Raspuns: "...unele decizii care ne afectează nu sunt luate la nivelul personalității. Ele sunt luate la un alt nivel de-al nostru, numit Suflet sau Spirit, cum vrei să-i spui." Si vizeaza un bine superior celui de sanatate trupeasca: binele evolutiei sufletesti sau spirituale.
Sursa:
TRANSFORMĂRI PRIN SUNET
DESCHIDEREA FERESTREI DE PERCEPȚIE Prima parte
Interviu cu Tom Kenyon luat de Diane M. Cooper
Mai există un alt efect, denumit Efect de câmp și care provine dintr-un domeniu științific care se numește „cercetarea energiei subtile” și care privește instrumentele foarte diferit. În timp ce RSA creează acele modificări liniștitoare din creier, apare imageria și deseori o persoană are experiențe asemănătoare viselor. Concomitent, vibrația instrumentului – de exemplu, a unui bol de cristal, diapazon, clopoțel tibetani – interacționează cu câmpul energetic al acelei persoane. Acest domeniu de cercetare este foarte nou – a apărut de vreo 15 ani.
Există un grup care se numește Societatea Internațională pentru Studiul Energiei Subtile în Medicină și care este probabil una dintre primele organizații profesionale. Din perspectiva lor, atunci când ne uităm la cineva nu vedem decât o parte din ceea ce există. În jurul fiecărei ființe umane există un câmp energetic, care a fost dovedit științific. Acest câmp energetic este foarte sensibil la sunet și la alte energii. S-a dovedit că este foarte sensibil și la energie.
Dr. Valerie Hunt de la UCLA a dovedit că atunci când o persoană se gândește la altcineva, câmpurile lor energetice se conectează. Dacă cineva intră într-o cameră și tu te gândești la ea, între câmpurile voastre energetice se stabilește o conexiune energetică. Așadar, la acest nivel, putem spune că intenția persoane care lucrează cu bolul, precum și a celei care primește vindecarea are, de asemenea, efecte.
Lucrurile se complică, deoarece în creier apar modificări neurologice și concomitent apare și Efectul de Câmp al vibrației care interacționează cu câmpul persoanei. Apoi, mai avem și intenția vindecătorului și a persoanei vindecate. Toți acești factori creează afecte.
Există un grup care se numește Societatea Internațională pentru Studiul Energiei Subtile în Medicină și care este probabil una dintre primele organizații profesionale. Din perspectiva lor, atunci când ne uităm la cineva nu vedem decât o parte din ceea ce există. În jurul fiecărei ființe umane există un câmp energetic, care a fost dovedit științific. Acest câmp energetic este foarte sensibil la sunet și la alte energii. S-a dovedit că este foarte sensibil și la energie.
Dr. Valerie Hunt de la UCLA a dovedit că atunci când o persoană se gândește la altcineva, câmpurile lor energetice se conectează. Dacă cineva intră într-o cameră și tu te gândești la ea, între câmpurile voastre energetice se stabilește o conexiune energetică. Așadar, la acest nivel, putem spune că intenția persoane care lucrează cu bolul, precum și a celei care primește vindecarea are, de asemenea, efecte.
Lucrurile se complică, deoarece în creier apar modificări neurologice și concomitent apare și Efectul de Câmp al vibrației care interacționează cu câmpul persoanei. Apoi, mai avem și intenția vindecătorului și a persoanei vindecate. Toți acești factori creează afecte.
Diane: Înțeleg că unii oameni trec prin vindecări cu sunet și nu se întâmplă nimic, iar la alții le dispar tumorile. De ce anume are nevoie creierul ca să-i permită corpului să se vindece?
Tom: Sunt mai mulți factori. Unul este fiziologia, altul este psihologia și un altul este energia. Din punct de vedere fiziologic, persoana trebuie să fie suficient de receptivă ca să se deschidă și să primească energii noi, intuiții sau căi care ar putea fi potrivite pentru ea.
Să-ți dau un exemplu. În muzica terapeutică se folosește des o piesă muzicală clasică, care se numește Canonul lui Pachelbel. Este o mișcare standard, lentă și grandioasă care tinde să crească activitatea undelor Alpha – cu alte cuvinte, este relaxantă. La început am folosit bucata asta în munca mea și toți se relaxau. Până într-o zi când a venit cineva care s-a stresat și nu s-a relaxat. Am aflat că moartea mamei lui s-a asociat cu Canonul lui Pachelbel. Așadar, un stimul care poate relaxa pe cineva poate avea efect opus sau diferit asupra altcuiva.
