasta experienta

Privind inapoi la inceputul intregii experiente, am realizat ca eram la fel de sceptica precum majoritatea oamenilor, sceptica cu privire la un tratament de succes care sa coste doar cativa dolari, fara sa mai zic ca era unul ce se afla chiar in dulapul din bucatarie! Inteleg pe deplin de ce o solutie simpla precum bicarbonatul de sodiu si uleiul din nuca de cocos ar fi data deoparte in favoarea unui tratament mai “sofisticat”.
Desi nu sunt in nici un fel total impotriva medicinei alopate sau institutionalizate, opinia mea este ca am fost puternic conditionati de catre industria medicala sa credem ca nu avem absolut nici o putere asupra propriei noastre sanatati mentale si fizice, si ca solutiile si curele la afectiunile noastre stau departe de capacitatea noastra de a ajunge la acestea; doar o mare suma de bani poate cumpara un tratament.
Nu pot sa subliniez indeajuns faptul ca acest lucru nu este adevarat.
De-a lungul progresului vindecarii mamei mele, intreaga mea familie a experimentat nemijlocit cat de eficient poate fi un tratament alternativ. Nu doar ca este eficient – este accesibil ca pret, sigur si fara nici un fel de efecte secundare. Nu mai este nevoie de spus, opinia familiei mele despre medicina alopata/institutionalizata s-a schimbat semnificativ.
Speranta mea este ca oamenii care trec printr-o experienta similara pot ajunge sa inteleaga ca in mainile lor sta puterea de a se vindeca pe ei insisi. Nimeni nu o sa ne dea cu lingurita adevarul despre cum ne putem vindeca utilizand metode simple si accesibile ca pret – in special nu industria medicala. Trebuie sa ne facem singur propriile noastre cercetari si sa ne revendicam propria putere de vindecare.
Binecuvantari, namaste si multa dragoste
Kyneret
Desi la mine asta a mers, s-ar putea sa nu mearga pentru oricine. Acest articol nu are ca scop oferirea de sfaturi medicale, oricine care il citeste isi asuma propria responsabilitate deplina asupra actiunilor lui si nici eu, nici cei ce preiau articolul nu vom fi considerati responsabili din acest punct de vedere pentru declaratiile facute.”
Surse utilizate:
http://www.collective-evolution.com/2014/03/24/how-i-healed-my-mothers-skin-cancer-at-home/ – cancer

miercuri, 7 mai 2014

Inima este un emitator mai puternic decat creierul

Zinaida Baranova – femeia care nu mananca nimic de peste 13 ani
 Sursa: portal tfm Special
In lume sunt cateva mii de oameni care nu manaca si nu beau nimic. Sunt denumiti autotrofi.
Zinaida Baranova era o femeie obisnuita pana cand un necaz avea sa ii schimbe viata total. Fiul ei a decedat la varsta de 18 ani intr-un accident de masina si femeia a intrat intr-o depresie severa, care i-a deteriorat starea de sanatate. Medicii s-au declarat neputinciosi in fata numeroaselor probleme cardiace, dificultati in respiratie, locomotorii, etc. Femeia aproape ca orbise cand agonizand intre viata si moarte, a hotarat ca trebuie sa faca ceva.

In 1990 Zinaida a pornit in cautarea unor metode alternative de tratament care sa ii redea starea de sanatate. A inceput treptat sa urmeze tehnica lui Porfiri Ivanov, prin bai la copca, mers prin zapada, post si multa rugaciune.

“În teribila iarna a anilor 1942-1943, armatele germane, conduse de feldmaresalul Friedrich Ernst Paulus, ocupasera deja mare parte din teritoriul Uniunii Sovietice, inclusiv regiunea Rostov, acolo unde locuia Porfiri Ivanov. Datorita faptului ca fusese trecut în dosarele medicale ca fiind bolnav psihic, Ivanov nu era, ca orice vajnic barbat sovietic, pe front. El umbla nestingherit pe ulitele orasului aproape pustiu, dezbracat pâna la brâu si descult. Desigur, pentru soldatii germani, care suportau cu greu cumplita iarna ruseasca, o asemenea aparitie era de-a dreptul înspaimântatoare. În scurt timp, el a devenit obiect de studiu pentru cadrele medicale naziste, care l-au supus unor teste de-a dreptul inumane. L-au îngropat în zapada, timp de câteva ore, apoi l-au dezbracat complet si l-au plimbat pe motocicleta cu o viteza foarte mare. La toate experimentele, Ivanov a rezistat eroic, fara sa se îmbolnaveasca. Se spune ca feldmaresalul Paulus ar fi aflat despre neobisnuitul „om al gerurilor” si ar fi emis un ordin conform caruia Ivanov putea sa circule liber pe teritoriul aflat sub ocupatie germana. De-a lungul anilor, pâna când a murit, Porfiri Ivanov a luptat neîncetat pentru ca teoria sa de armonizare cu natura si practicile de însanatosire cu ajutorul frigului sa fie cunoscute în întreaga Rusie. Abia în 1982, când în cunoscuta revista „Ogoniok” a aparut un articol despre el, intitulat „Un experiment de jumatate de secol”, restrictiile au fost ridicate si lui Ivanov i s-a permis sa practice metoda legal. A murit în 1983, la vârsta de 85 de ani, lasând în urma un numar incredibil de discipoli care-i urmeaza si în prezent sfaturile si metoda. Astazi, este considerat de catre unii un adevarat învatator, un om cu puteri exceptionale, iar metoda sa a devenit un stil de viata.” Sursa

