Sinteza informatiilor publicate pe blog pana la finalul lui 2014

Am gasit patru cazuri spectaculoase care s-au vindecat de cancer (colorectal, leucemie, limfatic, zona genitala).
Aceste cazuri sunt bine documentate prin carti, filme pe internet, relatari personale si alte vindecari ale celor care au urmat exemplul lor. Oficialii obtuzi, nici nu merita sa-i numesc medici, spun ca vindecarea a survenit prin "remisie spontana".
Dar sunt o dovada vie ca avem noi insine puterea de a ne vindeca chiar si fara adjuvante.
Doar sa constientizam cauza si puterea interioara, sa ne regasim bucuria de a trai si sa ne incheiem "a-facerile" lasate neterminate.
Adica, SA NE LUAM PUTEREA INAPOI. Nici nu ne mai amintim cand ne-am abandonat puterea in mainile sistemului. De fapt, asa am fost educati, sa-i platim si sa le cedam PUTEREA NOASTRA.
Cele patru cazuri sunt: Crina Veres (Romania), Brandon Bays (U.K.), Ryke Geerd Hamer (Germania) si Anita Moorjani (Hong Kong).
Anita are drept motto: "Remember your magnificence".

Deci, cancerul arata ca aveti o intiparire profunda, negativa, ca un eveniment v-a impactat emotional-biologic si nu l-ati digerat, v-ati garbovit putin sub povara lui.
Luati o pauza si constientizati-l. Poate fi chiar ultimul mecanism de aparare a corpului vostru.
Nu puteti da vina pe altii, pe factorii de viata, pe poluarea mediului, pe sistem. Nimeni nu va ia puterea de constientizare, timpul pe care i-l acordati acesteia, fara acordul vostru.
Cereti ajutorul (presupune umilinta) in restaurarea bucuriei de a trai fara iluzii.
Exista acum doua proceduri valabile de vindecare:
Calatoria interioara a lui Brandon Bays si
Noua Medicina Germana a lui Ryke Geerd Hamer.
Desi au cam aceleasi piese, fiecare procedura e ca un puzzle personalizat. 
Pacientul trebuie sa-l reconstituie si sa obtina imaginea lui/ei care sa-l duca la propria intelegere, la propriul soc emotional cauzal, la cauza propriei frustrari. 
Asumati-va aceasta responsabilitate.  
Nimeni nu urca muntele in locul vostru, chiar daca apelati la un ghid experimentat. Atat efortul, cat si bucuria victoriei va apartin. Nu va puteti opri in panta. Orice oprire datorata lenei, ignorantei, delasarii, viciilor, inseamna lunecarea spre in jos. 
Chiar si plantele, pe care le utilizati pe cale ca rezonatori stabili, nu va pot ajuta fara constientizare.

Redau o lista neexhaustiva cu extraordinarii oameni, care au avut curajul sa cerceteze si sa vina cu solutii+remedii anticancer si pentru viata:
Antoine Bechamp
Raymond Royal Rife
Ruth Drown
Viktor Schauberger
Louis Kuhne
Wilhelm Reich
Max Gerson
Rudolf Breuss
Richard Moss
Eric Pearl
Deepak Chopra
Gregg Braden
Hulda Regehr Clark
Andreas Moritz
T. Colin Campbell
Valeriu Popa
Tullio Simoncini
Dr. Leonard Coldwell
Brandon Bays
Ryke Geerd Hamer (Noua Medicina Germana)
Aceasta lista o puteti completa si dvs.
Succes. 

Calea catre o noua medicina: http://quibono.net/calea_catre_noua_med.html  
"Amintiţi-vă de măreţia voastră!"

"Dimensiunea politică

Ce are de-a face Noua Medicină Germană cu politica? Mult mai mult decât pare la prima vedere. Noua Medicină Germană (NMG) este un „material exploziv“, în primul rând pentru sistemul de sănătate. Există diferenţe atât de mari între NMG şi medicina scolastică, încât acestea două nu se pot accepta una pe alta, ba mai mult, medicina scolastică a arătat un comportament isteric faţă de NMG chiar de la bun început. Dacă NMG ar fi acceptată, peste 90% din producţia concernelor farmaceutice ar dispare pur şi simplu. Cu consecinţele de rigoare: şomaj în spitale şi clinici, rescrierea cursurilor facultăţilor de medicină, colapsul sistemului medical mai ales în ceea ce-i priveşte pe medici, care nemaiavând la dispoziţie pastile şi injecţii, vor prescrie…. ce? O problemă de etică! Oare?

Atunci şi în urmărirea prostituţiei şi a traficului de droguri avem de a face cu o problemă de acest gen? Căci şi acolo, datorită intervenţiei autorităţilor, unii sau unele îşi vor pierde locurile de muncă!

Dar mai există un aspect pe care l-am putea denumi „politic“. Dacă oamenii ar înţelege principiile NMG, ar învăţa să-şi elimine fricile şi să-şi controleze conflictele, nu ar mai putea fi atât de uşor manipulaţi! Ori politica este în fapt astăzi o permanentă manipulare a maselor de oameni! În esenţă, NMG va putea să se afirme doar în cazul în care actualul sistem va colapsa, se va prăbuşi. 
Când se va întâmpla acest lucru, nu ştiu, dar el se va întâmpla cândva cu siguranţă.

Verificarea teoriei

Dr. Hamer a încercat în repetate rânduri să obţină recunoaşterea conceptului şi teoriei NMG. Aşa cum vă puteţi închipui, nu a reuşit niciodată să obţină o acceptare, dar nici o respingere concretă, scrisă, bazată pe fundamente cât de cât ştiinţifice. Universitatea din Tübingen a refuzat să discute tema respectivă, chiar şi atunci când i-a fost cerut acest lucru de către o instanţă, deci pe cale juridică. La data de 06.12.1983 Dr. Hamer a organizat o verificate a teoriei sale prin invitarea unui juriu internaţional format din specialişti care să verifice cazuistic Noua Medicină Germană.