Tom: Sunt mai mulți factori. Unul este fiziologia, altul este psihologia și un altul este energia. Din punct de vedere fiziologic, persoana trebuie să fie suficient de receptivă ca să se deschidă și să primească energii noi, intuiții sau căi care ar putea fi potrivite pentru ea.
Să-ți dau un exemplu. În muzica terapeutică se folosește des o piesă muzicală clasică, care se numește Canonul lui Pachelbel. Este o mișcare standard, lentă și grandioasă care tinde să crească activitatea undelor Alpha – cu alte cuvinte, este relaxantă. La început am folosit bucata asta în munca mea și toți se relaxau. Până într-o zi când a venit cineva care s-a stresat și nu s-a relaxat. Am aflat că moartea mamei lui s-a asociat cu Canonul lui Pachelbel. Așadar, un stimul care poate relaxa pe cineva poate avea efect opus sau diferit asupra altcuiva.
Există câteva schimbări fiziologice observabile, care indică receptivitatea. Se observă cum se relaxează mușchii feței și cum crește fluxul sanguin în zona feței. Clientul trebuie să intre ușor într-o stare de receptivitate, dacă vrea să se vindece prin sunet. Din experiența mea de 18 ani ca psihoterapeut, cred că toți avem resursele să vindecăm problemele cu care ne confruntăm, dar trebuie să găsim o cale să le accesăm.
Unii oameni sunt foarte flexibili și își accesează foarte ușor resursele interne, iar alții sunt rigizi și au nevoie de mai mult ajutor. Așadar, parte din, să spunem, măiestria sau eficiența vindecătorului prin sunet este să simtă atunci când o persoană este cu adevărat receptivă sau când are nevoie de mai mult ajutor să devină receptiv. Asta e o bucată din tot tabloul.
O altă parte e legată de persoana asupra căreia se face lucrarea. Eu cred că intenția persoanei, precum și a celui care scoate sunetele au impact imediat. Procesul vindecător este un proces de co-creație între aceste doua persoane.
Noi nu înțelegem toate elementele care fac ca o persoană să se vindece, iar alta nu. Dar eu cred că o parte este jocul subtil dintre intenție, de cât de dispusă este persoana să primească sunetele și de deschiderea către un nivel mai profund din propria lor conștiință. Evident, toți dorim să ne schimbăm. Dar sunt părți din noi, blocaje, care nu vor să se schimbe. Uneori, când e vorba de vindecare prin sunet sau alt tip de vindecare, aceste blocaje sunt un motiv important din cauza căruia nu funcționează. Am stat de vorbă cu o vindecătoare, Candace Blakely, și ea mi-a spus: „Știi Tom, lucrez cu cancerul de ani de zile și cred că dacă intenția e clar setată, o persoană în stadiu terminal de cancer s-ar putea vindeca spontan, bând o cafea și fumând o țigară.”
Ceea ce voia ea să spună era că metoda de vindecare nu este atât de importantă ca intenția și puterea din spatele a ceea ce se face.
Vindecătorul prin sunet, Jonathan Goldman, a spus ceva: „Sunetul este unda purtătoare a intenției”. Cred că este o afirmație corectă. Dacă e să ne uităm la vindecarea prin sunet și la utilizarea unor instrumentelor muzicale, ele au efecte fiziologice și neurologice. Nu e nici un dubiu, s-a demonstrat de nenumărate ori. Dar nu instrumentele vindecă. Eu cred că conștiința vindecă și e un joc co-creativ între instrument – indiferent că vorbim de toba șamanică, bol de cristal, clopote tibetane sau diapazoane – intenția persoanei care-l folosește și al persoanei care primește vindecarea. Aceste sunt cele 3 elemente, luate împreună.
E vindecarea posibilă întotdeauna?
Unii oameni sunt foarte flexibili și își accesează foarte ușor resursele interne, iar alții sunt rigizi și au nevoie de mai mult ajutor. Așadar, parte din, să spunem, măiestria sau eficiența vindecătorului prin sunet este să simtă atunci când o persoană este cu adevărat receptivă sau când are nevoie de mai mult ajutor să devină receptiv. Asta e o bucată din tot tabloul.
O altă parte e legată de persoana asupra căreia se face lucrarea. Eu cred că intenția persoanei, precum și a celui care scoate sunetele au impact imediat. Procesul vindecător este un proces de co-creație între aceste doua persoane.
