Afişări de pagină

Sistem

marți, 17 octombrie 2017

Cancerul este o boală care apare pentru acei care au conflicte interioare nerezolvate

"Stresul nu este ceea ce ți se întâmplă, ci modul în care privești ceea ce ți se întâmplă. Unii psihoterapeuți afirmă că se moare de frică și de oboseală, nu de cancer. Cancerul este o boală care apare pentru acei care au conflicte interioare nerezolvate. Boala este un conflict între minte și suflet. Fiecare vrea să transmită ceva, iar cealaltă parte înțelege altceva. Lovim în organe în funcție de fricile noastre. Tratăm trupul, dar să tratăm și sufletul.

Cineva care nu poate trece peste un eveniment neplăcut din viață poate face cancer de stomac. Altcineva are resentimente și îl lovește un cancer renal. Altul se teme că va muri de foame și va face cancer hepatic, că nu are cu ce să-și hrănească familia.
Frică și furie sau dragoste și recunoștință. Frica este o problemă sufletească și nu a minții. Agresivitatea este o formă a fricii. Este frica și apoi furia.
Uneori lacrimile nu vin, pentru că plânsul nu poate fi manipulat ușor.
Căință, mulțumire și transformare spirituală. Boala ne trimite spre introspecție. Faptul că ești cu cineva și te simți singur se datorează că nu suntem în relație bună cu Dumnezeu.
Dependențele sunt dureri de factură sufletească.
Orice i se întâmplă sufletului afectează și corpul. Orice i se întâmplă minții afectează și corpul, și viceversa, minte-suflet-corp.
Dacă apelezi la Divin, la spiritualitate, există o soluție. Dumnezeu nu este îmbuteliat, ca să nu avem acces la El.
Oricine are acces la Dumnezeu. Nu știm să-L accesăm, nu că nu putem.
Hristos nu se ascunde în Potir sau în icoană, ci se descoperă. Tăiem păcatele de la tulpină, dar ele se țin de rădăcini. Este o dizarmonie care trebuie armonizată.
Vindecarea înseamnă creștere spirituală.
Suferința poate oferi multe lucruri sufletului nostru, pe care fericirea nu le poate oferi.
Adeseori fericirea ne stoarce, ne diluează, iar suferințele ne curăță, ne purifică.
Suferința are ceva special, iar fericirea este un bun comun.
Smerenie, pocăință, genunchi…"
Sursa: Ieromonah Hrisostom Filipescu, "Puține lacrimi, multă bucurie", Editura PIM, Iași 2014, 
p. 48-51 
http://altarulcredintei.md/cancerul-este-o-boala-care-apare-pentru-acei-care-au-conflicte-interioare-nerezolvate/
 
Alt fragment edificator din aceeasi carte:
" Foaie de hartie
Ceasul se opri. Aerul cald de primăvară pătrunde în bătrâna odaie. E mai cald afară decât înăuntru. Glasuri timide de păsărele împodobesc copacii. Nicio primăvară nu seamănă cu cealaltă. 
Există Dumnezeu si fiecare din noi e mesagerul Său! Cel mai mult Doamne vorbeşte prin copii. Şi nu numai. Adeseori vorbeşte şi prin bătrâni. Chiar şi în omul de lângă tine, oricine ar fi acesta, îţi vorbeşte Dumnezeu. Doar ascultă...
Te vizitează trecutul. Nu mai căra gânduri în spate. Cere-ţi iertare şi caută clipa de întâlnire cu Dumnezeu. Caută un duhovnic. Poţi lua o foaie de hârtie si scrie acolo tot. Eliberează-te. Apoi dă foc sau aruncă la coşul de gunoi. Eşti o făptură atât de minunată! Respiră uşor şi lasă durerea pe hârtie. Cândva am făcut un exerciţiu la un seminar în care am desenat fiecare, în diferite simboluri, trecutul nostru. Am dat foaia din mână în mână şi fiecare adăuga câte ceva la desenul nostru si noi la al altora. Din mână în mână, prima reacţie de adăugat, fără să rumegăm prea mult, până când foaia s-a întors. Bineînţeles că era de nerecunoscut. Mai colorată, mai plină de semnificaţii, mai interesantă. Dar nu însemna nimic. Era doar o foaie. In viaţă avem o mulţime de foi, de posibilităţi. Zilnic primim o foaie albă şi desenăm ceva nou, ceva frumos. Şi nu înseamnă nimic. Sunt doar lecţii de viaţă, exerciţii. Cunoaştere. Gândeşte pozitiv. Nu închide inima pentru renovare. Sculptează sufletul cu dalta iubirii.
Suntem diferiţi, dar suntem la fel. Oamenii au obosit să alerge spre nicăieri şi se învelesc tot mai mult în iubire. Cu cât te apropii mai mult de ei, cu atât simţi sufletele luminoase, pline de fericire şi speranţă. Zâmbetele curate înconjoară lumea. Ingerii aşază în inimile oamenilor bucurii sfinte. Rugile se înalţă spre cer, pământul se curăţă, fumul se risipeşte, minţile tac şi contemplă viaţa în toată splendoarea ei. Nimeni nu mai vrea război, durere, lacrimi, suferinţă, bogăţii. Nimeni nu invidiază pe nimeni. Nimeni nu caută contraste, ci se minunează de asemănări. in sfârşit omul se bucură de om într-o comuniune deplină. Trăim Raiul. Pluteşte ceva în aer. M-am visat Om. "