Cuptoarele vietii
Pentru a intelege cum pot fi determinate celulele bolnave sa treaca de la fermentatie inapoi la valorificarea oxigenului adus prin respiratie, insanatosindu-se, trebuie sa ne reamintim de efectul Warburg. In interiorul fiecarei celule, explica Wittmann in conferinta lui, se gasesc niste "mici cuptoare" care ard glucoza, fabricand astfel energie. Oamenii de stiinta le numesc mitocondrii. Ele au luat nastere, in cursul evolutiei, din bacterii pe care celula le-a incorporat odata cu aportul de hrana - numai ca n-au fost digerate, ci au continuat sa traiasca latent, ba chiar au fost de folos celulei prin activitatile lor metabolice: au produs energie. Prin urmare, centralele energetice din celulele noastre sunt de fapt bacterii primitive. Prin arderea glucozei cu ajutorul oxigenului, ele produc energie pentru celula-gazda - acesta este procesul numit "respiratie celulara". Inima bate, plamanii se dilata, stomacul, vezica biliara si intestinul executa miscari peristaltice - toate acestea, pe baza respiratiei celulare. Datorita mitocondriilor!
Si secretul tumorilor maligne se ascunde in mitocondrii. Gena TKTL 1, descoperita de Coy, scoate pur si simplu din functiune mitocondriile. Astfel se blocheaza respiratia celulara, care ar permite celulei sa recurga la alte surse de energie in afara de zahar. Celula regreseaza. In loc sa respire, ea obtine acum energie din fermentarea zaharului, al carui produs rezidual este acidul lactic. Si, intrucat acest mecanism nu e foarte eficient, el necesita cantitati uriase de zahar, pentru a fabrica energie, la un nivel mai degraba modest. Intr-adevar, numai pentru a-si asigura energia indispensabila cresterii si diviziunii sale, o celula maligna consuma de 20-30 de ori mai multa glucoza decat una sanatoasa. Aceasta explica de ce bolnavii de cancer slabesc si se simt epuzati, oricat de consistent s-ar hrani. Celulele canceroase mananca tot zaharul, cele sanatoase fiind lipsite de el. In acelasi timp, ele inunda tesuturile invecinate cu acid lactic, o substanta daunatoare, ce distruge celulele sanatoase. Astfel tumora isi face loc, cucerind treptat tot mai mult teren.
Zaharul este unica hrana a cancerului
Foamea de glucoza a celulelor canceroase nu e deloc o noutate pentru specialisti. Exista studii care atrag atentia asupra faptului ca glicemia marita se asociaza, adesea, cu un risc sporit de cancer. Asadar, excesul de zahar poate determina celulele benigne, dar care au inceput sa creasca necontrolat, sa-si dezactiveze mitocondriile. Cu alte cuvinte, sa devina maligne.
Deoarece o asemenea celula canceroasa depinde de consumul de zahar, ca unica sursa de energie, urmatorul pas logic este sa i se intrerupa aprovizionarea printr-o dieta saraca in carbohidrati. Drept urmare, ea fie va muri - ceea ce este de dorit -, fie va fi constransa sa-si repuna in functiune mitocondriile. Exact asta se intelege prin asa-numita "reeducare". In acest mod, celula maligna se transforma intr-una canceroasa benigna, care este mai putin distructiva si mai usor de combatut. Ar mai fi de adaugat un amanunt: celulele sanatoase nu sufera niciodata din pricina carentei de zahar. Cand nu au glucoza la dispozitie, ele apeleaza automat la oxidarea beta.