Noi nu înțelegem toate elementele care fac ca o persoană să se vindece, iar alta nu. Dar eu cred că o parte este jocul subtil dintre intenție, de cât de dispusă este persoana să primească sunetele și de deschiderea către un nivel mai profund din propria lor conștiință. Evident, toți dorim să ne schimbăm. Dar sunt părți din noi, blocaje, care nu vor să se schimbe. Uneori, când e vorba de vindecare prin sunet sau alt tip de vindecare, aceste blocaje sunt un motiv important din cauza căruia nu funcționează. Am stat de vorbă cu o vindecătoare, Candace Blakely, și ea mi-a spus: „Știi Tom, lucrez cu cancerul de ani de zile și cred că dacă intenția e clar setată, o persoană în stadiu terminal de cancer s-ar putea vindeca spontan, bând o cafea și fumând o țigară.”
Ceea ce voia ea să spună era că metoda de vindecare nu este atât de importantă ca intenția și puterea din spatele a ceea ce se face.
Vindecătorul prin sunet, Jonathan Goldman, a spus ceva: „Sunetul este unda purtătoare a intenției”. Cred că este o afirmație corectă. Dacă e să ne uităm la vindecarea prin sunet și la utilizarea unor instrumentelor muzicale, ele au efecte fiziologice și neurologice. Nu e nici un dubiu, s-a demonstrat de nenumărate ori. Dar nu instrumentele vindecă. Eu cred că conștiința vindecă și e un joc co-creativ între instrument – indiferent că vorbim de toba șamanică, bol de cristal, clopote tibetane sau diapazoane – intenția persoanei care-l folosește și al persoanei care primește vindecarea. Aceste sunt cele 3 elemente, luate împreună.
E vindecarea posibilă întotdeauna?
Diane: Dar ce se întâmplă, atunci când știi că există intenția de vindecare, dar aceasta totuși nu se întâmplă. Se vede intenția vindecătorului care are la îndemână bolurile, clopotele tibetane și zuruitoarele potrivite. Persoana bolnavă spune „Vreau să trăiesc” și totuși, după ore de psihoterapie, tratamente și nenumărați vindecători, tot mor. Ai putea să spui că intenția nu e suficientă? Știu oameni care se simt vinovați din cauza asta. Se învinovățesc că nu au făcut suficient, că nu și-a pus suficientă intenție și că nu au dat tot ce puteau...
Tom: Ar fi doua lucruri. Mai întâi, aș vrea să vorbesc din perspectiva psihoimunologiei, care uneori se mai numește și psihoneuroimunologie. Este un cuvânt mare care ne spune cum mintea afectează sistemul imunitar. Apoi, mai e și experiența pe care am avut-o cu soția mea, Pam, care a murit de cancer la sân terminal și ce mi s-a întâmplat în timp ce lucram cu ea.
Eu cred că primul lucru este paguba produsă de mișcarea New Age, în care oamenii spun că „Sunt total și complet responsabil de sănătatea mea.” Cercetările nu spun același lucru. Cercetările spun că experiențele mentale și emoționale contează. Ceea ce gândim și simțim zilnic ne afectează imunitatea. Cred că e greșit să spunem că dacă gândurile și emoțiile noastre sunt clare și suficient de puternice, atunci nu ne-am mai îmbolnăvi. Cred că este un mod de gândire foarte dăunător.
Unii oameni gândesc că dacă te îmbolnăvești de cancer, s-a întâmplat din cauza ta. Totuși, mediul înconjurător este atât de încărcat de toxine, biosfera este atât de poluată și, în plus, sunt multe alte elemente care intră în joc, atunci când vorbim de o boală, încât nu cred că merită ca oamenii să se simtă vinovați. Înțeleg că sunt mulți oameni care se simt așa, dar ce pot spune eu, din cercetările din domeniul psihoimunologiei, e că nu merită să spui că e vina ta pentru că nu poți să te vindeci. Sunt multe alte elemente pe care nu le știm.
Eu cred că unul din aceste elemente este sufletul persoanei. Cred că sufletul persoanei afectează rezultatul, deoarece unele decizii nu se iau la nivelul personalității, ci la cel al sufletului. Asta mă duce la experiența mea cu Pam. După moartea ei, care pentru mine ca vindecător a fost foarte provocatoare, primul lucrul pe care l-am făcut imediat a fost un ritual tantric tibetan, care împuternicește persoanele care au murit deoarece trec prin ceea ce tibetanii numesc starea Bardo – starea intermediară în care trece o persoană după ce a murit.
