Alte cateva adjuvante utile impotriva cancerului

Bananele cu coaja neagră combat cancerul... si stimuleaza hormonii fericirii
Sursa: suntsanatos.ro
Da. E corect spus, il "combat", nu-l vindeca.

"Bananele foarte coapte conțin TNF (Tumour Necrosis Factor) – o substanță foarte activă asupra celulelor tumorale, pe care le atacă și le ucide. TNF este folosit în oncologie pentru a trata pacienții cu cancer, iar bananele coapte conţin un TNF natural foarte puternic.

Un grup de cercetători japonezi de la Universitatea din Tokyo, conduși de profesorul Senji, a studiat efectele mai multor alimente asupra animalelor de laborator, după descoperirea conținutului ridicat în factori anticancerigeni pe care bananele coapte îl prezintă.

Aceștia au descoperit că cele mai puternice efecte asupra sistemului imunitar l-au avut bananele, animalele hranite cu banane coapte prezentând un sistem imunitar foarte puternic, rezistență la stres și un număr mai mare de globule albe în sânge – globule implicate în procesele imunitare. Alte alimente studiate pentru efectul lor au fost: merele, strugurii, pepenele roșu, perele și curmalul japonez.

Bananele coapte conţin antioxidanţi

Bananele coapte prezintă un conţinut ridicat în antioxidanţi. Antioxidanţii sunt substanţe care pot anula efectele nocive ale radicalilor liberi. Aceşti radicali liberi pot rezulta în urma metabolismului şi pot afecta integritatea celulelor, producând ceea ce numim stres oxidativ. Radicalii liberi sunt incriminaţi ca fiind implicaţi în formarea cancerului.

Iată şi alte beneficii ale bananelor:

- Bananele cresc imunitatea.
- Bananele sunt alimente energizante, indicate în perioadele de suprasolicitare fizică şi intelectuală. Bogate în carbohidraţi, bananele ajută creierul în procesele de memorare.
- Prin antioxidanţii conţinuţi, bananele menţin tinereţea şi fac pielea mai frumoasă.
- Banana este un bun diuretic natural, scăzând edemele şi tensiunea arterială.
- Bananele previn osteoporoza, fiind indicate cu precădere în alimentaţia femeilor.
- Bananele reglează tranzitul intestinal şi ameliorează durerile de stomac."

 

Si pentru ca vindecarea nu survine doar prin alimentatie, voi reda mai departe cele 12 etape in rezolvarea unei afectiuni, boli sau crize existentiale. Boala nu inseamna ghinion, ci un efect al lipsei de responsabilitate in legatura cu propria persoana, este o lectie pe care o avem de invatat.
 

Cheia este asumarea raspunderii:

1. Marturisirea (spovedania):

In fata unui prieten, duhovnic sau a unei coli de scris.

2.  Infrunta cu curaj cauzele:

"Sunt pe deplin responsabil de aparitia acestei probleme in viata mea."

3. Accepta responsabilitatea pe care o ai in problema:

"Sunt pe deplin responsabil de solutia problemei aparute." 

4. Cauta semnificatia tainica, profunda a problemei cu care te confrunti:

"Ce am eu in realitate de invatat din aceasta"?

5. Intoarcerea catre Sine, catre Adevar, catre Lumina Divina din suflet:

"Eu sunt cu mult mai mult decat ego-ul meu. Care este cu adevarat natura problemei mele? Cine sunt eu in realitate?"

6. Luati o hotarare ferma:

"Dupa ce zorii apar, urmeaza ziua glorioasa."

7. Concepeti un plan inteligent de actiune:

"Pregatesc propriul meu plan de actiune."

8. Priviti increzator spre viitor:

"Trecutul e de acum doar cenusa." Treziti-va acum afectiunea.

9. Cereti sincer iertare de la cei fata de care ati gresit:

"Iarta si vei fi iertat".