Ivanov reusea sa nu manance si sa nu bea nimic timp de 100 de zile. Nascut intr-o familie saraca Porfiri se intreba de ce mor oamenii, deoarece el se temea de trecerea in nefiinta.
Fiind bolnav de cancer a descoperit terapia cu apa rece care l-a vindecat.
Dupa 35 de ani de intrebari, Porfiri Ivanov si-a dat seama ca suferinta oamenilor se datoreaza fricii!
( La o evaluare rapida vom observa ca toata viata omului este condusa de frica. Tot timpul oamenii traiesc cu teama (frica, groaza, etc) sa nu piarda pe cineva drag, sa nu fie jignit, sa nu faca rau, sa nu isi piarda locul de munca, sa nu fie mintit, iubit, ucis, jecmanit, refuzat, barfit, etc.
Culmea este ca Dumnezeu ne-a indemnat sa nu ne fie frica. Sa nu sarim in extrema cealalta deoarece exista o libertate individuala care este permisa pana cand o incalca pe a celuilalt. Se numeste bun simt sau cei 7 ani de acasa.)
Omul doreste sa supuna mereu natura, considera Porfiri. Ca sa putem supravietui, noi ar trebui sa fim in comuniune cu natura. Exista trei elemente care contin tot ce avem nevoie era el de parere – apa, aer si pamant. Frica si egocentrismul ar trebui schimbate cu iubirea si increderea, acceptarea conditiilor naturale.

El si-a desavarsit metoda treptat, in timp, scotand intai o haina, apoi doua, etc. Si-a testat teoria petrecand nopti afara in timpul iernii sau umbland dezbracat prin zapada. Avea organismul deja adaptat la frig. Baia in apa rece produce un soc organismului si socul stimuleaza celulele nervoase. Tratamentul lui a fost adoptat la nivel mondial. Porfiri Ivanov a lasat in urma lui peste 100 de carti fiind un exemplu viu al metodelor sale de tratament.

Sa revenim acum la Zinaida Baranova. A urmat metodele de curatare ale organismului Malakhov si Semenova dupa care a inceput sa mearga pe jos prin zapada, sa faca bai reci, facea drumuri lungi pe jos, folosea abstinenta de la mancare, etc. Cu timpul sanatatea ei s-a imbunatatit spre uimirea medicilor care au consultat-o. A incercat diverse diete vegetariene si timp de 40 de zile s-a hranit cu ceai cu miere, lapte de soia, si ciorbe de legume. In primele doua saptamani a slabit zilnic cu jumatate de kilogram. Dupa aceea greutatea femeii s-a stabilizat undeva la 70 de kilograme.

” Zinaida s-a supus testarii sub supraveghere medicala. Cercetatorii de la Institutul Bauman au constatat ca varsta biologica a femeii pare a fi de 20 de ani, desi e trecuta de 65. Explicatia: ea nu consuma hrana solida de peste patru ani. “Organele ei parca s-au regenerat”, a constatat profesorul Spiridonov. Inainte de a renunta la mancare, avea chiar si o boala cronica, la stomac, plus diverse simptome specifice varstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost usor sa se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe si gura uscata. Starea de bine a inceput sa se instaleze dupa o luna.
Biologii sustin ca orice organism viu are nevoie de energie ca sa supravietuiasca. Plantele, prin fotosinteza, proceseaza energia solara. Mai sunt organisme care isi procura energia din anumite reactii chimice proprii, dar ambele procese necesita enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui sa nu supravietuiasca fara mancare. Totusi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!” sursa

In martie 2000 in timpul Postului Mare se intreba daca renuntarea la mancare curata intestinele. Aeliminat lichidele, a trecut prin diverse stari de rau, convulsii, era extenuata din punct de vedere fizic si abia putea urca scarile, etc dar cu o vointa de inviat, Zinaida a reusit sa invinga organismul. Si-a dorit din tot sufletul sa reuseasca si mers mai departe pana cand a revenit la o stare normala. In ultimii ani ea nu mai bea si nu mai mananca nimic. Greutatea ei este stabila la aproximativ 73 de kilograme.
Dupa depresia severa pe care a suferit-o in urma pierderii baiatului, Zinaida s-a mutat intr-un sat , langa poalele muntilor Caucaz. Acolo se ocupa de cultivarea florilor. A invatat sa iubeasca natura sa creeze fuziunea dintre sufletul ei, trup si mediul inconjurator. A citit de cateva ori Evanghelia, incercand sa inteleaga conceptul de Dumnezeu. A folosit si alte metode de meditie si a inceput sa citeasca literatura spirituala. Zinaida si-a dat seama ca Dumnezeu este energie.

Breatharian: 

Zinaida Baranova: More Than a Decade of Living on Prana part 1:

Medicul Alexander Kliuev crede ca organismul uman poatre “recicla” energia.
© http://portal.tfm.ro/
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.