Am început ritualul, iar Pam a venit imediat la mine și mi-a spus: „Nu pierde vremea. Sunt bine. Altceva e mai important. Ai aici o listă cu bijuteriile mele și cu persoanele cărora să le dăruiești și ce să le spui atunci când le dai.” (Râde)
Am dăruit bijuteriile cui mi-a spus ea și am spus ce și-a dorit, iar asta a fost o experiență minunată și importantă pentru mulți oameni. Puteam să vorbesc foarte clar cu ea și îndurerat am întrebat-o de ce a murit. Mi-a spus că, deși nu și-a dat seama, nu mai putea fi Iubirea care era, dacă rămânea persoana limitată care devenise. Acum, pentru ea lumea era mult mai largă.
Atunci am înțeles că e posibil ca alegerea ei de a muri să fie luată la nivelul sufletului. Evident că la nivelul personalității era foarte hotărâtă să trăiască și a făcut tot ce s-a putut, inclusiv proceduri medicale intense din domeniul alternativ.
Așa cum am spus, pentru mine moartea ei a fost foarte provocatoare ca vindecător, dar în acest proces am descoperit foarte multe. Pam a avut cancer osos care s-a metastazat în cancer de sân. Cancerul osos este foarte dureros și de obicei oamenii trebuie să ia medicamente dure până în ultimul moment, deși sunt în agonie aproape tot timpul. Pam nu a luat medicamente pentru durere decât cu vreo săptămână-două înainte, iar durerea ei a fost redusă semnificativ de munca mea.
Acum, uitându-mă înapoi, pentru mine a fost umilitor și înălțător. Umilitor pentru că nu am fost capabil să opresc cancerul, dar înălțător pentru că vindecarea prin sunet a ajutat la alinarea durerilor până în ultimele săptămâni.
Mai împărtășesc cu tine o chestie care s-a întâmplat cu Pam. A început să lucreze cu un șaman într-o ceremonie în care i-a recuperat sufletul ei pământean. El a spus „Nu știu dacă o să mori sau o să trăiești, dar ce pot spune e că ...vei fi în extaz.” Și exact așa s-a întâmplat. Cu excepția durerilor, din punct de vedere mental și emoțional a fost liberă și extaziată până în ultimele momente. Pam i-a spus prietenei noastre comune, Judi, care era în cameră cu noi „Știi, nu contează că am trăit 20 de minute sau 20 de ani. Contează doar procesul vieții.” A murit după 20 de minute.
De ce trăim și de ce murim este un mare mister la multe nivele.
Să recapitulăm cele doua puncte:
Tom: Ar fi doua lucruri. Mai întâi, aș vrea să vorbesc din perspectiva psihoimunologiei, care uneori se mai numește și psihoneuroimunologie. Este un cuvânt mare care ne spune cum mintea afectează sistemul imunitar. Apoi, mai e și experiența pe care am avut-o cu soția mea, Pam, care a murit de cancer la sân terminal și ce mi s-a întâmplat în timp ce lucram cu ea.
Eu cred că primul lucru este paguba produsă de mișcarea New Age, în care oamenii spun că „Sunt total și complet responsabil de sănătatea mea.” Cercetările nu spun același lucru. Cercetările spun că experiențele mentale și emoționale contează. Ceea ce gândim și simțim zilnic ne afectează imunitatea. Cred că e greșit să spunem că dacă gândurile și emoțiile noastre sunt clare și suficient de puternice, atunci nu ne-am mai îmbolnăvi. Cred că este un mod de gândire foarte dăunător.
Unii oameni gândesc că dacă te îmbolnăvești de cancer, s-a întâmplat din cauza ta. Totuși, mediul înconjurător este atât de încărcat de toxine, biosfera este atât de poluată și, în plus, sunt multe alte elemente care intră în joc, atunci când vorbim de o boală, încât nu cred că merită ca oamenii să se simtă vinovați. Înțeleg că sunt mulți oameni care se simt așa, dar ce pot spune eu, din cercetările din domeniul psihoimunologiei, e că nu merită să spui că e vina ta pentru că nu poți să te vindeci. Sunt multe alte elemente pe care nu le știm.