Înţelegerea scrisă era următoarea: dacă din 200 de cazuri se vor găsi doar trei în care conceptul Noii Medicini să se dovedească a fi eronat, Dr. Hamer era dispus să-şi depună (renunţe la) licenţa sa (dreptul de practică medicală). Nu a fost găsit nici măcar un singur caz contrar conceptelor NMG. Totuşi, medicii invitaţi nu au respectat înţelegerea, nesemnând nici un document legat de această verificare. Profesorul Stender, radiolog la MMH Hanovra i-a spus lui Hamer: „Domnule Hamer, legile cancerului conform teoriei Dvs. sunt de o claritate fascinantă. Caut mereu, dar nu găsesc nici un punct slab. Doar că asta înseamnă că tot ce am făcut în ultimele decenii a fost doar curat nonsens. Nu ne puteţi cere să acceptăm să ne pierdem imaginea şi să vă semnăm Dumneavoastră vreo hârtie”.

Desigur, Hamer a replicat că mai bine îşi pierd „imaginea” câţiva medici , decât să-şi piardă viaţa mii de pacienţi. Pe deasupra înţelegerea fusese că dacă nu se găsesc măcar trei cazuri, atunci cei şapte profesori (atâţia fuseseră invitaţi să facă verificarea NMG) vor semna o constatare a celor prezentate şi discutate acolo. La care acelaşi profesor Stender a replicat: „Domnule Hamer, sincer vorbind, noi nu am calculat această posibilitate. În fapt, noi am venit pentru a vă ridica licenţa de practică. Acuma, puteţi face ce doriţi, dar nimeni nu vă va semna ceva, căci astfel ne vom declara cu toţi singuri, în mod oficial, ca fiind idioţi.” Acuma, dacă cei şapte şi mulţi alţii au fost sau nu, sunt sau nu idioţi, acest lucru rămâne să-l stabilească posteritatea, indiferent de câte semnături au pus pe indiferent câte documente.

În anii ce au urmat, s-au făcut mai multe încercări, marea majoritate pe cale juridică, de a-i ridica dreptul de practică lu Hamer. Au fost încercate mai întâi motive legate de o eventuală paranoia declanşată de pierderea fiului său şi de conflictul cu prinţul de Savoya. Iar în cele din urmă, s-a argumentat direct că retragerea licenţei este motivată de faptul că Dr. Hamer nu recunoaşte şi nu se supune regulilor medicinei scolastice. Doar astfel s-a reuşit retragerea dreptului de practică.Deşi, ulterior i s-a propus lui Hamer de mai multe ori redarea dreptului de practică, dacă se va „lepăda“ de teoriile sale şi va recunoaşte valabilitatea teoriilor scolastice, lucru pe care Hamer l-a refuzat permanent.

Pentru a-şi putea publica lucrările, Hamer a trebuit să înfiinţeze o editură proprie, căci nu a găsit nicăieri un editor dispus să-i tipărească lucrările. După nenumărate şicane, unele dintre ele putând fi chiar calificate ca atentate în stil mafiot (asupra Dr. Hamer s-au tras şi focuri de armă), în cele din urmă Dr. Hamer a primit găzduire în Austria, în localitatea Burgau (soţia primarului de acolo fusese vindecată de cancer de către Dr. Hamer). 

Astfel, „vânătoarea de vrăjitoare“ s-a mutat din Germania în Austria.

Între timp au mai fost făcute două verificări oficiale ale teoriei lui Hamer, de către specialişti. Prima a avut loc în 23 şi 24 Mai 1992 (Conferinţa medicilor la Clinica pediatrică din Gelsenkirchen) unde au fost analizate 24 de cazuri. În concluziile acestei conferinţe prof. Dr. E.A. Stemmann şi Dr. Elke Mühlpfort scriau: „Am găsit la toate cele 24 de cazuri, în care erau prezente în medie 4-5 afecţiuni pentru fiecare caz, că legile biologice ale NMG, la cel puţin 1-3 afecţiuni pentru fiecare caz îndeplineau exact toate cele trei nivele, psihic, cerebral (creier) şi fiziologic (organe), şi astfel sincron pentru fiecare fază…Probabilitatea ca, după exacte verificări ştiinţifice a legilor NMG, aceasta să fie corectă, trebuie considerată, deci, ca fiind foarte mare.“

O a doua verificare a avut loc în 25.03.1994 la Secţia urologie a Spitalului orăşenesc din Celle (Germania). Şi aici, cele opt cazuri prezentate, au confirmat valabilitatea conceptelor cuprinse în NMG.

Dr. W. Stangl (Austria), care a verificat personal 130 de cazuri tratate conform NMG de către Hamer, a confirmat corectitudinea conceptelor lui Hamer. Dar, deoarece a făcut acest lucru în scris, a avut de suportat o teroare de peste 2 luni de zile, cu telefoane din 2 în 2 minute, care printre altele conţineau şi ameninţări cu moartea la adresa copiilor lui Stangl. În cele din urmă Dr. Stangl a cedat şi si-a retras afirmaţiile pozitive făcute la adresa Noii Medicini Germane.

Între timp s-a încercat a-l declara pe Hamer şi nebun, lucru însă care nu a avut succesul scontat, cel puţin din punct de vedere juridic. NMG s-a răspândit treptat şi în Franţa, precum şi în Spania. Dacă în Spania ea a fost mai mult sau mai puţin tolerată, în Franţa, în cadrul unei campanii coordonată de Paris, toţi medicii care tratau conform NMG au fost chemaţi în aceaşi zi la Oficiile de sănătate regionale şi obligaţi să semneze o declaraţie prin care se obligă a nu mai practica Noua Medicină. Altfel li s-ar fi retras licenţa.

………………………………….