10. Ajungeti la o stare profunda de multumire si acceptare.

Fiti recunoscatori fata de Dumnezeu:

"Remarc intotdeauna partea buna a aspectelor care apar in viata mea."

11. Orientati-va ferm catre starea de bucurie:

"Impregnez orice actiune pe care o savarsesc cu o intensa energie euforica ce-mi vine de la Dumnezeu".

12. Starea profunda de pace profunda si impacare:

"Pentru ca stiu ca aproape totul este iluzie, sunt pregatit(a) sa merg inainte fiind pe deplin integrat(a) in jocul divin al vietii."

Uleiul de Cocos Ucide 93% din Celulele Cancerului de Colon in 48 de ore
Sursa: http://www.secretele.com/2014/10/uleiul-de-cocos-ucide-93-din-celulele.html#sthash.MVO9lB0B.dpuf
Un articol de Cristian Iacov
Cel mai recent studiu de laborator a aratat ca acidul lauric poate ucide mai mult de 93% din celulele cancerului de colon (Caco-2), in maxim 48 de ore dupa tratament. Trebuie avut in vedere faptul ca acidul lauric din uleiul de cocos a avut o concentaratie de 50 % din uleiul de cocos.

Ceea ce este mai interesant este faptul ca acidul lauric este de fapt "otrava" celulelor canceroase. Acesta declanseaza un stres oxidativ profund si simultan, scazand nivelul de glutation din celule - care este de fapt de ceea ce celulele canceroase au nevoie pentru a se proteja impotriva stresului oxidativ crescut.

Cele mai recente studii au confirmat potentialul anti-cancer al uleiului din nuca de cocos, dar un numar mare de incercari medicale au stabilit beneficiile sale de sanatate cu mult timp in urma.

Aplicarea de ulei din nuca de cocos este un mod natural de a ucide o varietate de virusi, bacterii, ciuperci si paraziti. Uleiul din nuca de cocos imbunatateste digestia, stimuleaza metabolismul ficatului si reduce inflamatiile. Atunci cand este aplicat pe piele, acesta contribuie la curatarea pielii, accelerand procesul de vindecare a ranilor.

Astazi, uleiul de cocos este folosit in tratamentele de colesterol pentru pacientii diagnosticati cu boli de inima cronice. De asemenea, este benefic in tratamentul bolii Alzheimer, precum si in reglarea tensiunii arteriale si a nivelului de zahar din sange.

Asa cum deja am mentionat, ulei de nuca de cocos reprezinta 50% acid lauric, o triglicerida cu catena medie, care nu este frecvent intalnita in foarte multe produse naturale. Ati putea gasi ca este util sa stim ca uleiul din samburi de palmier are, de asemenea, in jur de 50% acid lauric. Cercetatorii au descoperit ca acidul lauric reprezinta aproximativ 2% din continutul de grasime din laptele de vaca si 6% grasime din laptele de mama.

Aceste fapte implica faptul ca oamenii pot avea nevoie, in mod natural, mai mare pentru acest acid gras. Trebuie avut in vedere faptul ca aceste rezultate nu inseamna neaparat ca nuca de cocos este leacul pentru cancer. Acesta este doar unul dintre mai multe moduri naturale pentru a lupta impotriva lui.

Cel mai important lucru este sa realizam ca prin cercetarea si schimbul de informatii utile cu altii ne putem creste posibilitatea de a gasi cure si a masuri preventive. Mai mult decat atat, trebuie sa credem ca Mama Natura este prietena noastra, si sa incepem sa ne folosim de ajutorul ei, in loc sa ne dam vietile noastre in mainile medicinei conventionale.

Acest articol este oferit sub licenta Creative Commons. Il puteti republica oriunde incluzand autorul, sursa si sa lasati toate link-urile intacte.

