Aceste cazuri sunt bine documentate prin carti, filme pe internet, relatari personale si alte vindecari ale celor care au urmat exemplul lor. Oficialii obtuzi, nici nu merita sa-i numesc medici, spun ca vindecarea a survenit prin "remisie spontana".
Dar sunt o dovada vie ca avem noi insine puterea de a ne vindeca chiar si fara adjuvante.
Doar sa constientizam cauza si puterea interioara, sa ne regasim bucuria de a trai si sa ne incheiem "a-facerile" lasate neterminate.
Adica, SA NE LUAM PUTEREA INAPOI. Nici nu ne mai amintim cand ne-am abandonat puterea in mainile sistemului. De fapt, asa am fost educati, sa-i platim si sa le cedam PUTEREA NOASTRA.
Cele patru cazuri sunt: Crina Veres (Romania), Brandon Bays (U.K.), Ryke Geerd Hamer (Germania) si Anita Moorjani (Hong Kong).
Anita are drept motto: "Remember your magnificence".
Deci, cancerul arata ca aveti o intiparire profunda, negativa, ca un eveniment v-a impactat emotional-biologic si nu l-ati digerat, v-ati garbovit putin sub povara lui.
Luati o pauza si constientizati-l. Poate fi chiar ultimul mecanism de aparare a corpului vostru.
Nu puteti da vina pe altii, pe factorii de viata, pe poluarea mediului, pe sistem. Nimeni nu va ia puterea de constientizare, timpul pe care i-l acordati acesteia, fara acordul vostru.
Cereti ajutorul (presupune umilinta) in restaurarea bucuriei de a trai fara iluzii.
Exista acum doua proceduri valabile de vindecare:
Calatoria interioara a lui Brandon Bays si
Noua Medicina Germana a lui Ryke Geerd Hamer.
Desi au cam aceleasi piese, fiecare procedura e ca un puzzle personalizat.
Pacientul trebuie sa-l reconstituie si sa obtina imaginea lui/ei care sa-l duca la propria intelegere, la propriul soc emotional cauzal, la cauza propriei frustrari.
Asumati-va aceasta responsabilitate.
Nimeni nu urca muntele in locul vostru, chiar daca apelati la un ghid experimentat. Atat efortul, cat si bucuria victoriei va apartin. Nu va puteti opri in panta. Orice oprire datorata lenei, ignorantei, delasarii, viciilor, inseamna lunecarea spre in jos.
Chiar si plantele, pe care le utilizati pe cale ca rezonatori stabili, nu va pot ajuta fara constientizare.
Redau o lista neexhaustiva cu extraordinarii oameni, care au avut curajul sa cerceteze si sa vina cu solutii+remedii anticancer si pentru viata:
Antoine Bechamp
Raymond Royal Rife
Ruth Drown
Viktor Schauberger
Louis Kuhne
Wilhelm Reich
Max Gerson
Rudolf Breuss
Richard Moss
Eric Pearl
Deepak Chopra
Gregg Braden
Hulda Regehr Clark
Andreas Moritz
T. Colin Campbell
Valeriu Popa
Tullio Simoncini
Dr. Leonard Coldwell
Brandon Bays
Ryke Geerd Hamer (Noua Medicina Germana)
Aceasta lista o puteti completa si dvs.
Succes.
Calea catre o noua medicina: http://quibono.net/calea_catre_noua_med.html
"Amintiţi-vă de măreţia voastră!"
"Dimensiunea politică
Ce are de-a face Noua Medicină Germană cu politica? Mult mai mult decât pare la prima vedere. Noua Medicină Germană (NMG) este un „material exploziv“, în primul rând pentru sistemul de sănătate. Există diferenţe atât de mari între NMG şi medicina scolastică, încât acestea două nu se pot accepta una pe alta, ba mai mult, medicina scolastică a arătat un comportament isteric faţă de NMG chiar de la bun început. Dacă NMG ar fi acceptată, peste 90% din producţia concernelor farmaceutice ar dispare pur şi simplu. Cu consecinţele de rigoare: şomaj în spitale şi clinici, rescrierea cursurilor facultăţilor de medicină, colapsul sistemului medical mai ales în ceea ce-i priveşte pe medici, care nemaiavând la dispoziţie pastile şi injecţii, vor prescrie…. ce? O problemă de etică! Oare?