Cazul Olivia

În continuare în cartea lui Johannes Jürgenson se face referire pe larg asupra unui caz care a stârnit foarte multe comentarii şi foarte multă patimă. În esenţă este vorba despre cazul fetiţei Olivia Pilhar, din Austria, ai cărei părinţi nu au fost de acord cu chemoterapia fetiţei lor. Drept urmare păriţilor le-a fost suspendat dreptul de a se îngriji de fata lor, iar aceasta a fost mai departe terapiată chimic contrar voinţei părinţilor. Olivia a murit în cele din urmă, cu toată terapia chimică alopată, dar nu de cancer, ci de infarct cardiac, una dintre consecinţele tipice ale unei chemoterapii, nu numai la adulţi, ci şi la copii.
(Unul din motivele existenţei acestui blog - vindecareacancerului.blogspot.ro - este ca naşa mea a murit otrăvită de chimioterapie, dar cel puţin ea şi-a dat acordul scris şi i-a acoperit "legal" pe "medicii" incompetenţi.)

Asupra întregii poveşti a Oliviei puteţi citi pe site-ul http://www.pilhar.com/ (relatările sunt parţial traduse şi în limbile engleză şi franceză). Ceea ce este din păcate trist, este faptul că în conformitate cu legile europene, un adult are dreptul de a refuza o terapie pentru el însuşi (indiferent despre ce fel de terapie este vorba) dar un părinte NU are dreptul de a refuza o terapie oficială pentru copilul său.

Cu alte cuvinte Măria Sa Statul (medicina scolastică) ştie mai bine ce trebuie făcut cu copii noştri decât noi, părinţii. Desigur, se poate replica prin faptul că părinţii nu sunt medici, nu au calificare de specialitate. Da, dar oare medicii au calificare de părinte al unuia sau altuia dintre copii? Oare poate fi cineva mai „bine informat“ şi mai în măsură să ştie care terapie îi face bine sau care nu propriului copil? Este nevoie de diplomă de medic pentru a observa faptul că o anumită terapie îi face mai mult rău decât bine copilului meu?

Multe întrebări, şi foarte puţine răspunsuri. Răspunsuri care nu se doresc a fi date. Căci altfel „ar însemna că noi toţi am fost nişte idioţi până acum“, cum se exprima profesorul de medicină mai sus citat. (Şi dacă totuşi, într-adevăr, aţi fost idiot până acum Domnule Doctor?) Şi nu numai, ba chiar Domniile Lor ar risca să fie acuzaţi de daune, prejudicii aduse sănătăţii pacienţilor, şi în ultimă instanţă de crimă! Miza este foarte mare. Pentru noi, este în joc sănătatea noastră, pentru ei este în joc cariera şi veniturile lor. Dar oare pentru cât timp încă?

Deocamdată au câştigat mai tot timpul ei!

Căci PECUNIA NON OLET! Banii nu au miros!

 

Concluzii autorului Qui bono:

Am stat mult timp pe gânduri, dacă este util să vă prezint cartea lui Johannes Jürgenson sau nu.

Pe de o parte informaţiile pe care le cuprinde această carte sunt, multe dintre ele, foarte interesante. Se pot întâlni multe idei originale asupra AIDS, cancerului şi a altor afecţiuni cronice. Multe dintre aceste idei sunt confirmate şi prezentate în forme foarte asemănătoare de către alţi medici şi autori, cum ar fi Dr.H. Kremer, Dr. J. Sacher, Dr. C. Köhnlein, Dr. Lanka, etc.

Pe de altă parte Johannes Jürgenson este în mod evident un adept foarte înfocat al Noii Medicini Germane a Dr. R. G. Hamer. Lucru care mă determină la o anumită rezervă, căci patosul este de multe ori păgubitor în astfel de întreprinderi. Noua Medicină Germană a stârnit atâta patimă în jurul ei, pro şi contra, încât de multe ori este greu să mai distingi ceva clar în acest „junglă“ de patimi duse până la agresivitate. Există pe Internet site-uri categorice pro-Hamer http://www.pilhar.com/ şi categorice contra-Hamer http://www.todessekte.de/ (Todessekte=Secta morţii).

Tocmai şi de aceea parte finală a cărţii am sintetizat-o succint, fără a mai face o traducere exactă şi detaliată. Este partea în care patima apărării lui Hamer se confruntă cu patima desfiinţării totale a acestuia.

Un alt lucru care m-a deranjat pe mine personal la această carte este o prea „subţire“ indicare a surselor pentru multe din afirmaţiile făcute în ea. Unele lucruri îmi erau cunoscute dinainte, şi astfel le pot lua ca atare. Pentru altele însă (este drept, nu foarte multe) am resimţit lipsa indicării acestor„surse“ care ar permite o confruntare pe baza unor documente fie oficiale, fie publice (publicate).

În ceea ce priveşte partea care cuprinde indicaţii terapeutice, aceasta am lasat-o deoparte, tocmai datorită dezbaterii aproape "isterice" ce s-a derulat în legătură cu NMG. Asta în primul rând. Iar în al doilea rând, esenţa terapiei Dr. Hamer constă în fond în principal în rezolvarea "conflictului", fapt ce trebuie efectuat în principal de către pacient însuşi. Desigur că există o serie de măsuri de "acompaniere" pe care le cuprinde terapia Domnului Dr. Hamer. În orice caz, dacă cineva doreşte să afle ceea ce scrie şi în acest capitol, poate apela la originalul cărţii, ce poate fi descărcat ca document pdf.

Totuşi, consider că este calea cea mai corectă, de a vă lăsa pe Dumneavoastră să judecaţi singuri şi să alegeţi ceea ce consideraţi că este valoros şi corect din acest material. Tocmai de aceea am luat în final decizia de a vă prezenta totuşi materialul respectiv.

Aceasta şi datorită faptului că medicina scolastică a comis o mare, fundamentală eroare, după părerea mea, în ceea ce priveşte NMG. Nu a întreprins (nu a voit să întreprindă) nici o verificare ştiinţifică, fundamentată, bazată pe o cazuistică concretă, pe argumente reproductibile şi verificabile, a teoriilor şi conceptelor cuprinse în Noua Medicină Germană. De ce oare?

Dacă această teorie a lui Hamer este falsă, ar fi (logic gândind) foarte uşor de demontat, fapt care ar desfiinţa complet şi definitiv argumentaţia lui Hamer. Ori tocmai acest lucru nu-l face medicina scolastică. Ea se rezumă a-l împroşca cu noroi pe Hamer, a refuza agresiv toate conceptele sale, a-l declara„şarlatan“ fără însă a aduce şi dovezi pentru aceasta. Doar a afirma că Hamer este nebun şi şarlatan, doar pentru că aşa „vrea muschii mei“, pentru mine nu este un argument, ba dimpotrivă, este o dovadă că ceva este „putred“ aici.

