Aici situația e complicată întrucât, după cum bine se știe, neavând un tratament sigur, moleculele noi sunt mai eficiente decât cele vechi. De asemenea, de multe ori e nevoie de tratament personalizat. Fiind molecule noi, costurile sunt semnificative. Evident, când costurile sunt mari, apar „coalițiile malefice” care impun ca, în funcție de înrolarea medicului, să se prescrie o anumită schemă. Imaginați-vă câți bani înseamnă pentru producător fiecare bolnav și ce trebuie să facă producătorii pentru a mări numărul de „beneficiari”. Înțelegeți singuri cum funcționează.
Aici e de înțeles disperarea oamenilor care simt că se află pe ultima sută de metri și care ar încerca absolut orice pentru a se face bine. E o situație crâncenă; cei care au avut apropiați cu cancer o cunosc foarte bine. Ideea este însă că, la nivel de sistem, treburile ar trebui setate obiectiv. Întotdeauna se dă bolnavului medicație până-n ultima sa zi de viață. Sau, așa cum am mai spus într-un alt articol, în ciuda faptului că se știe că nu mai are nicio șansă, i se fac intervenții chirurgicale care-i accelerează moartea sau îi fac praf ultimele zile de viață. În locul prescrierii inutile de medicamente scumpe, nu ar fi mai logic să i se facă tratament paliativ pentru a-i mai ușura ultimele clipe?
Ca și în cazul diabetului, pentru cancer ar trebui să se meargă pe prevenție și pe încercarea de descoperire timpurie a sa, chestiuni care nu se întâmplă. De fapt, în toate domeniile se petrece același lucru: lăsăm varză prevenția ca să ne trezim cu bolnavii în stadii avansate. Iar în acele stadii tratamentul nu doar că are un costă imens, dar mai e și inutil. Inclusiv aici bănuiesc un blat înfiorător.
Dar ce anume putem face noi, mă veți întreba? Suntem prea mici. Nu, nu-i așa! Sunt chestiuni pe care trebuie să le facem singuri și conștienți. În primul rând prevenția. E cea mai ieftină. Dacă te vezi gras, pune-te pe slăbit! Lasă tâmpenia aia cu „o viață am” pentru perioada de după 70 de ani. Poate că destrăbălările culinare și bahice merg în tinerețe, dar după ce corpul îți dă semne că ai sărit calul e bine să te potolești. Ești gras, slăbește. Ai colesterolul mare, treci mai degrabă pe regim. Simți că gâfâi, caută-te să vezi de la ce e. Nu ignora niciun semn, dar nici nu deveni paranoic. Înțelege că starea naturală a omului este cea de sănătate, iar pentru a fi sănătos nu trebuie să iei pastile.
Dacă te-ai îmbolnăvit, caută un medic onest. Știu, e greu ce-ți cer, dar asta ai de făcut chiar dacă pare că trebuie să cauți acul în carul cu fân. O să rămâi surprins să constaţi că încă există oameni oneşti. Intuiția te poate ajuta. Dacă-l miroși că e șarlatan, fugi! Nu-i obligatoriu ca un medic onest să aibă cozi la ușă. Uneori astfel de oameni nu știu să se vândă. Mă rog, nu-i un criteriu, dacă-i cauți pe cei fără pacienți s-ar putea să dai de-o catastrofă de medic. Înțelegi însă care-i mecanismul: caută, întreabă și analizează situația cu sânge rece. După ce primești tratamentul, caută un farmacist onest. Iar e o discuție lungă. Nu știu cum îl poți găsi. În rețelele mari șansele sunt mici. Poate ai noroc de-o farmacie independentă, cât timp or mai fi.
De ce e bun un farmacist onest? Pentru că farmacistul știe bucata de care medicul nu are habar. Medicul prescrie un medicament, dar farmacistul știe cum acționează. Și știe asta în detaliu. De exemplu, medicul îți prescrie o moleculă. farmacistul, după o discuție cu tine, s-ar putea să-ți recomande acea moleculă într-o formulă cu eliberare prelungită, eliminându-ți astfel posibilitatea unor efecte adverse sau făcând în așa fel încât tratamentul să fie mai ușor de suportat de către organism. Mai mult, farmacistul poate identifica o eroare comisă de medic deoarece anumite asocieri pot fi fatale.
Dacă nu reușești să găsești un farmacist, o cercetare de bază poți face și singur. În loc să fugi cu rețeta la farmacie, mergi acasă și apucă-te să cauți compoziția fiecărei pastile. Mergi pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și caută prospectul, vezi ce moleculă(molecule) conține și vezi ce medicamente generice echivalente găsești. Medicamentele anonime nu se deosebesc cu nimic de cele de firmă atâta timp cât au aceleași substanțe cu aceleași concentrații. Ănsă asta îţi poate spune câte ceva despre onestitatea medicului tău. De asemenea, poţi face şi o investigaţie tot pe site-ul ANM, unde îl cauţi pe medic după sponsorizările ultimilor ani. Dacă firma care-l sponsorizează pentru „participări la conferinţe” sau mai ştiu eu ce alte chestii, e aceeaşi cu producătorul majorităţii medicamentelor pe care ţi le-a prescris(sau cu cele scumpe din reţetă), situaţia e mai mult decât clară. Dacă, în plus, medicul îţi recomandă o anumită farmacie, e clară situaţia blatului!
De asemenea, studiază efectele secundare pe care le are fiecare medicament și contraindicațiile. Dacă medicul te-a consultat superficial poate să-ți prescrie un medicament care să-ți fie de-a dreptul toxic. Trebuie multă atenție.
Sursa pentru articolul complet: https://trenduri.blogspot.com/2023/06/cum-suntem-jefuiti6-programele-de.html
