Lavoisier a fost primul care a enuntat clar principiul conservarii masei in reactiile chimice: "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma". Este de asemenea si principiul conservarii energiei.
O reactie chimica poate rearanja elementele prezente in substantele originare, dar materia nu este distrusa in cursul acestui proces, iar produsele finale cintaresc tot atit cit si componentele initiale. Datorita insistentei lui Lavoisier asupra importantei cintaririi atente a substantelor chimice implicate in reactii, chimia s-a transformat intr-o stiinta exacta si s-a netezit calea pentru progresul inregistrat ulterior.
Lavoisier a mai avut unele contributii minore la studiul geologiei si una majora in domeniul fiziologiei. Prin intermediul unor experimente atente (realizate in colaborare cu Laplace), el a reusit sa demonstreze ca procesul fiziologic al respiratiei este in esenta echivalent cu o combustie lenta. Cu alte cuvinte, fiintele umane si animalele isi dobindesc energia in urma unei arderi interne lente a materialului organic, folosind oxigenul din aerul pe care il inspira. Chiar daca s-ar fi rezumat doar la aceasta descoperire, comparabila poate in semnificatie cu descoperirea de catre Harvey a circulatiei singelui, Lavoisier ar fi fost indreptatit sa figureze in aceasta carte (cu personalitati). Totusi, importanta lui Lavoisier rezida in primul rind in faptul ca formularea de catre el a teoriei chimice a orientat ferm chimia pe calea dreapta. In general este numit "parintele chimiei moderne' si merita cu prisosinta acest titlu.
La fel ca si alte personalitati incluse in cartea de fata, Lavoisier a studiat in tinerete dreptul. Desi si-a luat licenta si a fost admis in baroul francez, Lavoisier nu a practicat niciodata aceasta profesie. Totusi, s-a angajat in numeroase activitati administrative si in serviciul public. A fost si membru al organizatiei Ferme Generale, care se ocupa cu colectarea impozitelor. Din aceasta cauza, dupa Revolutia franceza din l789, guvernul revolutionar a avut mari suspiciuni in privinta lui. In cele din urma a fost arestat, impreuna cu alti douazeci si sapte de membri ai organizatiei respective. Justitia revolutionara poate ca nu era ea prea scrupuloasa, dar cu certitudine se remarca prin rapiditate. Intr-o singura zi (8 mai 1794), toate cele douazeci si opt de persoane au fost judecate, condamnate si ghilotinate. Lui Lavoisier i-a supravietuit sotia, o femeie exceptionala, care 1-a ajutat in efectuarea cercetarilor.
La proces, s-a facut un apel pentru gratierea lui Lavoisier, invocindu-se ca argument numeroasele servicii pe care le-a adus tarii sale si stiintei. Judecatorul a respins petitia cu o scurta replica: "Republica nu are nevoie de genii''.
Oarecum mai aproape de adevar a fost remarca colegului sau, marele matematician Lagrange: "A durat o clipa taierea acelui cap, desi o suta de ani s-ar putea sa nu mai produca unul la fel."
Amintesc in contextul acestui blog principiul lui Lavoisier, pentru ca:
1. unei reactii chimice (de exemplu clasica oxidare sau reducere) i se poate deplasa echilibrul prin schimbarea conditiilor externe de temperatura si presiune sau interventiei catalizatorilor, la fel ca la trecerea de la un metabolism aerob la unul anaerob in cazul cancerului;
2. este si o problema de conservare a CONSTIINTEI GREGARE, daca nu intervine catalizatorul SUFERINTEI, care sa o ajute sa iasa de pe nivelul de vibratie pe care STAGNEAZA si sa o arunce mai sus. Cu alte cuvinte, sa faca un salt EVOLUTIV. Adica, sa treaca de la o combustie lenta de simplu CONSUMATOR, la una mai rapida de adevarat CREATOR.
