Afişări de pagină

Sistem

duminică, 5 martie 2017

Pericolele ascunse ale radiatiei telefoanelor mobile, tehnologiei comunicatiilor portabile si sistemelor de masurare inteligenta a energiei

Inchideti toate modemurile wireless pe timpul noptii si atunci cand nu sunteti conectati online.
Dupa cuptoarele cu microunde emisiile aparaturii wireless sunt cele mai periculoase radiatii electromagnetice cancerigene.

https://thetruthaboutcancer.com/cell-phone-radiation/ de
de Prof. univ. dr. Mircea Duțu, avocat

Pericolul „imunității” operatorilor de telefonie mobilă pentru riscurile asupra sănătății ale undelor electromagnetice


poza 2
Nevoia și urgența adoptării unei legislații naționale privind aplicarea principiului precauției riscurilor generate de expunerea la undele electromagnetice sunt determinate și de teza unei (presupuse) perioade de grație acordate, la nivel internațional și cel al Uniunii Europene, firmelor de telefonie mobilă, în privința răspunderii pentru vătămările aduse sănătății umane și mediului prin activitatea lor poluantă. Astfel, într-un articol cu titlul semnificativ: Confortabila imunitate a operatorilor. Undele electromagnetice, o poluare invizibilă, publicat în numărul din februarie a.c. al prestigioasei publicații franceze Le Monde diplomatique, profesorul de drept la Facultatea Juridică din Nancy și avocatul Olivier Cachard (autorul lucrării Le Droit face aux ondes électromagnetiques, 2016) avansează teza promovării pe piețele telecomunicațiilor a unei doctrine care susține că trebuie să se ofere operatorilor, cel puțin pentru o primă perioadă, o exceptare de răspundere pentru a le permite să-și așeze și consolideze poziția economică. În virtutea sa, deja directiva unional-europeană privind comerțul electronic a dat furnizorilor acces și adăpost în privința conținutului vehiculat. Așadar, de ce nu am putea crede că, în mod analog, se acordă o atare iresponsabilitate și pentru operatorii care expun populația la undele electromagnetice a căror inocuitate nu a fost demonstrată?
Într-adevăr, este pentru prima dată în istorie când o tehnologie majoră, cu consecințe fundamentale pentru civilizația umană, se dezvoltă fără ca impactul său asupra sănătății și a mediului să fie studiat și rezultatele evaluării să fie luate în considerare la autorizarea activităților respective. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, în timp ce societatea industrială generează vătămări perceptibile prin miros sau văz, poluarea electromagnetică a societății informatice e invizibilă și inodoră! Totuși, efectele sale dăunătoare devin tot mai evidente și mai periculoase, așa încât nu ne mai putem permite a neglija consecințele folosirii de masă atât a mijloacelor de telecomunicații – în special telefonul mobil –, cât și ale dezvoltării infrastructurilor și echipamentelor electrice tot mai ample și mai complexe.
De altfel, ne conduce spre o atare concluzie și faptul că, după o primă reacție oficială consistentă, însoțită de recomandări privind limitele de ordin tehnic ale expunerii publicului general și a lucrătorilor, din partea organismelor europene (Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, Parlamentul European, CE), cu reacții naționale pertinente, aferentă deceniului 1999-2009, a urmat apoi o perioadă de liniște și lipsă de acțiune care persistă și astăzi. Iar în umbra acestei tăceri complice, odată cu generalizarea telefoniei mobile și a Internetului, mizele economice, financiare și strategice au devenit considerabile. Astfel, în privința benzilor de frecvență, resursă limitată, s-a născut o concurență majoră, în timp ce consecințele nefaste asupra sănătății publice și calității mediului au ajuns o realitate care nu mai poate fi negată.
O primă certificare a impactului sanitar major astfel provocat a venit din partea Centrului Internațional de Cercetare asupra Cancerului (CIRC) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care a clasificat în 2002 – câmpurile de extremă joasă frecvență – și în 2013 – câmpurile electromagnetice de hiperfrecvență (telefonie, legături radio tip Wi-Fi ori Bluetooth) – în categoria „poate fi cancerigenă pentru om” (grupa 2B). Potrivit documentelor OMS, există semnele clare ale unei legături între o expunere de lungă durată la undele electromagnetice și anumite forme de cancer. Este în special concluzia unei analize a 11 studii epidemiologice pe termen lung asupra unor mari utilizatori de telefonie mobilă. În Marea Britanie, încă din 2005, studii publicate în „The British Medical Journal” arată o legătură între expunerea de lungă durată la câmpuri electromagnetice de joasă frecvență ale liniilor de înaltă tensiune și apariția unei tumori maligne. De asemenea, numeroase studii de mare amploare sunt în curs, important fiind ca respectivele cercetări științifice să se desfășoare cu competență, în afara oricărei suspiciuni de conflict de interese și să furnizeze informații pertinente autorităților și marelui public.
Totodată, reacțiile justiției în direcția recunoașterii efectelor nocive ale câmpurilor electromagnetice (CEM) și conferirii de semnificații juridice acestora se multiplică și se diversifică. Dincolo de domeniul răspunderii, s-au înregistrat două decizii remarcabile – una a jurisdicției administrative germane (hotărârea din 10 aprilie 2014 a Tribunalului administrativ federal al Germaniei din Leipzig) și cealaltă a Curții de Casație italiană (hotărârea din 10 octombrie 2012) prin care s-a recunoscut existența unei boli profesionale legată de expunerea la unde electromagnetice, respectiv pentru un mecanic de radar și un salariat care a folosit intensiv în timpul serviciului telefonul său mobil. În același context, alături de sindromul de hipersensibilitate chimică multiplă (MCS), deja recunoscut oficial în clasificarea internațională a bolilor a OMS, se afirmă și un sindrom de intoleranță la CEM ori de „electro-hipersensibilitate” (EHS). Generat de o expunere durabilă la niveluri ridicate de emisie, persoanele afectate de EHS devin vulnerabile la praguri de emisie mai slabe.