Despre autor:
Cristian Iacov este autor pentru Secretele.com . „Imi doresc sa va dezvalui secretul sanatatii naturale pentru cunoasterea beneficiilor asupra organismului uman. Trebuie sa lasam o mostenire fara secrete generatiilor viitoare!”. Pe Cristian Iacov il puteti gasi si pe Facebook 

Sânzienele – planta ce ne pune în legătură cu sânzienele și care alungă cancerul

Sânzienele galbene (Galium verum L.), cunoscute şi sub denumirile populare de drăgaică, smântânică sau peteala reginei, sunt plante cu multiple proprietăți vindecătoare, datorită conținutului foarte divers în principii active. În vechime, oamenii le considerau flori magice, protectoare ale vieţii. Fiind corelate cu perioada de maximă strălucire a Soarelui, ele reprezintă un simbol al Soarelui, al  luminii şi al vieţii.

 

Sânzienele galbene sunt plante cu flori mici, galben-aurii, care răspândesc în jur o mireasmă puternică de miere. Au o înălțime de 30-60 de centimetri și cresc prin grădini, livezi, păşuni, fâneţe, câmpii, ogoare sau de-a lungul gardurilor.
Planta înfloreşte din mai până în septembrie și poate fi culeasă pe întrega durată a verii, în special în luna iulie. Perioada de maximă înflorire a sânzienelor galbene este în preajma solstiţiului de vară și a sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), care mai este cunoscută şi sub denumirea populară de Sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica.

 

Apreciate din timpuri străvechi

Sânzienele galbene au fost foarte apreciate în vremurile străvechi pentru proprietățile lor remarcabile de vindecare a afecţiunilor uterine și de ușurare a nașterii. În tradiţiile populare, planta proaspătă se punea în pat lângă femei în apropierea declanşării travaliului, pentru a le diminua durerile facerii.

Această credinţă s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Se spune că Maica Domnului a folosit sânziene galbene în loc de paie pentru culcuşul ei sfânt și pentru a-i face un pătuț moale în iesle pruncului Iisus. O legendă din Silezia relatează că Sfânta Fecioară a folosit sânziene galbene pentru că era singura plantă pe care măgarul n-o mânca. Într-adevăr, această plantă, deși este căutată de vaci, este totuși ocolită de măgari.

O gamă largă de utilizări terapeutice

Sânzienele galbene sunt înzestrate cu proprietăţi vindecătoare deosebite, fiind recomandate pentru tratarea a numeroase afecţiuni. Efectele curative se datorează în principal saponinelor şi unei enzime foarte valoroase aflate în compoziția lor.
Spectrul larg de acțiune le face indicate atât în tratamentul unor afecțiuni comune, cât și a unor maladii foarte grave, cum este cancerul.

Sânzienele galbene pot fi utilizate în cazuri de:
- afecţiuni dermatice canceroase cu plăgi canceroase la nivelul pielii, limbii şi laringelui;
- diferite probleme ale pielii, cum ar fi dermatoze cronice, răni, furuncule, pecingine, ulceraţii, eczeme zemuinde, râie, comedoane, acnee, psoriazis, alte erupţii tegumentare, pete pigmentare;
- boli ale vezicii urinare, în special retenţie urinară, și boli renale, deoarece planta elimină pietrele, nisipul şi substanţele toxice din rinichi şi vezica urinară;
- afecţiuni ale uterului, inclusiv cancer, și pregătirea nașterii, pentru a nu avea dureri;
- afecţiuni ale glandei tiroide, de exemplu, hipotiroidism, guşă;
- boli ale sistemului nervos – nevroze, epilepsie, coree, isterie, insomnie, vertij etc.;
- boli ale sistemului digestiv – icter, calculoză biliară etc;
- boli cardiace, reglator al circulației sanguine, mai ales la vârstnici;
- afecţiuni ale căilor respiratorii, de exemplu, faringită, laringită sau răguşeală;
- afecţiuni ale corzilor vocale, otită etc.;
- boli de metabolism;
- astenie, anemie, obezitate.

