Afişări de pagină

Sistem

joi, 28 decembrie 2017

Enzimele în tratarea cancerului

Sursa: https://dr-catalin-luca.ro/site/nutritienti-esentiali/enzimele-si-rolul-lor-crucial-pentru-o-sanatate-infloritoare.html
Una din funcțiile cele mai importante ale enzimelor metabolice are loc în sânge. Știm că bacteriile, ciupercile și paraziții sunt compuși din proteine. Enzimele din sânge, proteaza în principal (enzimele proteolitice) - folosesc la descompunerea intrușilor pe bază de proteină și curăță sângele în mod eficient.
 Ca și agenți purificatori ai sângelui, aceste enzime combat inflamațiile cronice, care dacă nu sunt rezolvate pot provoca orice tip de boală autoimună, de la boli cardiovasculare până la cancer.
Enzimele reduc inflamația din corp prin:
 - Descompunerea proteinelor din sânge care cauzează inflamația și facilitează eliminarea lor prin fluxul sanguin și sistemul limfatic (deci, consumand carne favorizati inflamatia si impurificarea sangelui);
 - Îndepărtarea “fibrinei”, un material coagulant care poate prelungi inflamația;
 - Reducerea edemului din regiunile inflamate.
 Deci orice boală care este cauzată de inflamație - care sunt practic toate bolile cronice cu care se confruntă omenirea în prezent – poate fi afectată în mod pozitiv de creșterea nivelelor de enzime funcționale din sânge.
 Cu toate că introducerea unui supliment de enzime ar putea fi util, totuși, adevărul este că nici un produs fabricat nu poate duplica efectele pozitive ale unei alimentații bogate în nutrienți.

Creșterea nivelelor de enzime în mod natural

Există patru modalități de a crește nivelele enzimelor în mod natural:
 1. Creșterea consumului de alimente crude
 2. Consumul a mai puține calorii
 3. Mestecarea îndelungată a mâncării
 4. Evitarea gumei de mestecat
 Cea mai bună modalitate de a obține enzime este consumând cel puțin 75% de alimente crude. Pentru multe persoane însă, care nu sunt obișnuite din păcate, cu o alimentație sănătoasă, va fi necesar să introducă treptat în alimentație cruditățile, încercând să atingă astfel treptat procentul recomandat de nutriționiști.
 Cu toate că toate alimentele crude conțin enzime, alimentele care conțin cele mai multe enzime sunt cele care germinează (semințe și legume). Procesul germinării crește enorm conținutul de enzime din aceste alimente, de aceea este foarte indicat să se introducă în dieta zilnică germeni de diferite legume sau cereale (de grâu, lucernă, brocoli, ridichi, ceapă roșie, rucola), acestea aducând un plus de prospețime și de sănătate hranei pe care o consumați.
 Pe lângă alimentele care germinează, alte alimente bogate în enzime sunt și:
 - Papaya, ananas, mango, kiwi și struguri
 - Avocado
 - Mierea crudă (de fapt, în acest caz enzimele provin din saliva albinei)
 - Polenul crud
 - Uleiul de măsline extra virgin și uleiul din nucă de cocos
 Cea mai bună modalitate de a crește nivelul enzimelor metabolice este de a-i oferi corpului materiile prime și energia care îi sunt necesare pentru a le produce. A consuma acest tip de alimente vă va ajuta corpul cu aminoacizii și enzimele necesare pentru a crește producerea naturală a enzimelor.
 Altă modalitate de a diminua cererea de enzime este prin reducerea consumului caloric. Știați că o persoană consumă 80% din energia sa digerând alimentele?
 De o importanță maximă pentru producerea enzimelor este mestecatul corect al mâncării. În afară de plăcerea estetică a luării mesei fără grabă, există motive fiziologice pentru a mesteca în mod corect alimentele.
 Mestecarea corectă stimulează producerea salivei și cu cât mestecăm mai mult, cu atât mai mult timp vor avea enzimele pentru a lucra încă din interiorul gurii, diminuând mult sarcina digerării de către stomac și intestinul subțire. Mestecarea stimulează de asemenea un reflex care trimite un mesaj pancreasului și celorlaltor organe digestive.
 Folosirea gumei de mestecat păcălește corpul, făcându-l să creadă că digeră ceva, de aceea se produc enzime digestive care nu sunt necesare. De ce să irosim aceste resurse prețioase?