Atunci şi în urmărirea prostituţiei şi a traficului de droguri avem de a face cu o problemă de acest gen? Căci şi acolo, datorită intervenţiei autorităţilor, unii sau unele îşi vor pierde locurile de muncă!
Dar mai există un aspect pe care l-am putea denumi „politic“. Dacă oamenii ar înţelege principiile NMG, ar învăţa să-şi elimine fricile şi să-şi controleze conflictele, nu ar mai putea fi atât de uşor manipulaţi! Ori politica este în fapt astăzi o permanentă manipulare a maselor de oameni! În esenţă, NMG va putea să se afirme doar în cazul în care actualul sistem va colapsa, se va prăbuşi.
Când se va întâmpla acest lucru, nu ştiu, dar el se va întâmpla cândva cu siguranţă.
Când se va întâmpla acest lucru, nu ştiu, dar el se va întâmpla cândva cu siguranţă.
Verificarea teoriei
Dr. Hamer a încercat în repetate rânduri să obţină recunoaşterea conceptului şi teoriei NMG. Aşa cum vă puteţi închipui, nu a reuşit niciodată să obţină o acceptare, dar nici o respingere concretă, scrisă, bazată pe fundamente cât de cât ştiinţifice. Universitatea din Tübingen a refuzat să discute tema respectivă, chiar şi atunci când i-a fost cerut acest lucru de către o instanţă, deci pe cale juridică. La data de 06.12.1983 Dr. Hamer a organizat o verificate a teoriei sale prin invitarea unui juriu internaţional format din specialişti care să verifice cazuistic Noua Medicină Germană.
Înţelegerea scrisă era următoarea: dacă din 200 de cazuri se vor găsi doar trei în care conceptul Noii Medicini să se dovedească a fi eronat, Dr. Hamer era dispus să-şi depună (renunţe la) licenţa sa (dreptul de practică medicală). Nu a fost găsit nici măcar un singur caz contrar conceptelor NMG. Totuşi, medicii invitaţi nu au respectat înţelegerea, nesemnând nici un document legat de această verificare. Profesorul Stender, radiolog la MMH Hanovra i-a spus lui Hamer: „Domnule Hamer, legile cancerului conform teoriei Dvs. sunt de o claritate fascinantă. Caut mereu, dar nu găsesc nici un punct slab. Doar că asta înseamnă că tot ce am făcut în ultimele decenii a fost doar curat nonsens. Nu ne puteţi cere să acceptăm să ne pierdem imaginea şi să vă semnăm Dumneavoastră vreo hârtie”.
Desigur, Hamer a replicat că mai bine îşi pierd „imaginea” câţiva medici , decât să-şi piardă viaţa mii de pacienţi. Pe deasupra înţelegerea fusese că dacă nu se găsesc măcar trei cazuri, atunci cei şapte profesori (atâţia fuseseră invitaţi să facă verificarea NMG) vor semna o constatare a celor prezentate şi discutate acolo. La care acelaşi profesor Stender a replicat: „Domnule Hamer, sincer vorbind, noi nu am calculat această posibilitate. În fapt, noi am venit pentru a vă ridica licenţa de practică. Acuma, puteţi face ce doriţi, dar nimeni nu vă va semna ceva, căci astfel ne vom declara cu toţi singuri, în mod oficial, ca fiind idioţi.” Acuma, dacă cei şapte şi mulţi alţii au fost sau nu, sunt sau nu idioţi, acest lucru rămâne să-l stabilească posteritatea, indiferent de câte semnături au pus pe indiferent câte documente.
