Un genetician de la Universitatea
Cambridge, Aubrey de Grey, afirmă că oamenii ar putea trăi până la 1.000 de ani.
El spune că procesele de îmbătrânire sunt reversibile şi că celulele pot fi
“reparate “. Îmbătrânirea este un proces natural care afectează orice organism
viu. Dar odată cu progresele pe care ştiinţa le face, acest fenomen ar putea fi
încetinit. Geneticianul de la
Universitatea britanică Cambridge afirmă că în viitorul nu foarte îndepărtat
bătrâneţea va putea fi tratată ca orice boală din ziua de astăzi, intuind astfel
un aspect principial pe care îl întâlnim în tradiţia sistemului
Ayurveda.
Omul de ştiinţă este şi directorul
unui program care ar urma să producă o metodă de încetinire şi chiar de
vindecare a îmbătrânirii. “Nu este vorba doar despre o idee: avem un plan foarte
detaliat prin care să inversăm la nivel molecular şi celular procesul de
îmbătrânire“, a afirmat Aubrey de Grey. “Vom putea trăi până la 1.000 de ani“, a
declarat curajos geneticianul, apropiindu-se astfel de valoarea de 960 de ani ce
este menţionată în unele scrieri vechi din Orient, unde aceasta vârstă este
considerată o posibilitate reală pentru longevitatea omului
sănătos.
Omul de ştiinţă Aubrey de Grey
afirmă că metoda dezvoltată de el se află în teste clinice şi că se bazează pe
tehnologii care deja există. Moartea, în continuare, nu va fi exclusă, dar “când
vom îmbătrâni nu vom mai fi acele fiinţe slabe, care să afişeze efectele
devastatoare ale înaintării în vârstă şi care în cele din urmă se sting.
Desigur, vor mai muri oameni, din cauza faptului că traversează strada neatenţi,
muşcaţi de şerpi, din cauza unui nou virus, etc.“, afirmă cu optimism Aubrey de
Grey.
Geneticianul a afirmat că terapia
antiâmbătrânire ar putea să fie un tratament viabil în viitorul apropiat. ”Din
moment ce terapia se adresează reparării distrugerii colective produse de
procesul de îmbătrânire, înseamnă că o vom putea aplica atât celor aflaţi la
vârsta de mijloc cât şi bătrânilor“, a declarat pentru BBC omul de ştiinţă.
“Cred că prima persoană care va ajunge la vârsta de 1.000 de ani are deja 60 de
ani“ a spus Aubrey de Grey.
Geneticianul spune că o speranţă
de viaţă atât de mare va schimba societatea într-un mod ce încă nu poate fi
prevăzut, dar că idealul încetinirii îmbătrânirii nu trebuie să sperie pe
nimeni. “Unii sunt atât de speriaţi încât afirmă că îmbătrânirea trebuie
acceptată aşa cum este. Cred că este o idee diabolică: ar însemna să negăm
dreptul la viaţă al unui om“, a explicat geneticianul. “Alţii spun că oamenii se
vor plictisi dacă vor trăi atât de mult, dar eu cred că vom avea destule resurse
pentru a beneficia de tot ce ne oferă această viaţă“, afirmă cu optimism şi
bun-simţ cercetătorul.
Omul care a
trăit 250 de ani
Acesta a fost titlul unui articol
apărut în New York Times la data de 6 mai 1933, când ziarul anunţa moartea lui
Li Ching Zuen, un vindecător chinez, născut în anul 1677. Documentele vremii
atestau că guvernul chinez l-a felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 150 de
ani, iar apoi la 200 de ani. „În momentul morţii sale arăta ca un bărbat de 50
de ani”, aşa cum dovedeşte şi o fotografie făcută în anul
1927.
„Vindecătorul acesta s-a alăturat armatei
chineze la vârsta de 71 de ani ca instructor de arte marţiale şi consultant
tactic”, spune Susan Shumsky. Aceeaşi sursă citează descrierea uimitorului
bărbat, făcută de generalul Yang Shen într-un raport militar, intitulat „O
relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de
noroc”: „Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.
Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta:
„Omul
trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă,
să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un
câine”.
Secretul vieţii lungi, dezvăluit
de un om care a trăit o viaţă nefiresc
de lungă, conţine aceste elemente esenţiale: pacea interioară, calmul „broaştei
ţestoase”, mersul sprinten şi somnul bun. Dar, cea mai importantă dintre toate,
cea din care se nasc toate este, de fapt, componenta interioară: „pacea
lăuntrică”.
„Dacă oamenii ar avea inima
liniştită şi ar fi mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un
secol”, spunea acelaşi vindecător. Consultând biografia lui, însă, constatăm că
el era instruit în domeniul vindecării cu ajutorul plantelor medicinale şi,
poate că acesta este un alt ingredient indispensabil vieţii lungi, dar unul pe
care nu l-a menţionat în descrierea citată mai înainte. Este probabil, însă, ca
farmacia naturii să fie doar ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în
care ne pierdem pacea lăuntrică şi, o dată cu ea, ne pierdem vitalitatea,
capacitatea de a ne mişca rapid, precum şi somnul bun.
Noi dobândim energie şi vitalitate
prin mişcare, prin efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn, unde
ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe. Uzura esenţială nu provine din
mişcarea fizică, consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au cauza într-un
exces de ordin fizic, ci în unul mental, interior. Ne oboseşte şi ne vlăguieşte
neliniştea interioară, nu mişcarea. Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne
îmbătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi nemulţumirea, ne pierdem energia şi
vitalitatea prin consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic. Un somn bun
ne regenerează fizic şi psihic, ne hrăneşte cu energie şi cu putere pentru că în
somn ne reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea „păcii interioare”, pe care n-o
mai frânge mintea, nici n-o mai tulbură emoţiile şi grijile noastre cotidiene.
Dacă reuşim să rămânem mai mereu
într-o stare de calm interior şi de pace în timpul activităţilor zilnice noi
rămânem în contact cu „sursa vieţii”. Pacea interioară profundă este starea
noastră naturală, iar tendinţa de a ne face griji continuu şi a ne irita, de a
ne simţi nemulţumiţi şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne deconectăm de la
Sinele Nemuritor. Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin nemulţumire şi
nelinişte, nu doar că ne irosim singuri energia interioră, nu doar că întrerupem
relaţia armonioasă cu bateriile naturale ale vieţii, dar îmbătrânim mai repede
şi trăim mai puţin.
„Nu te îngrijora pentru ziua de mâine, căci
Dumnezeu ştie ce-ţi trebuie şi îţi va da”, spunea Iisus. Nu mintea noastră este
cea care ne aduce lucrurile de care avem nevoie, ci în realitate contactul cu
starea de pace lăuntrică profundă o poate face. Căci în pacea aceasta mintea
tace, şi atunci pentru noi vorbeşte cu adevărat Dumnezeu. În pacea interioară
profundă, egoul se topeşte, şi atunci se aude şi se vede puterea energiei divine
care susţine viaţa în întregul univers. În Biblie se spune „Pacea să fie cu
voi”. Căci dacă pacea-i cu noi, ea este ceea ce cu adevărat avem nevoie pentru
viaţă, inclusiv pentru o viaţă lungă, sănătoasă şi fericită.