Suplimentele de enzime digestive

 Dacă suferiți de balonare ocazională, durere abdominală ușoară și constipație ocazională aceasta înseamnă că nivelul enzimelor este scăzut și este posibil să luați în considerare introducerea unui supliment de enzime digestive, pe lângă consumul mărit de alimente crude.  
 Enzimele digestive trebuie luate în timpul mesei. Există sute de mărci pe piață. Însă cum puteți să alegeți o variantă bună? Trebuie să căutați o formulă de enzime având următoarele caracteristici:      
 - Trebuie să conțină un amestec de diferite tipuri de enzime, pentru a ajuta la digerarea tuturor componentelor diferite din alimentație (incluzând lipaza, proteaza și amilaza);
 - Ingredientele trebuie să fie de foarte bună calitate, total naturale și fără alergeni și aditivi;    
 - Suplimentul trebuie să aibă o etichetă care să menționeze capacitatea enzimatică a fiecărui ingredient;    
 - Trebuie să fie produs de o firmă care să se supună unui riguros control al calității.
 Este foarte important ca pentru a utiliza în mod sistemicatic enzimele, acestea trebuie să fie luate pe stomacul gol. Altfel, corpul le va utiliza pentru digerarea alimentelor, în loc să le absoarbă în sânge.
 Să vedem în continuare cum pot îmbunătăți enzimele sistemice sănătatea, examinând aplicarea acestora în cazul a două dintre principalele probleme de sănătate cu care ne confruntăm în prezent: bolile cardiace și cancerul.

Cum combat enzimele sistemice bolile cardiace?

 În prezent este bine cunoscut faptul că atacurile cardiace și tulburările cerebrale sunt relaționate cu inflamația, care este motivul pentru care proteina C-reactivă (marcator al inflamației) poate fi predictiv pentru tulburările cardiace.
 Totuși, conform articolului excelent despre enzimele sistemice scris de Michael Sellar, cercetătorii francezi au propus faptul că bacteriile ar putea fi un factor cauzant al bolilor coronariene. S-au găsit nivele foarte ridicate de bacterii la pacienții cu plăci arteriale, ceea ce explică nivelele ridicate ale proteinei C- reactive.

Proteina C-reactivă oprește răspândirea bacteriilor în corp.

 Dat fiind faptul că enzimele inhibă agregarea plachetară, ajută ca sistemul imunitar să lupte împotriva agenților patogeni și la ruperea fibrinei (ceea ce provoacă cheagurile), acestea ar putea oferi importante beneficii în cazul bolilor vasculare precum tromboza, flebita și varicele.
 Michael Sellar îl citează pe cercetătorul enzimelor, Rudolph Kunze:
“Cu toate că enzimele reduc inflamația, obișnuiam să credem că aceasta era tot ceea ce făceau, acum însă credem că obiectivul central al enzimelor sistemice este sistemul imunitar. Opinia mea este că bolile cardiace sunt o boală imună, cu toate că nu este absolut evident, fiind relaționate cu agenții patogeni bacteriani și ai altor agenți invazivi”.

Enzimele în tratarea cancerului

 Folosirea enzimelor pentru tratarea cancerului își are originea în jurul anului 1911 odată cu apariția lucrării Tratamentul enzimatic împotriva cancerului și bazele sale științifice, de John Beard. Beard considera cancerul ca fiind rezultatul reducerii nivelului de enzime pancreatice, ceea ce împiedica un răspuns imun adecvat.
 Un studiu realizat în 1999 sugerează că Beard ar fi putut să aibă dreptate.
 Zece pacienți având cancer de pancreas au fost tratați cu doze mari de enzime pancreatice orale (împreună cu o dezintoxicare și o alimentație organică) iar rata lor de supraviețuire a fost de 3 până la 4 ori mai mare decât cea a pacienților care au primit un tratament convențional. Enzimele proteolitice pot fi foarte utile în tratamentul cancerului deoarece ajută la restaurarea echilibrului sistemului imunitar.
 Doctor Nick Gonzales din New York a studiat mult de asemenea utilizarea enzimelor în tratarea cancerului și a scris o carte pe această temă.
 Câteva dintre modalitățile prin care enzimele proteolitice pot fi utile pentru combaterea cancerului sunt:
 - Creșterea citocinelor, în particular factorul interferon și necroza tumorală, care sunt factori importanți care distrug celulele canceroase;
 - Reducerea inflamației;
 - Dizolvarea fibrinei: celulele canceroase se ascund sub un strat de fibrină pentru a nu fi detectate. Odată ce celulele canceroase sunt expuse, ele pot fi atacate de către sistemul imunitar. Se consideră de asemenea că fibrina determină ca celulele canceroase să se “unească”, ceea ce crește probabilitatea unei metastaze.
 - Studiile medicale desfășurate în Germania au demonstrat că enzimele sistemice cresc puterea celulelor macrofage de a distruge celulele bolnave de 12 ori.
 Sperăm că acum este mai clară importanța enzimelor pentru sănătatea noastră în general, chiar de la nivel celular. Odată ce înțelegeți toate acestea, veți începe să realizați importanța includerii în alimentația zilnică a alimentelor proaspete, crude și organice. Ați putea chiar să încercați și să folosiți tot mai mult sucurile proaspete din legume și fructe pentru a obține și mai mulți nutrienți și implicit enzime benefice pentru sănătate.