În anii ce au urmat, s-au făcut mai multe încercări, marea majoritate pe cale juridică, de a-i ridica dreptul de practică lu Hamer. Au fost încercate mai întâi motive legate de o eventuală paranoia declanşată de pierderea fiului său şi de conflictul cu prinţul de Savoya. Iar în cele din urmă, s-a argumentat direct că retragerea licenţei este motivată de faptul că Dr. Hamer nu recunoaşte şi nu se supune regulilor medicinei scolastice. Doar astfel s-a reuşit retragerea dreptului de practică.Deşi, ulterior i s-a propus lui Hamer de mai multe ori redarea dreptului de practică, dacă se va „lepăda“ de teoriile sale şi va recunoaşte valabilitatea teoriilor scolastice, lucru pe care Hamer l-a refuzat permanent.
Pentru a-şi putea publica lucrările, Hamer a trebuit să înfiinţeze o editură proprie, căci nu a găsit nicăieri un editor dispus să-i tipărească lucrările. După nenumărate şicane, unele dintre ele putând fi chiar calificate ca atentate în stil mafiot (asupra Dr. Hamer s-au tras şi focuri de armă), în cele din urmă Dr. Hamer a primit găzduire în Austria, în localitatea Burgau (soţia primarului de acolo fusese vindecată de cancer de către Dr. Hamer).
Astfel, „vânătoarea de vrăjitoare“ s-a mutat din Germania în Austria.
Între timp au mai fost făcute două verificări oficiale ale teoriei lui Hamer, de către specialişti. Prima a avut loc în 23 şi 24 Mai 1992 (Conferinţa medicilor la Clinica pediatrică din Gelsenkirchen) unde au fost analizate 24 de cazuri. În concluziile acestei conferinţe prof. Dr. E.A. Stemmann şi Dr. Elke Mühlpfort scriau: „Am găsit la toate cele 24 de cazuri, în care erau prezente în medie 4-5 afecţiuni pentru fiecare caz, că legile biologice ale NMG, la cel puţin 1-3 afecţiuni pentru fiecare caz îndeplineau exact toate cele trei nivele, psihic, cerebral (creier) şi fiziologic (organe), şi astfel sincron pentru fiecare fază…Probabilitatea ca, după exacte verificări ştiinţifice a legilor NMG, aceasta să fie corectă, trebuie considerată, deci, ca fiind foarte mare.“
O a doua verificare a avut loc în 25.03.1994 la Secţia urologie a Spitalului orăşenesc din Celle (Germania). Şi aici, cele opt cazuri prezentate, au confirmat valabilitatea conceptelor cuprinse în NMG.
Dr. W. Stangl (Austria), care a verificat personal 130 de cazuri tratate conform NMG de către Hamer, a confirmat corectitudinea conceptelor lui Hamer. Dar, deoarece a făcut acest lucru în scris, a avut de suportat o teroare de peste 2 luni de zile, cu telefoane din 2 în 2 minute, care printre altele conţineau şi ameninţări cu moartea la adresa copiilor lui Stangl. În cele din urmă Dr. Stangl a cedat şi si-a retras afirmaţiile pozitive făcute la adresa Noii Medicini Germane.
Între timp s-a încercat a-l declara pe Hamer şi nebun, lucru însă care nu a avut succesul scontat, cel puţin din punct de vedere juridic. NMG s-a răspândit treptat şi în Franţa, precum şi în Spania. Dacă în Spania ea a fost mai mult sau mai puţin tolerată, în Franţa, în cadrul unei campanii coordonată de Paris, toţi medicii care tratau conform NMG au fost chemaţi în aceaşi zi la Oficiile de sănătate regionale şi obligaţi să semneze o declaraţie prin care se obligă a nu mai practica Noua Medicină. Altfel li s-ar fi retras licenţa.
………………………………….