Şi din păcate, mai cunoaştem o serie de antecedente de acest fel ale medicinei scolastice, fie aici enumeraţi doar: Bechamp, Royal Rife, Hoaxley, Enderlein, Wilhelm Reich, Naessens, şi încă mulţi, mulţi alţii, cu care s-a procedat exact în acelaşi mod: s-a încercat desfiinţarea lor ca persoane şi specialişti, dar nu s-a adus niciodată un argument pertinent, care să dovedească falsitatea concepţiilor lor. 

Ci doar aşa, pur şi simplu, sunt nebuni pentru că nu spun ce vrem noi.

Iar, în ultimă instanţă, cei care în mod concret au de suferit suntem noi, oamenii obişnuiţi. Care ne punem foarte adesea întrebare QUI BONO? Şi care constatăm că „profitul“ nu este unul de sănătate pentru noi, ci unul de „bani“ pentru ei.

Sper ca Pecunia non olet să ne facă mai atenţi, să ne ţină mai treji şi să ne determine să ne informăm şi pe mai departe cu cât mai multă atenţie asupra a ceea ce are de gând a „ne face“ medicina scolastică alopată."

QUI BONO, 08.04.2010 
http://www.quibono.net/

Originea cancerului si vindecarea. Conflictele şi Imaturitatea Emotionala

http://www.crinaveres.ro/originea-cancerului-si-vindecarea-conflictele-si-imaturitatea-emotionala/
Despre vindecarea cancerului prin rezolvarea conflictelor biologice si reinstaurarea bucuriei de a trai conform Noii Medicini Germane.
Sursa:
http://www.crinaveres.ro

Cancerul NU este o boala - e un mecanism de supravietuire al corpului fizic

Un articol important, despre o carte care ne apropie de cauză si de vindecare.

Sursa: http://www.ener-chi.com/cancer-is-not-a-disease-its-a-survival-mechanism   

Publicat in engleza: November 20, 2011

de Andreas Moritz 

Ceea ce tocmai veti citi poate dărama însăși temelia convingerilor voastre despre corpul fizic, sănătate și vindecare. Titlul "Cancerul nu este o boală" poate fi tulburător pentru mulți, provocator pentru unii, dar încurajator pentru noi toți. Această carte scrisă de Andreas Moritz este o revelație pentru cei care sunt suficient de deschisi la minte, incat să ia în considerare posibilitatea ca boala numită cancer si alte boli debilitante să nu fie boli reale, ci doar încercările disperate și finale ale organismului de a rămâne în viață, cât de mult timp circumstanțele ii permit.

Acestă ipoteză de lucru este uimitoare, pentru că indică faptul că o persoană afectată de principalele cauze ale cancerului (care constituie de fapt agresiunea reală) ar muri cel mai probabil foarte repede, dacă ea nu ar dezvolta de fapt celulele canceroase ca mecanism de supravietuire. În această carte sunt oferite dovezi în acest sens.

Cancerul va apare doar după ce toate celelalte mecanisme de apărare sau de vindecare ale organismului au eșuat. În situații extreme, expunerea la cantități mari de agenți cancerigeni  duce la un colaps al apărării organismului în decurs de câteva săptămâni sau luni și atunci este permisă creșterea rapidă și agresivă a tumorilor canceroase. De obicei, însă, este nevoie de mai mulți ani, sau chiar decenii, pentru ca aceste așa-numite "tumori maligne" să se formeze.

Din păcate, conceptiile de bază gresite sau chiar lipsa totală de cunoștințe despre motivele  creșterii tumorale au transformat tumorile maligne în monștri viciosi, care nu au alt scop decât să ne abuzeze organismul sau să ne omoare în represalii pentru păcatele noastre. Cu toate acestea, în timp, am aflat că de fapt cancerul este de partea noastră, nu împotriva noastră. Dacă nu ne schimbăm percepția despre ce este cu adevărat cancerul, acesta va continua să reziste tratamentului, în special metodelor cele mai "avansate" ale stiintei medicale institutionalizate.  
Dacă aveți cancer, iar cancerul este într-adevăr o parte din răspunsurile complexe de supraviețuire ale organismului, și nu o boală așa cum s-a sugerat pană acum că este, atunci trebuie să găsiți răspunsuri la următoarele întrebări presante:

* Ce motive constrânge corpul vostru sa dezvolte celule canceroase?

* După ce ați identificat aceste motive, veți putea să le schimbati? Ce determină tipul și severitatea cancerului de care este afectat corpul?

* În cazul în care cancerul este un mecanism de supraviețuire, ce trebuie făcut pentru a împiedica organismul să recurga la astfel de măsuri drastice de apărare?

* Deoarece proiectul genetic inițial al organismului favorizează întotdeauna conservarea vieții și protejarea împotriva adversităților de orice fel, de ce ar fi permite corpul autodistrugerea?

* De ce există cazurile de cancer care se vindeca de la sine, fără intervenție medicală, asa numitele "remisii spontane"?

* Nu cumva radiatiile, chimioterapia și chirurgia nu vindeca de fapt cancerul, ci  supravietuitorii de cancer se vindeca din alte motive, în ciuda acestor tratamente radicale, cu multiple efecte secundare?

* Ce rol au frica, frustrarea, stima de sine scazută si furia reprimată în inițierea și dezvoltarea cancerului?

* Care este lecția de creștere spirituală din spatele cancerului?
 