Cancerul – consecința unui stil de viață nesănătos

Cum se poate învinge cancerul?

1. Alcalinizând organismul pacientului

 a. Recuperând funcțiile filtrelor naturale ale organismului;
 b. Eliminând toxinele acumulate în spațiul interstițial.
 Principala cauză a cancerului este stilul de viață modern. Alimentele procesate, excesul de aditivi alimentari, poluarea, stresul cronic și emoțiile negative sunt factorii principali care cauzează o aciditate internă, și implicit cancer. Având un echilibru al pH-ului din corp, celulele nu vor mai avea nevoie să rețină lichide pentru a lupta contra acidozei și vor pune în mișcare metabolismul.
 Un corp prea acid creează în primul rând o problemă de respirație la nivelul celulelor, care perturbă la rândul ei schimbul de oxigen. Consumul alimentelor alcaline și a apei alcaline ionizate, bogată în oxigen, neutralizează aciditatea internă. Un aspect interesant legat de celulele canceroase se referă la faptul că acestea cresc și se dezvoltă într-un mod necontrolat, fiind diferite de celelalte celule din organism. Celulele normale inspiră oxigenul și expiră dioxidul de carbon, iar singurele celule care expiră oxigenul sunt celulele canceroase.
 Vorbind de pH ne referim la potențialul de hidrogen, care este o măsurare a concentrației ionilor de hidrogen din corp. Pentru a înțelege mai clar acest aspect, trebuie să luăm în considerare faptul că nivelele de aciditate se măsoară pe o scală de la 1 la 14, 1 fiind nivelul cel mai acid, 7 cel neutru, iar 14 cel alcalin. Nivelul optim pentru a ne bucura de o stare bună de sănătate este cuprins între 7,3 și 7,45. Diversele substanțe poluante, aditivii chimici, proastele obiceiuri alimentare și inclusiv stresul, pot crește nivelele de aciditate din corp și pot altera pH-ul.
 „Nicio boală, inclusiv cancerul, nu poate exista într-un mediu alcalin”, a afirmat doctorul Otto Warburg, autor al cărții Metabolismul tumorilor și recompensat cu premiul Nobel pentru descoperirile sale în medicină, în anul 1931.

Dieta vegetariană

 În prezent, tot mai multe studii medicale au confirmat faptul că alimentația sănătoasă este o cheie fundamentală pentru prevenirea cancerului.
 O dietă care se bazează preponderent pe produsele și preparatele din carne este acidifiantă, iar dieta vegetariană este alcalinizantă. Aproximativ 95% din conținutul fructelor și legumelor este apă. Cu ajutorul unei diete vegetariene, filtrele organismului sunt curățate în mod natural.
 În ultimii ani s-a cercetat de asemenea influența dietei vegetariene asupra riscului apariției cancerului și în special a cancerului de endometru și a cancerului de sân. Un studiu recent a arătat că această dietă poate crește nivelele de colesterol bun cu până 10%. Studiul menționat a fost publicat în Revista spaniolă de Cardiologie și oferă informații valoroase despre beneficiile acestui tip de alimentație pentru menținerea sănătății cardiovasculare și inclusiv pentru combaterea cancerului.
 O altă cercetare efectuată de oamenii de știință spanioli de la Universitatea din Navarra și Centrul de Cercetare Biomedicală în Fiziopatologia Obezității și Nutriției (CIBERobn) a evidențiat valoarea preventivă a dietei vegetariene contra cancerului de sân. Concluziile acestora au arătat că suplimentarea dietei cu ulei de măsline extravirgin poate reduce cu aproximativ 68% riscul dezvoltare a acestui tip de tumori. Lucrarea, publicată în revista 'JAMA Internal Medicine', s-a bazat pe supravegherea a 4.300 de femei spaniole timp de 4 ani și 8 luni.

Fitoterapia

 În cadrul fitoterapiei se folosesc:
 a. Plantele diuretice care îmbunătățesc funcția renală prin curățarea rinichilor și favorizarea eliminării acizilor;
 b. Plantele hepatice care îmbunătățesc funcția coleretică prin curățarea ficatului favorizând astfel eliminarea bilei;
 c. Plantele pulmonare care determină eliminarea dioxidului de carbon din organism;
 d. Plantele imunostimulatoare care fortifică sistemul imunitar și activează celulele NK ("natural killer", foarte importante pentru apărarea imunitară nespecifică).