Sânzienele galbene detoxifică rinichii, ficatul, pancreasul şi splina. Cei ce suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic macerat de flori de sânziene galbene.
Preparatele din sânziene galbene şi mai ales pulberea de plantă uscată este indicată şi în hidropizie şi pentru ameliorarea junghiurilor intercostale.

Afecțiuni ale pielii

Folosită extern, planta ajută foarte repede în toate bolile de piele și problemele de la acest nivel. Sucul proaspăt stors din plantă dă rezultate bune, dacă se aplică zilnic pe porţiunile de piele bolnave şi se lasă apoi să se usuce. Chiar și dacă ne dorim doar să ne menținem sănătatea pielii, spălăturile cu macerat sunt de un real folos, având un efect de regenerare a tenului.

Petele întunecate aspre precum și unele leziuni infecţioase care apar în unele boli ale pielii pot fi tratate cu rezultate foarte bune cu ajutorul sucului proaspăt de sânziene galbene şi cu alifie de gălbenele (Calendula officinalis L.). Simultan trebuie folosit maceratul depurativ de sânziene galbene, flori de gălbenele, frunze de urzică (Urtica dioica L.) şi flori de coada-şoricelului (Achillea millefolium L.).

Cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atenţia în cartea sa Sănătate prin plantele naturale („Gesundheit durch Heilkrauter“) asupra faptului că maceratul de sânziene galbene este un mijloc excelent de ameliorare a suferinţelor în cazurile de cancer al limbii şi că sucul proaspăt stors din plantă şi amestecat cu unt ajută în tratarea ulceraţiilor canceroase de tot felul şi în boli de piele de natură canceroasă.

Pentru tratamentul cancerului la nivelul limbii sau în cerul gurii se poate face gargară cu macerat din plante proaspete de sânziene galbene sau cu sucul proaspăt extras din plante. În plus, din când în când se bea câte o înghiţitură din acest preparat lichid. Umflăturile se retrag şi durerile cedează din ziua a 4-a sau a 5-a a unei astfel de cure cu sânziene galbene. Se recomandă folosirea a 2 litri de macerat zilnic. După ce tumoarea dispare, se va bea timp de câteva luni un preparat depurativ din plante medicinale, cu efect de împiedicare a formării cancerului.
Această metodă terapeutică se poate aplica cu succes şi în cazuri de ulceraţii la nivelul cavității bucale.

Eficientă și în tratamentul altor tipuri de cancer

Pe lângă rezultatele deosebite în tratarea cancerului limbii, s-a constatat că miraculoasa plantă de sânziene galbene are un efect foarte foarte bun ca adjuvant în tratarea cancerului mamar, uterin şi laringian. Au fost cazuri în care evoluţia cancerului la sân s-a stopat după ce pacientele diagnosticate cu această teribilă maladie au consumat zilnic câte doi litri de macerat la rece de sânziene galbene în amestec cu flori de coada-şoricelului, în proporţie de 2 părţi sânziene galbene la o parte coada şoricelului.

Afecțiuni renale

Asupra rinichilor, florile de sânziene galbene au o acțiune detoxifiantă, revigorantă, redându-le funcţionarea normală. Având o putere curativă foarte mare, cu doar trei căni pe zi de macerat la rece de flori de sânziene galbene pot fi corectate multe dintre tulburările funcţionale ale acestui organ.
Când boala este avansată, este bine să folosiţi plante proaspete. Se adaugă o lingură de suc proaspăt de plantă la un litru de apă şi se bea întregul preparat cu înghiţituri mici, pe tot parcursul zilei. Unii specialişti susţin că sucul proaspăt, obţinut cu storcătorul, are un efect şi mai rapid.

În cazul puroiului la rinichi e recomandată consumarea unui amestec de plante proaspete care conţine sânziene galbene, urzică moartă albă (Lamium album L.) şi splinuţă (Solidago virga-aurea L.), în părţi egale.