Pentru a aborda cauzele profunde ale cancerului, trebuie să găsiți răspunsuri satisfăcătoare și practice la întrebările de mai sus.  
Dacă simțiți nevoia interioară de a afla sensul acestui eveniment, cancerul, care vă schimbă viața, cel mai probabil vă veti recupera din această boală. Cancerul poate fi cea mai mare oportunitate de restabilire a echilibrului in toate aspectele vieții voastre, dar poate fi, de asemenea, vestitor de grave traume și suferințe. 
Pentru a trăi într-un corp uman, trebuie să aveți acces la o anumită cantitate de energie de susținere a vieții. Puteți folosi această energie într-un proces hrănitor, constructiv și de autosusținere sau într-un mod distructiv si debilitant. In cazul in care alegeti în mod conștient viciile sau inconștient din neglijență sau prin autoabuz, prin lipsa de atenție și respect de sine, corpul vostru va alege sa lupte pentru viața sa.
Cancerul este doar unul dintre multiplele moduri in care organismul încearcă să schimbe modul în care vă vedeti și vă răsfățați sau vă complaceți inconstienti in corpul vostru. Răspunsul corpului vostru duce inevitabil la subiectul sănătate spirituală, care joacă un rol cel puțin la fel de important in cancer precum cauzele fizice și emoționale.
Cancerul pare a fi o tulburare extrem de confuză și imprevizibilă, pentru că loveste atat pe cei foarte fericiti, cat si pe cei foarte tristi, pe bogați și pe săraci, fumatori si nefumatori, pe cei foarte sănătosi și cei mai putini sănătosi. Oamenii din toate mediile și profesiile pot avea cancer. Cu toate acestea, dacă îndrăznești sa te uiti în spatele măștii de simptome fizice, cum ar fi tipul, aspectul și comportamentul celulelor canceroase, veți găsi că boala numită cancer nu este doar o coincidență sau atat de imprevizibilă precum pare a fi.
Cum se face ca 50% din populatia americană este predispusă să dezvolte cancer, iar cealaltă jumătate nu are nici un risc la toate formele de cancer? Blamarea genelor pentru asta nu este decât o scuză pentru a acoperi ignoranta. În plus, orice bun cercetător genetic  ți-ar spune că o astfel de credință bazată pe statistică este lipsită de orice logică și absolut neștiințifică.
Cancerul a fost întotdeauna o boală extrem de rară, cu excepția țărilor industrializate în ultimii 40-50 de ani. Genele umane nu s-au schimbat în mod semnificativ de mii de ani. De ce s-ar schimba ele atât de drastic acum, și dintr-o dată să decidă să ucidă anumiti oameni? Răspunsul la această întrebare este uimitor de simplu: genele deteriorate sau defecte nu ucid pe nimeni. Cancerul nu ucide o persoană care suferă de el! Ceea ce ucide un pacient cu cancer nu este tumora in sine, ci numeroasele motive de mutație celulară și de creștere a tumorii. Aceste cauze profunde ar trebui să fie punctul central al fiecărui tratament al cancerului. Dar cei mai multi oncologi de obicei le ignoră. Conflictele constante, vina și rușinea, de exemplu, pot paraliza cu ușurință cele mai multe funcții de bază ale organismului, și să conducă la dezvoltarea unor tumori canceroase.

Dupa ce am observat mii de pacienti cu cancer pe o perioadă de trei decenii, am început să recunosc un anumit model de gândire, de credinta și de simtire comun pentru majoritatea dintre ei. Pentru a fi mai specific, precizez că nu am intalnit încă un pacient cu cancer, care să nu se simtă impovărat de proasta imagine de sine, de un conflict nerezolvat și griji sau de traume emotionale din trecut, care încă persistă în subconștientul lui. Cancerul, boala fizica, nu se poate manifesta decât dacă există un curent subteran puternic de neliniște emoțională și de frustrare adanc ingropată.

Pacienții cu cancer de obicei suferă de lipsă de respect de sine sau de demnitate, și de multe ori au ceea ce numesc o "afacere neterminată" în viața lor. Cancerul poate fi, de fapt, o modalitate de a dezvălui sursa unui astfel de conflict interior. Mai mult, cancerul il poate ajuta să se împace cu un astfel de conflict, și chiar il poate vindeca total. Modul eficient de a starpi buruienile este de a le scoate cu tot cu rădăcinile lor. Acesta este modul în care trebuie să ne tratam cancerul; în caz contrar, acesta va recidiva în cele din urmă.

Declarația următoare este foarte importantă în modul de abordare a cancerului: "Nu cancerul determină ca o persoană sa fie bolnavă, ci este boala persoanei care isi cauzeaza cancerul." Pentru a trata cancerul cu succes se impune ca pacientul să redevină un intreg la toate nivelurile trupului, mintii si spiritului. Odată ce cauzele cancerului au fost identificate în mod corespunzător, va deveni evident ce trebuie făcut pentru a se atinge recuperarea completă.

Este un fapt medical demonstrat că fiecare persoană are celule canceroase in organism tot timpul. Aceste celule canceroase rămân nedetectabile prin teste standard, până când se multiplică de mai multe miliarde de ori. Când doctorii anunță pacientii că au cancer sau că tratamentele prescrise au eliminat cu succes toate celulele canceroase, pur și simplu se referă la teste care sunt în măsură să identifice numărul detectabil de celule canceroase. Tratamentele standard pentru cancer pot reduce numărul de celule canceroase la un nivel nedetectabil, dar acest lucru cu siguranță nu poate eradica toate celulele canceroase. Atâta timp cât cauzele dezvoltării tumorale rămân intacte, cancerul poate reveni în orice moment și în orice formă.

Vindecarea cancerului are prea puțin de-a face cu a scăpa de un grup de celule canceroase detectabile. Tratamentele clasice, cum ar fi chimioterapia si radiatiile sunt cu siguranță capabile de a otrăvi sau de a arde multe celule canceroase, dar ele distrug și celulele sănătoase din măduva osoasă, din tractul gastro-intestinal, ficat, rinichi, inimă, plămâni, etc, ceea ce de multe ori duce la daune ireparabile, permanente pentru organe si sisteme întregi din organism. O cură cu adevărat anticancer nu se realizează prin distrugerea altor părți vitale ale corpului.