Acidul lactic favorizeaza cresterea tumorilor
Concomitent, trebuie tratat si excesul de acid lactic, fiindca el aduce prejudicii enorme celulelor sanatoase. Unele cercetari efectuate in anul 2000 au evidentiat legatura directa dintre nivelul ridicat de acid lactic si constituirea metastazelor. Dar nu numai atat: mantaua de acid lactic ce inveleste tumora o apara de atacurile fagocitelor "ucigase", armata sistemului imunitar, distrugand 95% din ele. Si tot acidul lactic stimuleaza formarea de vase sanguine care vor alimenta tumora cu cantitati suplimentare de zahar. De aceea, Wittmann a considerat necesar sa includa in terapia sa si masuri de reducere a nivelului de acid lactic. Paradoxal, aceasta se realizeaza printr-un aport suplimentar de acid lactic.
Pentru a intelege cum pot fi determinate celulele bolnave sa treaca de la fermentatie inapoi la valorificarea oxigenului adus prin respiratie, insanatosindu-se, trebuie sa ne reamintim de efectul Warburg. In interiorul fiecarei celule, explica Wittmann in conferinta lui, se gasesc niste "mici cuptoare" care ard glucoza, fabricand astfel energie. Oamenii de stiinta le numesc mitocondrii. Ele au luat nastere, in cursul evolutiei, din bacterii pe care celula le-a incorporat odata cu aportul de hrana - numai ca n-au fost digerate, ci au continuat sa traiasca latent, ba chiar au fost de folos celulei prin activitatile lor metabolice: au produs energie. Prin urmare, centralele energetice din celulele noastre sunt de fapt bacterii primitive. Prin arderea glucozei cu ajutorul oxigenului, ele produc energie pentru celula-gazda - acesta este procesul numit "respiratie celulara". Inima bate, plamanii se dilata, stomacul, vezica biliara si intestinul executa miscari peristaltice - toate acestea, pe baza respiratiei celulare. Datorita mitocondriilor!
Si secretul tumorilor maligne se ascunde in mitocondrii. Gena TKTL 1, descoperita de Coy, scoate pur si simplu din functiune mitocondriile. Astfel se blocheaza respiratia celulara, care ar permite celulei sa recurga la alte surse de energie in afara de zahar. Celula regreseaza. In loc sa respire, ea obtine acum energie din fermentarea zaharului, al carui produs rezidual este acidul lactic. Si, intrucat acest mecanism nu e foarte eficient, el necesita cantitati uriase de zahar, pentru a fabrica energie, la un nivel mai degraba modest. Intr-adevar, numai pentru a-si asigura energia indispensabila cresterii si diviziunii sale, o celula maligna consuma de 20-30 de ori mai multa glucoza decat una sanatoasa. Aceasta explica de ce bolnavii de cancer slabesc si se simt epuzati, oricat de consistent s-ar hrani. Celulele canceroase mananca tot zaharul, cele sanatoase fiind lipsite de el. In acelasi timp, ele inunda tesuturile invecinate cu acid lactic, o substanta daunatoare, ce distruge celulele sanatoase. Astfel tumora isi face loc, cucerind treptat tot mai mult teren.
Zaharul este unica hrana a cancerului
Foamea de glucoza a celulelor canceroase nu e deloc o noutate pentru specialisti. Exista studii care atrag atentia asupra faptului ca glicemia marita se asociaza, adesea, cu un risc sporit de cancer. Asadar, excesul de zahar poate determina celulele benigne, dar care au inceput sa creasca necontrolat, sa-si dezactiveze mitocondriile. Cu alte cuvinte, sa devina maligne.
Deoarece o asemenea celula canceroasa depinde de consumul de zahar, ca unica sursa de energie, urmatorul pas logic este sa i se intrerupa aprovizionarea printr-o dieta saraca in carbohidrati. Drept urmare, ea fie va muri - ceea ce este de dorit -, fie va fi constransa sa-si repuna in functiune mitocondriile. Exact asta se intelege prin asa-numita "reeducare". In acest mod, celula maligna se transforma intr-una canceroasa benigna, care este mai putin distructiva si mai usor de combatut. Ar mai fi de adaugat un amanunt: celulele sanatoase nu sufera niciodata din pricina carentei de zahar. Cand nu au glucoza la dispozitie, ele apeleaza automat la oxidarea beta.