Despre maceratul de sânziene galbene obținut prin macerarea la rece a plantelor, preotul elveţian Kunze spunea că este un leac natural de încredere ce poate fi folosit în cele mai grele boli ale rinichilor, chiar şi atunci când alte remedii nu dau rezultate. În scrierile sale, preotul Kunze relatează cazul unui bărbat în vârstă de 45 de ani care suferea de o boală renală gravă, în urma căreia i s-a scos un rinichi. Rinichiul rămas s-a umplut mai apoi de puroi. Atunci bărbatul respectiv a recurs la o cură cu macerat dintr-un amestec de plante care conţinea mai ales inflorescenţe de sânziene galbene, alături de splinuţă şi urzică moartă albă. A băut zilnic, cu înghițituri mici, câte patru căni din acest preparat natural, iar după mai puţin de două săptămâni s-a vindecat complet.

Amestecul de sânziene galbene, trei părţi, splinuţă, două părţi şi urzică moartă albă, o parte, este foarte eficace în tratamentul afecțiunilor renale, chiar și al celor foarte grave, inclusiv în scleroza renală. Folosite sub formă de macerat la rece, plantele îşi vor manifesta efectul curativ foarte rapid, în mai puţin de 14 zile. Maceratul se bea pe stomacul gol, înghiţitură cu înghiţitură, câte o cană o dată, cu 30 de minute înainte de masă. În caz de boală în stadiu avansat trebuie consumate între 4 şi 6 căni de macerat pe zi.

Probleme ale gâtului

Florile de sânziene galbene sunt indicate şi în tratarea pe cale naturală a unor boli ale căilor respiratorii, de exemplu, laringite, faringite, răguşeli cronice, pareze trecătoare ale corzilor vocale. Atunci când un copil este astenic, când are dureri în gât, otită sau răguşeală, tot sânzienele galbene pot rezolva problema.
Fie că este vorba de o inflamaţie, de viroză sau de simptomele altor tulburări din zona gâtului, gargara cu macerat la rece din sânziene galbene, de mai multe ori pe zi, este de mare ajutor şi aduce rapid beneficii.

Gargara cu macerat sau cu suc proaspăt dă rezultate şi în cazurile de cancer al laringelui.

Preparate naturale din sânziene galbene

Pulberea din plantă

Pulberea din frunze și flori uscate de sânziene galbene se presără pe piele şi are un efect cicatrizant în caz de eczeme, psoriazis, ulcere vechi, tumori ganglionare şi plăgi canceroase.

Pulberea de flori de sânziene galbene este recomandată în afecţiuni ale rinichilor şi ale vezicii urinare, în hidropizie pentru efectul diuretic, pentru eliminarea calculilor renali şi a a nisipului de la vezica urinară, dar şi în bolile de ficat, anemie, obezitate, stări de isterie sau inflamaţii ale uterului.
În general, se administrează câte o linguriță de pulbere de plante de 4 ori pe zi, cu cel puțin jumătate de oră înainte de masă. Pulberea de plante se pune sub limbă, este umezită ușor cu puțină apă de izvor sau apă plată, și se menține acolo timp de 20 de minute.

Maceratul la rece

Pentru a prepara maceratul, într-un litru de apă rece, de izvor sau plată, se pune o lingură cu vârf de plantă uscată de sânziene galbene, mărunţită, și se lasă timp de 2-4 ore, cu vasul acoperit. După macerare se strecoară şi se bea preparatul din două în două ore, cu înghiţituri mici, pe tot parcursul zilei.

Pentru uz extern – gargară, clisme, comprese, băi locale, băi generale sau băi de şezut – se poate prepara un macerat mai concentrat, din 50 de grame de plantă mărunţită la un litru de apă.

Maceratul la rece din sânziene galbene se foloseşte în caz de răguşeală, amigdalite purulente, plăgi infectate, fistule anale, hemoroizi, guşa tiroidiană, cancer al pielii, cancer la nivelul tubului digestiv sau laringian.