În fiecare an, sute de mii de oameni, care au fost odată tratati "cu succes" de cancer, mor datorită infecțiilor, infarctului miocardic, insuficienței hepatice, insuficienței renale și altor boli, deoarece tratamentele oficiale anticancer generează o cantitate masivă de inflamatii si distrugeri în organele și sistemele corpului. Desigur, aceste cauze de deces nu sunt atribuite cancerului. Această omisiune statistica face să pară că progresăm în războiul împotriva cancerului. Cu toate acestea, mult mai mulți oameni mor din cauza tratamentului cancerului decât de cancer. Un leac real pentru cancer este eficace doar în cazul în care elimină sau opreste cauzele de creștere excesivă a celulelor canceroase.

Puterea ascunsă in cuvânt

Cancerul este a doua "cauză" de deces pentru americani. Potrivit Societatii Americane de Cancer, aproximativ 1,2 milioane de cazuri ar fi diagnosticate cu cancer in SUA in 2008. Mai mult de 552,000 de americani vor muri din această cauză. Printre barbati, primele trei tipuri de cancer sunt de așteptat să fie de prostata (180400 de cazuri), cancer pulmonar (89500 de cazuri) si colonorectal (63600). Cele mai importante tipuri de cancer in randul femeilor sunt de san (182800 de cazuri), pulmonar (74600) și colonorectal (66600 de cazuri).

Cancerul nu este doar un cuvânt, ci este de asemenea o declarație referitoare la un comportament anormal sau neobișnuit al celulelor din organism. Cu toate acestea, în cu totul alt context, cancerul este menționat ca o stampilare. Când cineva îți spune că ai semnalmentele "cancerului", ai de gând să tremuri datorită fricii de moarte? Este puțin probabil, pentru că interpretarea ta este că a manifesta semnele cancerului nu implică automat faptul că sunteți bolnav de cancer. Dar dacă medicul dumneavoastră v-a chemat în biroul lui și v-a spus că aveti cancer, va veti simti cel mai probabil paralizat, amorțit, îngrozit, fără speranță sau toate cele de mai sus.

Cuvântul "cancer" are potentialul de a juca un rol foarte perturbator, unul care este capabil de a da o condamnare la moarte. Chiar dacă pentru un pacient cancerul pare să înceapă odată cu diagnosticul de cancer, cauzele lui ar putea să fi fost prezente cu mulți ani înainte de a se simti bolnav. Într-un scurt moment, cuvântul "cancer" poate răsturna intreaga lume a cuiva cu susul în jos.

Cine sau ce în această lume a acordat acestui cuvânt simplu sau acestei declarații o asemenea mare putere, încât să poată prezida peste viață și moarte? Sau nu e asa? Ar putea fi credința noastră colectivă, socială, că cancerul este o boală criminală, la care se adaugă tratamentele agresive care urmează diagnosticului, în mare măsură responsabile de escaladarea dramatică actuală a cancerului în emisfera vestică? S-ar putea spune că e prea exagerat! Cu toate acestea, in această carte, se subliniază că cancerul nu poate avea nici o putere sau control asupra noastră, dacă noi nu i-am permite inconștient să crească ca răspuns la convingerile, percepțiile, atitudinile, gândurile, sentimentele pe care le avem, și opțiunile de viață pe care noi le facem.

Ar trebui să fim la fel de infricosati de cancer, dacă am ști ce l-a determinat sau cel puțin am înțelege care este scopul lui de bază? Puțin probabil să fie așa! În cazul în care ni s-a spus adevărul, am face cel mai probabil totul pentru a elimina cauzele și, prin aceasta, am restabili condițiile initiale, pentru ca organismul să se vindece singur.

Puțina cunoaștere (adică ceea ce noi numim ignoranță) este, de fapt, un lucru periculos. Aproape toată lumea, cel puțin în lumea industrializată, știe că a bea apă dintr-un iaz murdar sau lac poluat poate provoca diaree, pune viața în pericol. Dar doar puțini isi dau seama că a păstra resentimente, furie si frică sau a manca fast-food, aditivi chimici și îndulcitori artificiali, este la fel de periculos cu a bea apa poluată; poate dura doar un pic mai mult pană să ucidă o persoană fată de o mică amoebă.

Hotărârea greșită

Știm cu toții că în cazul în care fundația unei case este puternică, casa poate rezista cu ușurință provocărilor externe, cum ar fi o furtună violentă. După cum vom vedea, cancerul este doar un indiciu că ceva lipseste în corpul nostru și în viață, în general. Cancerul arată că viața ca un întreg fizic, mental și spiritual se află pe o fundație șubredă și este destul de fragilă. Un grădinar udă un copac cu frunzele ofilite, pentru că el știe bine că problema reală nu este la nivelul simptomatic al frunzelor uscate. Udand rădăcinile plantei si nu frunzele, el participă în mod natural la nivelul cauzal, și, în consecință, planta în sine se regenerează rapid și automat.

Pentru ochiul antrenat al unui grădinar simptomul de frunze ofilite evident că nu este o boală îngrozitoare. El recunoaște că starea de deshidratare a acestor frunze este doar o consecință directă a retragerii hranei de care are nevoie restul plantei pentru susținere.

Deși acest exemplu din natură poate părea a fi o analogie simplistă, aceasta oferă o înțelegere profundă a proceselor foarte complexe de boală din corpul uman. Acesta descrie cu exactitate una dintre cele mai puternice și fundamentale principii de control pentru toate formele de viată de pe planetă. Cu toate acestea, oricat de specialiști am fi putut deveni în manipularea funcțiilor corpului nostru prin intermediul instrumentelor medicinii alopate, acest principiu de bază, extrem de perfectionat prin procesul evoluției, nu poate fi suprimat sau încălcat, fără a plăti prețul solid al efectelor secundare, suferințelor și durerilor fizice, emoționale și spirituale.
 
Pun la indoială cu ardoare declarația prin care cancerul este desemnat ca o boală criminală. Mai mult decât atât, voi demonstra că nu este o boală ca toate celelalte. Mulți oameni care au primit sentința de cancer "terminal", de fapt au sfidat prognoza sumbră, și au experimentat remisia totală.