Cazul Olivia
În continuare în cartea lui Johannes Jürgenson se face referire pe larg asupra unui caz care a stârnit foarte multe comentarii şi foarte multă patimă. În esenţă este vorba despre cazul fetiţei Olivia Pilhar, din Austria, ai cărei părinţi nu au fost de acord cu chemoterapia fetiţei lor. Drept urmare păriţilor le-a fost suspendat dreptul de a se îngriji de fata lor, iar aceasta a fost mai departe terapiată chimic contrar voinţei părinţilor. Olivia a murit în cele din urmă, cu toată terapia chimică alopată, dar nu de cancer, ci de infarct cardiac, una dintre consecinţele tipice ale unei chemoterapii, nu numai la adulţi, ci şi la copii.
(Unul din motivele existenţei acestui blog - vindecareacancerului.blogspot.ro - este ca naşa mea a murit otrăvită de chimioterapie, dar cel puţin ea şi-a dat acordul scris şi i-a acoperit "legal" pe "medicii" incompetenţi.)
(Unul din motivele existenţei acestui blog - vindecareacancerului.blogspot.ro - este ca naşa mea a murit otrăvită de chimioterapie, dar cel puţin ea şi-a dat acordul scris şi i-a acoperit "legal" pe "medicii" incompetenţi.)
Asupra întregii poveşti a Oliviei puteţi citi pe site-ul http://www.pilhar.com/ (relatările sunt parţial traduse şi în limbile engleză şi franceză). Ceea ce este din păcate trist, este faptul că în conformitate cu legile europene, un adult are dreptul de a refuza o terapie pentru el însuşi (indiferent despre ce fel de terapie este vorba) dar un părinte NU are dreptul de a refuza o terapie oficială pentru copilul său.
Cu alte cuvinte Măria Sa Statul (medicina scolastică) ştie mai bine ce trebuie făcut cu copii noştri decât noi, părinţii. Desigur, se poate replica prin faptul că părinţii nu sunt medici, nu au calificare de specialitate. Da, dar oare medicii au calificare de părinte al unuia sau altuia dintre copii? Oare poate fi cineva mai „bine informat“ şi mai în măsură să ştie care terapie îi face bine sau care nu propriului copil? Este nevoie de diplomă de medic pentru a observa faptul că o anumită terapie îi face mai mult rău decât bine copilului meu?
Multe întrebări, şi foarte puţine răspunsuri. Răspunsuri care nu se doresc a fi date. Căci altfel „ar însemna că noi toţi am fost nişte idioţi până acum“, cum se exprima profesorul de medicină mai sus citat. (Şi dacă totuşi, într-adevăr, aţi fost idiot până acum Domnule Doctor?) Şi nu numai, ba chiar Domniile Lor ar risca să fie acuzaţi de daune, prejudicii aduse sănătăţii pacienţilor, şi în ultimă instanţă de crimă! Miza este foarte mare. Pentru noi, este în joc sănătatea noastră, pentru ei este în joc cariera şi veniturile lor. Dar oare pentru cât timp încă?
Deocamdată au câştigat mai tot timpul ei!
Căci PECUNIA NON OLET! Banii nu au miros!
Concluzii autorului Qui bono:
Am stat mult timp pe gânduri, dacă este util să vă prezint cartea lui Johannes Jürgenson sau nu.
Pe de o parte informaţiile pe care le cuprinde această carte sunt, multe dintre ele, foarte interesante. Se pot întâlni multe idei originale asupra AIDS, cancerului şi a altor afecţiuni cronice. Multe dintre aceste idei sunt confirmate şi prezentate în forme foarte asemănătoare de către alţi medici şi autori, cum ar fi Dr.H. Kremer, Dr. J. Sacher, Dr. C. Köhnlein, Dr. Lanka, etc.
Pe de altă parte Johannes Jürgenson este în mod evident un adept foarte înfocat al Noii Medicini Germane a Dr. R. G. Hamer. Lucru care mă determină la o anumită rezervă, căci patosul este de multe ori păgubitor în astfel de întreprinderi. Noua Medicină Germană a stârnit atâta patimă în jurul ei, pro şi contra, încât de multe ori este greu să mai distingi ceva clar în acest „junglă“ de patimi duse până la agresivitate. Există pe Internet site-uri categorice pro-Hamer http://www.pilhar.com/ şi categorice contra-Hamer http://www.todessekte.de/ (Todessekte=Secta morţii).