Niciodată omenirea nu a fost afectată de o poluare atât de amplă, de rapid afirmată și cu consecințe nocive pe măsură la scara istoriei. CEM artificiale au invadat ambientul zonelor locuite și își continuă ofensiva la nivelul atmosferei întregii planete. În zonele urbane, radiația electromagnetică artificială din banda de frecvențe 900 MHz – 2,5 GHz a cunoscut o creștere medie de la 0,1 V/m și 30 microW/mp în anul 2000, la 1,8 V/m și 8650 microW/mp în 2011! Lipsa de reacție corespunzătoare din partea autorităților publice, ca purtătoare și garant ale interesului general, în primul rând prin elaborarea și adoptarea unui cadru legal bine definit, adecvat și eficient, devine din ce în ce mai condamnabilă. Și de această, dată România este un rău exemplu, prin deficiențele reglementării juridice aferente, care nu cuprind nici măcar dispoziții speciale privind amplasarea antenelor GSM ori utilizarea de Wi-Fi în spitale și în instituțiile de învățământ.
Dezvoltând problema nevoii de reglementare corespunzătoare în România, să ne oprim, de pildă, și asupra modului defectuos de aplicare a principiului precauției (recunoscut de dreptul internațional, dreptul UE și art. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului) în (puținele) reglementări pertinente deja adoptate. După cum este cunoscut, acest principiu juridic cunoaște atacuri sistematice din partea cercurilor interesate care întrețin în mod conștient și insistent confuzia între prejudiciile individuale punctuale – reparabile efectiv în baza dreptului răspunderii – și riscul unei daune de masă, care implică cu adevărat principiul precauției. În această ultimă perspectivă, autorităților publice le revine responsabilitatea de a adopta măsuri corespunzătoare de aplicare a sa, altfel putând fi angajată răspunderea statului. Semnificative sunt, în această privință, Normele privind limitarea expunerii populației generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate printr-un simplu ordin al ministrului sănătății publice (nr. 1193 din 29 septembrie 2006). Exprimând limite în formele matematice și, deci, inaccesibile pentru o mare parte a populației, textul se mărginește la a prelua norme tehnice neobligatorii, ele însele fondate pe cercetări și evaluări deja învechite, perimate, referitoare numai la efectele termice legate de o expunere de scurtă durată. Contrar unei teze susținute oficial și promovate cu insistență, aceste praguri ridicate, prea generoase, nu au rezultat din preocupări de sănătate publică și exprimă opțiuni ale lumii economico-industriale. În fapt, stabilite în urmă cu aproape două decenii şi deja foarte contestate, asemenea valori asigură o confortabilă imunitate operatorilor de telecomunicații, în frunte cu cei de telefonie mobilă. Totodată, rangul legislativ modest al actului normativ respectiv – de simplu ordin ministerial – și defectuoasa sa redactare ridică mai multe semne de întrebare. Mai întâi, de ce, deși supuse exigenței principiului precauției, autoritățile competente nu au inițiat revizuirea și actualizarea valorilor limită de expunere a publicului, ceea ce era ușor de făcut, măcar după exemplul altor țări. Apoi, dar în același sens, este de mirare cum, în aprecierea suverană a stării de fapt și cu cuvenita interpretare iscusită a literei și spiritului legii, instanțele judecătorești se țin încă legate de aceste valori, de recomandare, evident depășite, lipsite de caracterul proteguitor necesar pentru sănătatea publică, fără a lua în considerare limitele orientative mai protectoare pentru sănătatea umană și calitatea mediului recunoscute în alte state, inclusiv europene.
Așadar, revederea normelor aferente ordinului ministrului sănătății nr. 1193/2006 reprezintă o urgență, care se impune completată cu adoptarea legislației necesare unei guvernanțe generale, adecvate și eficiente a acestei problematici complexe a prezentului, dar mai ales a viitorului.
La capătul acestor noi considerații în materie, câteva concluzii se impun prin forța lucrurilor. Reglementarea CEM reprezintă deja o miză majoră a întregii societăți umane și impune o abordare juridică interdisciplinară, la interferența și confluența dintre dreptul sănătății publice, dreptul mediului, al energiei și cel al telecomunicațiilor. Dezbaterea publică asupra aspectelor sale implică, așadar, nu numai participarea reprezentanților operatorilor, autorităților publice, tehnicienilor, societății civile sau a riveranilor, ci, în mod necesar, și pe cea a juriștilor. Iar, în ultimă instanță, se cuvine conștientizat și acceptat faptul că reglementarea rațională a principiului precauției în privința riscurilor aferente expunerii la undele electromagnetice constituie nu numai o exigență de protecție, cât și un impuls pentru progresul tehnologic, ceea ce face ca adoptarea să devină o prioritate absolută.
P.S.: La Mobile World Congress (Barcelona, 27 februarie-2 martie 2017) a fost lansat noul tip dispozitive 5G și numeroase aplicații inedite ale comunicațiilor fără fir. Despre nocivitatea CEM pe care le generează și a măsurilor de combatere a lor și protecție a noastră, ca utilizatori permanent expuşi la această formă de radiaţii, totul este tăcere.
Până când?