In căutarea răspunsurilor

Nu există nici o formă de cancer căreia sa nu-i fi supraviețuit cineva, indiferent cât de avansat a fost stadiul. În cazul în care chiar și o persoană a reușit să se vindece de cancerul său, trebuie să existe un mecanism pentru această vindecare, la fel cum există un mecanism pentru crearea cancerului. Orice persoană de pe planetă are ambele capacităti. Dacă ați fost diagnosticat cu cancer, nu puteți fi în măsură să schimbati diagnosticul, dar cu siguranță stă în puterea voastră să modificati consecințele distructive pe care diagnosticul le poate avea. Modul în care vedeti cancerul și pașii care urmează diagnosticului sunt printre cei mai puternici factori determinanți ai bunăstării voastre viitoare sau ai lipsei ei.
 
Referirea fără discernământ la "cancer" ca fiind o boală criminală de către profesioniști și neofiți deopotrivă a transformat-o într-o tulburare cu consecințe tragice pentru majoritatea pacientilor cu cancer si pentru familiile lor. Cancerul a devenit sinonim cu suferința extraordinară, cu durerea și moartea. Acest lucru este valabil în ciuda faptului că 90-95% din toate cazurile de cancer apar și dispar din proprie inițiativă. Nu este o zi care trece fără ca organismul să producă milioane de celule canceroase. Unii oameni, sub stres temporar sever, fac celule canceroase in număr mai mare decât de obicei si formează grupuri de celule canceroase care dispar din nou, odată ce se simt mai bine. Secretiile de antidot împotriva cancerului ale ADN-ului, Interleukina II, scad in conditii de presiune fizică și psihică, și cresc din nou, atunci când suntem relaxati și veseli. Astfel, cele mai multe forme de cancer dispar fără nici o formă de intervenție medicală și fără a provoca nici un prejudiciu real.

Chiar în acest moment, există milioane de oameni în jurul vostru cu cancer în corpul lor, fără a avea vreo idee despre acest fapt. De asemenea, există milioane de oameni care se vindecă spontan de cancerul lor, chiar fără să știe. În general, există mai multe remisii spontane decat cazurile de cancer diagnosticate și tratate.

Adevărul este că doar puține cancere devin de fapt "terminale". Cu toate acestea, odată diagnosticate, marea majoritate a tipurilor de cancer nu primesc nici o șansă de a dispare de la sine. Acestea sunt prompt agresate cu un arsenal de arme mortale de distrugere celulară, cum ar fi drogurile chimioterapeutice, radiațiile și cuțitul chirurgical. Problema cu pacientii cu cancer este că, îngroziți de diagnostic, ei isi expun corpul la toate aceste proceduri de tăiere / ardere / otrăvire, care-i duc cu sanse sporite către ziua  condamnării definitive: "Trebuie să vă spun cu cel mai adânc regret, că nu mai putem face nimic, pentru a vă ajuta." (Nu uitati să achitati nota de plată si să plecati acasă.)

Cea mai presantă intrebare nu este cum a avansat sau cat de periculos este un cancer, ci ce trebuie să facem, pentru a nu muri din aceasta cauză. De ce unii oameni trec prin cancer ca și cum ar avea gripă? Sunt doar norocosi sau există un mecanism care functionează si declanșează vindecarea? Cu alte cuvinte, care este acel element care împiedică organismul să se vindece de cancer in mod natural sau care este acel element ascuns, care face cancerul atât de periculos, în cazul în care este periculos sub toate formele?

Răspunsurile la toate aceste întrebări se află in răspunsurile individuale ale persoanei care are cancer și nu in gradul de "răutate" sau in stadiul la care se pare că se află. Credeți că este cancerul o boală? Răspunsul cel mai probabil va fi un "da", având în vedere "informatia" cu care industria medicală și mass-media au alimentat masele de mai multe decenii. Cu toate acestea, problema cea mai presantă încă rămâne neadresată: "De ce credeti că cancerul este o boală?" Ați putea spune: "Pentru că știu că cancerul ucide oameni în fiecare zi." Te-as întreba mai departe: "De unde știi că este cancerul cel care ucide acei oameni?" Tu, probabil, ai argumenta că cei mai mulți oameni care au cancer mor, deci evident, trebuie să fie cancerul cel care ii ucide. În plus, s-ar putea motiva, toți medicii de specialitate ne spun asta.

Permiteți-mi să ridic o altă întrebare, destul de ciudată: "De unde știi sigur că ești fiica sau fiul tatălui tău și nu al unui alt bărbat?" Pentru că mama ta ți-a spus așa? Ce te face să crezi că mama ta ți-a spus adevărul? Probabil că asa credeti și nu aveți nici un motiv să nu o faceti. La urma urmei, ea este mama ta, și mamele nu mint in legatura cu aceste lucruri. Sau nu-i chiar asa? Deși, nu veti ști niciodată cu adevărat că persoana care credeți că este tatăl vostru este, de fapt, tatăl vostru, totuși ati transformat ceea ce credeti subiectiv în ceva ce pur și simplu "știti", adică într-un adevăr de necontestat.

Deși, nu există dovezi științifice că un tip de cancer este o boală (comparativ cu un mecanism de supraviețuire), cei mai mulți oameni vor insista că este o boală, deoarece aceasta este ceea ce li s-a spus să creadă. Cu toate acestea, credința lor este formată doar din zvonuri, informații bazate pe opiniile altor oameni. Aceste alte persoane au auzit de la altcineva. În cele din urmă, "adevărul" despre cancer ca fiind o boală poate fi urmărit pană la unii medici, care si-au exprimat sentimentele subiective sau convingerile despre ceea ce au observat în unele articole de recenzie sau rapoarte medicale. Alti medici au fost de acord cu opinia lor, și astfel in timp, a devenit o realitate "bine stabilită" faptul că cancerul este o boală vicioasă, care într-un fel ii prinde pe oameni, pentru a-i ucide. Cu toate acestea, adevărul poate fi destul de diferit.