Maceratul realizat din 60 până la 100 de grame de plantă uscată şi mărunţită la un litru de apă rece se strecoară şi se foloseşte sub formă de băi locale sau spălături, în diferite afecţiuni ale pielii, în cazuri de pecingine, acnee, ulceraţii vechi, răni zemuinde greu vindecabile şi în reumatism.

Sucul proaspăt

Planta proaspătă de sânziene galbene se spală şi se stoarce, cât este încă umedă, cu ajutorul unui storcător electric de fructe cu ax în spirală, aşa numitul storcător cu melc. Sucul astfel obţinut se utilizează intern ca şi maceratul la rece, însă va fi diluat cu apă.

Extern, sucul proaspăt se foloseşte pentru vindecarea eczemelor, a comedoanelor, a dermatozelor cronice, a panariţiului, a petelor pigmentare. Poate fi deosebit de eficient în tratarea cancerului de piele, în asociere cu amestecurile de plante medicinale depurative, folosite simultan.
Sucul proaspăt de sânziene galbene se picură pe leziunile pielii și se lasă apoi să se usuce. Poate fi aplicat și sub formă de comprese pe zonele afectate sau se pot face spălături cu suc concentrat sau diluat cu puţină apă.

Unguent

Sucul proaspăt din sânziene galbene se amestecă cu unt la temperatura camerei până se formează o pastă omogenă care se păstrează apoi în frigider. Se folosesc 4 linguriţe de suc proaspăt de sânziene galbene la 100 de grame de unt.
Alifia de sânziene galbene se foloseşte în special în combaterea nodulilor ce pot apărea la sân, în cazul bolilor de piele, ale glandei tiroide sau în cazul ulceraţiilor de tot felul, inclusiv canceroase.
Se aplică direct pe piele, masând locul afectat.

Combinaţie cu efecte sedative şi diuretice

Se prepară un macerat din 20 grame de vârfuri înflorite de sânziene galbene şi 10 grame de frunze de mesteacăn (Betula pendula Roth) la 1 litru de apă. Se lasă să macereze 24 ore, se strecoară şi se bea de 2 ori pe zi, dimineaţa şi înainte de culcare.

Combinaţia are efecte sedative şi antispasmodice fiind indicată în cazul dereglărilor neuro-vegetative (insomnie, isterie, epilepsie), este utilă în cazurile de erupţii tegumentare, şi are efecte diuretice, fiind recomandată în combaterea unor boli renale şi genitale (retenţie urinară, calculoză renală, afecţiuni ale uterului).

Combinaţie antiinflamatoare la nivel renal

Se foloseşte o combinaţie de pulberi de plante din flori de sânziene galbene, urzică moartă albă (Lamium album L.) şi traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris (L.) Medik.) în părţi egale. Amestecul de plante se macerează 8-10 ore şi se consumă 3-4 căni pe zi, bând din 2 în 2 ore cu înghiţituri mici. Se păstrează la rece.
Amestecul poate vindeca boli renale cronice şi chiar infecţii urinare rezistente la antibiotice. Pentru persoanele cu insuficientă renală care necesită dializă, sau pentru persoanele cărora li s-a extirpat un rinichi, amestecul are efecte foarte bune în reglarea funcţiei renale.

Combinaţie cu efect depurativ

Se foloseşte o cantitate de 40 de grame de flori de sânziene galbene uscate şi mărunţite în combinaţie cu 15 grame de flori de gălbenele (Calendula officinalis L.), 15 grame de flori de coada şoricelului (Achillea millefolium L.) şi 30 de grame de urzică moartă albă (Lamium album L.). 
Se macerează întreaga cantitate de 100 de grame de plante mărunţite în 2 litri de apă şi apoi beau 4-6 căni de macerat pe zi sau se iau câte 2 linguri de macerat la un interval de 20 de minute, pe întreaga durată a zilei, mai ales în caz de cancer al limbii sau cancer laringian.