Oligoterapia

 În anul 1912, chimistul francez Gabriel Bertrand (1867-1962), studiind compoziţia elementară a țesuturilor vii, a demonstrat că urme din aceste minerale se regăsesc și în corpul uman şi participă într-un mod activ la funcţionarea acestuia. Gabriel Bertrand este primul cercetător care a utilizat termenul de „oligoelemente”.
 Pentru a funcţiona optim, organismul uman are nevoie de o cantitate suficientă de oligoelemente (aproximativ 7 g pentru o persoană care are 70 kg). Reînnoirea acestor oligoelemente se produce în mod normal prin intermediul unei alimentaţii variate şi echilibrate, însă dacă aceste substanţe lipsesc din corp, se ajunge la diverse dezechilibre, iar organismul slăbeşte sau se îmbolnăvește.
 Scopul oligoterapiei este acela de a reechilibra organismul printr-un aport corespunzător de minerale şi de metale, care sunt prezente în mod natural în cantităţi foarte mici în corp și care sunt indispensabile bunei sale funcţionări și anume: aluminiu, argint, arsenic, mangan, cobalt, sulf, zinc etc. Oligoelementele au rolul de cofactori deoarece intervin în procesele şi funcţiile biologice cum ar fi: respiraţia celulară, transformarea și asimilarea alimentelor, transferul de energie, eliminarea reziduurilor metabolice, fortifierea sistemului imunitar și regenerarea ţesuturilor.
 În cadrul oligoterapiei se folosesc:
 a. oligoelemente care reactivează funcțiile catalitice pentru stimularea activității filtrelor naturale;
 b. oligoelemente imunostimulante.

Hidroterapia

 Băile în apă de termală dilată porii și ajută la eliminarea diverselor toxine și deșeuri metabolice acumulate în organism. Apele termale au o concentrație salină de 20 grame de sare per litru de apă. Plasma din organismul uman are o concentrație salină de 9,4 grame de sare per litru.
 Aceasta determină un gradient osmotic care provoacă o extragere a acizilor reținuți în interiorul organismului prin intermediul pielii. Dacă o cură cu apă termală nu vă este neapărat la îndemână, puteți recurge la băile cu sare la domiciliu. Pentru aceasta se recomandă băi cu 2 kilograme de sare la 100 litri de apă (1/2 cadă de baie).

2. Printr-o dietă hiposodică

 Celula tumorală necesită mult sodiu pentru a-și alcaliniza citoplasma și pentru a putea contracara astfel atacul acid extrem. Dacă rinichii nu mai funcționează corespunzător, se va acumula un exces de acid uric care va ataca arterele. Dacă se obstrucționează funcționarea corectă a ficatului, acesta nu va mai putea elimina colesterolul care se acumulează în artere, ceea ce provoacă infarctul. În definitiv, acizii sunt cei care provoacă cele mai mari distrugeri în organism.

3. Hiper-oxigenarea sistemului (oxigenul distruge cancerul)

 Încă din anul 1923, dr. Otto Warburg a descoperit că celulele canceroase nu pot crește decât într-un mediu lipsit de oxigen. Simpla drenare a toxinelor din țesuturi va ajuta ca oxigenul să ajungă la țesuturi, iar aceasta va determina apoptoza (moartea) celulelor cancerigene.
 Cercetătorii au încercat prin diverse studii medicale să crească nivelul de oxigen din sânge pentru a contracara cancerul. De exemplu, cercetătorii germani au încercat diferite metode de creștere a nivelului de oxigen din sânge, folosind terapiile cu oxigen (folosirea peroxidului de hidrogen lichid și terapia cu ozon). După anul 1950, cercetătorii japonezi și ruși au abordat deficitul de oxigen dintr-un unghi diferit, folosind apa alcalină ionizată.
 În loc de concluzie, vă reamintim că prezența celulelor cancerigene în corpul uman este permanentă, însă depinde de noi înșine, de stilul nostru de viață, de dietă și de natura emoțiilor pe care le avem în mod preponderent dacă aceste celule vor suferi mutații și dacă vor forma tumori sau nu. De exemplu, medicii oncologi afirmă că aproximativ jumătate dintre femeile care se confruntă cu cancerul de sân ar fi putut să o evite cu ajutorul unei alimentații sănătoase, a exercițiilor fizice și având în general o viață sănătoasă cu obiceiuri benefice.