Înțelepciunea celulelor canceroase

Celulele canceroase nu sunt parte a unui proces de imbolnăvire. Când celulele canceroase s-au raspandit formand metastaze in tot corpul, nu o fac cu scopul de a perturba functiile vitale ale organismului, de a infecta celulele sănătoase si de a distruge gazda lor (corpul). Auto-distrugerea nu este in programul oricărei celule, cu excepția cazului, desigur, cand este veche și uzată, și gata pentru a fi transformată și înlocuită. Celulele canceroase, la fel ca toate celelalte celule, știu că dacă trupul moare, vor muri la fel de bine si ele. Doar pentru că unii oameni presupun că celulele canceroase sunt acolo pentru a distruge organismul, nu înseamnă că celulele canceroase au un astfel de scop sau această capacitate.

O tumoare canceroasă nu este nici cauza distrugerii progresive și nici nu duce de fapt la moartea trupului. Nu este nimic intr-o celulă de cancer, care să prezinte capacitatea de a ucide nici de la distanță. Ceea ce duce în cele din urmă la dispariția unui organ sau a întregului corp este privarea celulelor de nutrienți și forță vitală. Reducerea drastică sau oprirea livrărilor vitale nutritive către celulele unui organ nu este în primul rând o consecință a unei tumori canceroase, ci de fapt este cea mai mare cauză a dezvoltării ei.

Prin definiție, o celulă canceroasă este o celulă normală, sănătoasă, care a fost supusă mutatiei genetice, până la punctul in care poate trăi într-un mediu înconjurător anaerob, un mediu în care oxigenul nu este disponibil. Cu alte cuvinte, dacă privăm un grup de celule de oxigen vital (sursa lor principală de energie), unele dintre ele vor muri, dar altele vor reuși să-și modifice programul lor genetic și vor suferi într-un mod ingenios o mutatie: celulele vor avea posibilitatea de a trăi fără oxigen și vor suplini unele din nevoile lor de energie pe seama deseurilor metabolice celulare.

Acest fenomen poate fi mai ușor înțeles atunci când se compară comportamentul celulelor canceroase cu cel al microorganismelor comune. Bacteriile, de exemplu, sunt împărțite în două grupe principale, aerobe și anaerobe, in sensul că unele au nevoie să utilizeze oxigen și altele pot trăi fără el. Acest lucru este important să fie înțeles, deoarece avem mai multe bacterii in corpul nostru decât celule. Bacteriile aerobe prosperă într-un mediu oxigenat. Ele sunt responsabile cu digestia alimentelor și cu producerea substantelor nutritive importante, cum ar fi vitaminele B. Bacteriile anaerobe, pe de altă parte, pot apărea și prospera într-un mediu în care nu ajunge oxigenul. Ele descompun deșeurile, depozitele toxice si celulele moarte, uzate.

Organismul vede cancerul ca fiind astfel un important mecanism de apărare care provoacă chiar cresterea de noi vase de sange, pentru garantarea aprovizionării atât de necesare cu glucoză și, prin urmare, asigură supraviețuirea și răspândirea celulelor canceroase. Se știe că celulele canceroase nu cauzează moartea, ci o previn, cel puțin pentru o vreme, până când epuizarea unui organ duce la dispariția întregului organism. Dacă mecanismele de declanșare a cancerului (factorii cauzali) sunt luate în mod corespunzător in seamă, atunci un astfel de rezultat poate fi evitat.

Se crede că sistemul imunitar ne protejează impotriva cancerului. Cu toate acestea, acest lucru este doar parțial adevărat. Pe de o parte, sistemul imunitar distruge deja ușor milioanele de celule canceroase pe care un corp uman sănătos le produce ca parte din cifra de afaceri zilnică de 30 de miliarde de celule. Pe de altă parte, sistemul imunitar nu ia nici o măsură, pentru a eradica celulele canceroase care se dezvoltă ca raspuns la o acumulare de toxine, congestie și stres emoțional.

Tipurile de cancer și toate celelalte tesuturi din organism sunt inconjurate cu celule albe ucigase de cancer, cum ar fi celulele T. În cazul cancerului de rinichi și al melanoamelor, de exemplu, celulele albe formează până 50 la sută din masa tumorilor canceroase. Din moment ce aceste celule T recunosc ușor țesutul celular străin sau mutant, cum ar fi celulele canceroase, v-ați aștepta ca aceste celule ale sistemului imunitar să atace celulele canceroase imediat. Cu toate acestea, sistemul imunitar permite celulelor canceroase să  recruteze, să crească și să răspândească cancerul in alte părți ale corpului. Celulele canceroase produc proteine ​​specifice, care spun celulelor imune să le lase în pace și să le ajute să crească.

De ce ar vrea sistemului imunitar să colaboreze cu celulele canceroase, să facă tumorile mai multe sau mai mari? Deoarece cancerul este un mecanism de supravietuire, nu o boală. Organismul se foloseste de cancer pentru a tine la distanta de limfă, sânge și, prin urmare, de inimă, creier si alte organe vitale substanțele cancerigene și deșeurile metabolice caustice. Uciderea celulelor canceroase ar pune în pericol, de fapt, supraviețuirea organismului. Curățarea organismului de toxinele acumulate și de deșeuri, prin intermediul diferitelor metode de curățare, este arătată în cartea "Secretele atemporale ale sănătății și reintineririi" (www.ener-chi.com) si elimină necesitatea aparitiei cancerului.

Cancerul nu este o boală, ci este mecanismul final și cel mai disperat de supraviețuire, pe care organismul il are la dispoziție. Este nevoie doar un control al corpului, atunci când toate celelalte măsuri de autoconservare au eșuat. Pentru a vindeca cu adevărat cancerul și ceea ce el reprezintă în viața unei persoane, trebuie să înțelegem motivul pentru care organismul permite unor celulele ale sale să crească intr-un mod anormal, pentru că este în interesul său să o facă și nu reprezintă o indicație că este pe cale să se autodistrugă. Cancerul este o încercare de vindecare a organismului pentru organism. Blocarea acestei încercări de vindecare poate distruge organismul. Sprijinirea organismului în eforturile sale de vindecare vă poate salva viata.

Cartea lui Andreas Moritz, "Cancerul nu este o boală - e un mecanism de supravietuire", explică cauzele profunde ale cancerului și cum să le eliminăm pentru totdeauna.

Disponibilă la http://www.raw-wisdom.com/healingcancerbookstore