Câteva relatări semnificative de vindecări cu ajutorul sânzienelor galbene

* Un medic stomatolog suferea de cancer al limbii. După operaţie trebuia să meargă la o clinică specializată pentru iradiere. Însă, înainte de aceasta a fost sfătuit de un prieten să facă gargară cu suc proaspăt de sânziene galbene. În scurt timp, s-a simțit mult mai bine și iradierea nu a mai fost necesară. Continuând cura cu sânziene galbene, curând medicul s-a vindecat complet.

* O femeie de 28 de ani, bolnavă de cancer al limbii a fost sfătuită să consulte un medic naturist. Acesta i-a promis că o va vindeca în 5 ani complet şi i-a prescris un preparat din plante medicinale care conţinea o cantitate semnificativă de sânziene galbene. Femeia s-a vindecat de această boală groaznică folosind sucul plantei proaspete.

* O tânără femeie a povestit că mama ei, în vârstă de 63 de ani, era grav bolnavă şi că se află înaintea unei a doua operaţii care trebuie să aibă loc curând. Cu o jumătate de an în urmă îi apăruse o tumoare canceroasă pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevărul, descriindu-i boală ca fiind o formare de guşă. Astfel, bolnava ajunsese la prima operaţie.
Timp de 6 luni totul decursese normal. Acum apăruseră însă dureri foarte mari în braţul stâng, care nu conteneau zi şi noapte. Mâna era umflată, bolnava nu-şi mai simţea braţul și nu mai putea să ţină nici măcar o foaie de hârtie în mână. Medicul primar care o operase prima dată a propus o a doua intervenție chirurgicală, în care să-i secţioneze un nerv din zona gâtului şi clavicula pentru a o elibera măcar de durerile cele mai insuportabile. Doctorul susţinea că nu mai exista niciun alt ajutor medical.

Totuşi, femeia respectivă s-a decis să folosească maceratul de sânziene galbene şi să facă gargară cu acest preparat proaspăt. Suplimentar, a mai folosit şi un amestec de plante medicinale cu efect de împiedicare a formării cancerului, şi anume 300 de grame de flori de gălbenele, 100 de grame de flori de coada şoricelului şi 100 de grame de frunze de urzică, din care a preparat un alt macerat, din care a băut câte un litru pe zi, câte o înghiţitură la fiecare 20 de minute. A mai folosit şi ungerea şi fricţionarea zonei afectate cu alifie de sânziene galbene.
Folosind acest tratament natural durerile au încetat după numai 4 zile! Înainte de operaţia planificată femeia a început să-şi simtă iarăşi mâna şi braţul, și a putut să le mişte. Medicul primar a fost vizibil surprins când fiica pacientei l-a rugat să nu mai efectueze a doua operaţie. A rămas impresionat atunci când femeia i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale pe care l-a urmat şi i-a spus că poate deja să se ocupe de gospodărie şi de familia ei de şase persoane.

Sursa: http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8554

Trei zile consecutive de post pot regenera întregul sistem imunitar

Întregul sistem imunitar al unei persoane poate fi reîmprospătat dacă aceasta ţine post timp de trei zile. Acest lucru este posibil pentru că procesul impulsionează organismul să producă noi celule albe în sânge, potrivit unui nou studiu.

Descoperirea, descrisă ca fiind remarcabilă, arată că regenerarea sistemului imunitar după un post de trei zile este posibilă chiar şi în cazul persoanelor în vârstă. Deşi dietele de post au fost criticate de nutriţionişti pentru că sunt nesănătoase, studiul, realizat de cercetătorii de la University of Southern California, sugerează că înfometarea organismului impulsionează celulele stem să producă noi celule albe în sânge, care luptă cu infecţiile. Oamenii de ştiinţă spun că descoperirea ar putea fi benefică în special în cazul persoanelor care au sistemul imunitar deteriorat, precum pacienţii cu cancer. De asemenea, studiul poate ajuta persoanele în vârstă, al căror sistem imunitar devine mai puţin eficient pe măsură ce îmbătrânesc, ceea ce îngreunează procesul de recuperare când trebuie să lupte cu bolile comune.