Tocmai şi de aceea parte finală a cărţii am sintetizat-o succint, fără a mai face o traducere exactă şi detaliată. Este partea în care patima apărării lui Hamer se confruntă cu patima desfiinţării totale a acestuia.
Un alt lucru care m-a deranjat pe mine personal la această carte este o prea „subţire“ indicare a surselor pentru multe din afirmaţiile făcute în ea. Unele lucruri îmi erau cunoscute dinainte, şi astfel le pot lua ca atare. Pentru altele însă (este drept, nu foarte multe) am resimţit lipsa indicării acestor„surse“ care ar permite o confruntare pe baza unor documente fie oficiale, fie publice (publicate).
În ceea ce priveşte partea care cuprinde indicaţii terapeutice, aceasta am lasat-o deoparte, tocmai datorită dezbaterii aproape "isterice" ce s-a derulat în legătură cu NMG. Asta în primul rând. Iar în al doilea rând, esenţa terapiei Dr. Hamer constă în fond în principal în rezolvarea "conflictului", fapt ce trebuie efectuat în principal de către pacient însuşi. Desigur că există o serie de măsuri de "acompaniere" pe care le cuprinde terapia Domnului Dr. Hamer. În orice caz, dacă cineva doreşte să afle ceea ce scrie şi în acest capitol, poate apela la originalul cărţii, ce poate fi descărcat ca document pdf.
Totuşi, consider că este calea cea mai corectă, de a vă lăsa pe Dumneavoastră să judecaţi singuri şi să alegeţi ceea ce consideraţi că este valoros şi corect din acest material. Tocmai de aceea am luat în final decizia de a vă prezenta totuşi materialul respectiv.
Aceasta şi datorită faptului că medicina scolastică a comis o mare, fundamentală eroare, după părerea mea, în ceea ce priveşte NMG. Nu a întreprins (nu a voit să întreprindă) nici o verificare ştiinţifică, fundamentată, bazată pe o cazuistică concretă, pe argumente reproductibile şi verificabile, a teoriilor şi conceptelor cuprinse în Noua Medicină Germană. De ce oare?
Dacă această teorie a lui Hamer este falsă, ar fi (logic gândind) foarte uşor de demontat, fapt care ar desfiinţa complet şi definitiv argumentaţia lui Hamer. Ori tocmai acest lucru nu-l face medicina scolastică. Ea se rezumă a-l împroşca cu noroi pe Hamer, a refuza agresiv toate conceptele sale, a-l declara„şarlatan“ fără însă a aduce şi dovezi pentru aceasta. Doar a afirma că Hamer este nebun şi şarlatan, doar pentru că aşa „vrea muschii mei“, pentru mine nu este un argument, ba dimpotrivă, este o dovadă că ceva este „putred“ aici.
Şi din păcate, mai cunoaştem o serie de antecedente de acest fel ale medicinei scolastice, fie aici enumeraţi doar: Bechamp, Royal Rife, Hoaxley, Enderlein, Wilhelm Reich, Naessens, şi încă mulţi, mulţi alţii, cu care s-a procedat exact în acelaşi mod: s-a încercat desfiinţarea lor ca persoane şi specialişti, dar nu s-a adus niciodată un argument pertinent, care să dovedească falsitatea concepţiilor lor.
Ci doar aşa, pur şi simplu, sunt nebuni pentru că nu spun ce vrem noi.
Iar, în ultimă instanţă, cei care în mod concret au de suferit suntem noi, oamenii obişnuiţi. Care ne punem foarte adesea întrebare QUI BONO? Şi care constatăm că „profitul“ nu este unul de sănătate pentru noi, ci unul de „bani“ pentru ei.
Sper ca Pecunia non olet să ne facă mai atenţi, să ne ţină mai treji şi să ne determine să ne informăm şi pe mai departe cu cât mai multă atenţie asupra a ceea ce are de gând a „ne face“ medicina scolastică alopată."