Acidul lactic favorizeaza cresterea tumorilor
Concomitent, trebuie tratat si excesul de acid lactic, fiindca el aduce prejudicii enorme celulelor sanatoase. Unele cercetari efectuate in anul 2000 au evidentiat legatura directa dintre nivelul ridicat de acid lactic si constituirea metastazelor. Dar nu numai atat: mantaua de acid lactic ce inveleste tumora o apara de atacurile fagocitelor "ucigase", armata sistemului imunitar, distrugand 95% din ele. Si tot acidul lactic stimuleaza formarea de vase sanguine care vor alimenta tumora cu cantitati suplimentare de zahar. De aceea, Wittmann a considerat necesar sa includa in terapia sa si masuri de reducere a nivelului de acid lactic. Paradoxal, aceasta se realizeaza printr-un aport suplimentar de acid lactic.
Deoarece, atunci cand trece mai intai prin tubul digestiv, el neutralizeaza acizii din organism. Tocmai din acest motiv este atat de sanatos iaurtul natural. A treia componenta a terapiei nutritionale consta in utilizarea anumitor uleiuri de calitate superioara, care diminueaza, la randul lor, productia de acid lactic si, totodata, asigura aprovizionarea cu energie a celulelor sanatoase. In acest mod se evita slabirea organismului. Singurele care vor flamanzi sunt celulele canceroase.
Inca o constatare ce pledeaza in favoarea metodei lui Coy este aceea ca tesuturile care nu se hranesc preponderent cu glucoza sunt rar atacate de cancer - un exemplu ar fi inima. Alimentatia eschimosilor consta in mare parte din grasimi si proteine, iar cancerul cu metastaze este o raritate la ei. Pe de alta parte, intalnim cancerul ca o cauza frecventa a mortii la animalele hranite de om: caini, pisici, cobai, care primesc de obicei resturi de mancare bogate in carbohidrati. Din nefericire, fiind unul dintre alimentele cele mai ieftine, zaharul e prezent ca adaos in multe conserve. El se ascunde si in produsele pretins neindulcite, ca sosurile pentru salate, ketchupul, castravetii murati in otet sau mustarul. Zaharul se numara in continuare printre alimentele de baza, alaturi de altele care contin carbohidrati simpli, ce provoaca o crestere rapida a glicemiei: painea alba, pastele, orezul. Chiar si produsele destinate copiilor, despre care s-ar crede ca au in compozitie ingrediente deosebit de valoroase, se bazeaza inainte de toate pe zahar: cerealele pentru micul dejun sau napolitanele care isi fac reclama cu "o portie sanatoasa de lapte". Traim intr-o societate in care suntem educati sa mancam lucruri dulci. Din frageda copilarie, suntem recompensati cu dulciuri. Caci dulcele creeaza dependenta si ne tenteaza sa-l consumam in continuare - adica sa-l cumparam. In fond, despre asta e vorba. Asa vazand lucrurile, cancerul ar putea fi un fel de pedeapsa.
In concluzie, secretul cancerului se afla in mitocondrii. Aceste bacterii primitive, incorporate mai intai ca hrana, iar apoi integrate in structura celulei, trebuie sa lucreze, pentru ca organismul nostru sa poata respira. Daca ele isi intrerup functionarea, celula incepe sa fermenteze. Consecinta acestei recaderi a celulei pe o treapta inferioara din istoria evolutiei sale este cancerul malign, rezistent la terapie si capabil sa formeze metastaze. Metoda descoperita de Coy si aplicata de Wittmann blocheaza acest proces de fermentatie si pune celula canceroasa in fata unei "alegeri": sa moara de foame, ori sa-si reactiveze mitocondriile.
E o terapie fara riscuri, care ne ofera doar sanse. Cancerul este, in sfarsit, o boala vindecabila.
* Contact in Germania: e-mail: praxis@heilpraktiker-wittmann.de, www.heilpraktiker.de