Eu cred că unul din aceste elemente este sufletul persoanei. Cred că sufletul persoanei afectează rezultatul, deoarece unele decizii nu se iau la nivelul personalității, ci la cel al sufletului. Asta mă duce la experiența mea cu Pam. După moartea ei, care pentru mine ca vindecător a fost foarte provocatoare, primul lucrul pe care l-am făcut imediat a fost un ritual tantric tibetan, care împuternicește persoanele care au murit deoarece trec prin ceea ce tibetanii numesc starea Bardo – starea intermediară în care trece o persoană după ce a murit.
Am început ritualul, iar Pam a venit imediat la mine și mi-a spus: „Nu pierde vremea. Sunt bine. Altceva e mai important. Ai aici o listă cu bijuteriile mele și cu persoanele cărora să le dăruiești și ce să le spui atunci când le dai.” (Râde)
Am dăruit bijuteriile cui mi-a spus ea și am spus ce și-a dorit, iar asta a fost o experiență minunată și importantă pentru mulți oameni. Puteam să vorbesc foarte clar cu ea și îndurerat am întrebat-o de ce a murit. Mi-a spus că, deși nu și-a dat seama, nu mai putea fi Iubirea care era, dacă rămânea persoana limitată care devenise. Acum, pentru ea lumea era mult mai largă.
Atunci am înțeles că e posibil ca alegerea ei de a muri să fie luată la nivelul sufletului. Evident că la nivelul personalității era foarte hotărâtă să trăiască și a făcut tot ce s-a putut, inclusiv proceduri medicale intense din domeniul alternativ.
Așa cum am spus, pentru mine moartea ei a fost foarte provocatoare ca vindecător, dar în acest proces am descoperit foarte multe. Pam a avut cancer osos care s-a metastazat în cancer de sân. Cancerul osos este foarte dureros și de obicei oamenii trebuie să ia medicamente dure până în ultimul moment, deși sunt în agonie aproape tot timpul. Pam nu a luat medicamente pentru durere decât cu vreo săptămână-două înainte, iar durerea ei a fost redusă semnificativ de munca mea.
Acum, uitându-mă înapoi, pentru mine a fost umilitor și înălțător. Umilitor pentru că nu am fost capabil să opresc cancerul, dar înălțător pentru că vindecarea prin sunet a ajutat la alinarea durerilor până în ultimele săptămâni.
Mai împărtășesc cu tine o chestie care s-a întâmplat cu Pam. A început să lucreze cu un șaman într-o ceremonie în care i-a recuperat sufletul ei pământean. El a spus „Nu știu dacă o să mori sau o să trăiești, dar ce pot spune e că ...vei fi în extaz.” Și exact așa s-a întâmplat. Cu excepția durerilor, din punct de vedere mental și emoțional a fost liberă și extaziată până în ultimele momente. Pam i-a spus prietenei noastre comune, Judi, care era în cameră cu noi „Știi, nu contează că am trăit 20 de minute sau 20 de ani. Contează doar procesul vieții.” A murit după 20 de minute.
De ce trăim și de ce murim este un mare mister la multe nivele.
Să recapitulăm cele doua puncte:
-Mai întâi, cred că vindecătorii sau persoanele care se confruntă cu crize legate de sănătate trebuie să renunțe la credința că dacă intenția „ar fi suficient de clară” atunci vor trăi și dacă nu, atunci vor muri. Sunt atât de multe lucruri legate de sistemul imunitar, pe care nu le înțelegem din punct de vedere științific, încât nu prea ține să învinovățim o persoană pentru s-a îmbolnăvit.
În spitale există o zicală: „Persoana s-a vindecat, dar pacientul a murit.” Adică persoana respectivă a clarificat, a eliberat, și-a integrat viața și s-a vindecat dar... corpul e posibil să moară.
-În al doilea rând, unele decizii care ne afectează nu sunt luate la nivelul personalității. Ele sunt luate la un alt nivel de-al nostru, numit Suflet sau Spirit, cum vrei să-i spui.
În spitale există o zicală: „Persoana s-a vindecat, dar pacientul a murit.” Adică persoana respectivă a clarificat, a eliberat, și-a integrat viața și s-a vindecat dar... corpul e posibil să moară.
-În al doilea rând, unele decizii care ne afectează nu sunt luate la nivelul personalității. Ele sunt luate la un alt nivel de-al nostru, numit Suflet sau Spirit, cum vrei să-i spui.
Diane: Tom, îți mulțumesc că ai împărtășit astea cu noi. Sunt învățături extraordinare!.
Tom: Mulțumesc.