Cercetătorii spun că postul ,,porneşte un întrerupător de regenerare”, care solicită celulelor stem crearea de noi celule albe în sânge, care regenerează întregul sistem imunitar.

,,Procesul oferă confirmare celulelor stem, iar acestea încep proliferarea şi reconstrucţia întregului sistem”, a explicat Valter Longo, profesor de gerontologie şi ştiinţe biologice la Universitatea din California. ,,Vestea bună este că organismul a scăpat de părţile vechi, deteriorate şi ineficiente ale sistemului imunitar, în timpul postului. [...] Dacă începeţi postul cu un sistem imunitar puternic afectat de chimioterapie sau de procesul de îmbătrânire, mai multe zile de post pot genera un nou sistem imunitar”, a adăugat acesta.

Perioadele lungi de post forţează organismul să utilizeze resursele de glucoză şi de grăsimi şi descompune o parte semnificativă din numărul celulelor albe din sânge. În timpul fiecărui ciclu de post, această epuizare de celule albe din sânge induce modificări care declanşează regenerarea, bazată pe celule stem, a unor celule noi ale sistemului imunitar. În cadrul studiului, participanţii au fost puşi să postească între două şi patru zile, pe o perioadă de şase luni. Oamenii de ştiinţă au descoperit că postul prelungit reduce enzima PKA, care este asociată cu procesul de îmbătrânire şi cu un hormon care creşte riscul de apariţie a cancerului şi a tumorilor.

,,Nu am putut prezice că postul prelungit ar putea avea aşa un efect remarcabil în promovarea regenerării, bazate pe celule stem, a sistemului hematopoietic”, a adăugat prof. Longo.

,,Atunci când sunteţi înfometat, sistemul încearcă să salveze energie şi principalul lucru pe care îl face pentru a salva energie este reciclarea celulelor sistemului imunitar care nu sunt necesare, în mod special cele care sunt afectate”, a explicat Longo. ,,Ce am observat atât în testele pe oameni, cât şi în cele pe animale, este că numărul celulelor albe din sânge scade în timpul unui post prelungit. Apoi, când începeţi să mâncaţi din nou, celulele revin. Am început să ne gândim, de unde vin acestea?”, a adăugat  Longo.

Postitul timp de 72 de ore a protejat şi pacienţii cu cancer de impactul toxic al chimioterapiei

,,Chiar dacă chimioterapia salvează vieţi, aceasta provoacă daune semnificative  sistemului imunitar. Rezultatele acestui studiu sugerează că postul ar putea atenua o parte din efectele dăunătoare ale chimioterapiei”, a declarat Tanya Dorff, profesor de medicină la USC Norris Comprehensive Cancer Center and Hospital. ,,Sunt necesare mai multe studii clinice şi orice intervenţie în dietă trebuie să fie efectuată numai sub îndrumarea unui medic. [...] Investigăm posibilitatea ca aceste efecte să fie aplicabile la mai multe sisteme şi organe, nu numai la sistemul imunitar”, a adăugat prof. Longo.

Sursa: medlive.hotnews.ro

 

75% dintre medici refuză chimioterapia pentru ei înşişi. Oare de ce?

 

În trecut, medicii obişnuiau să creadă că dacă drenau sângele unei persoane bolnave, infecţia „necurată” sau boala se va curăţa din trup, dar toată această procedură nu făcea decât să înrăutăţească starea acelei persoane. Bolnavul era din ce în ce mai slăbit, incapabil să lupte împotriva a indiferent ce îi invada organismul. Cel mai probabil pierdea bătălia pentru viaţă în cel mai scurt timp.

 

Potrivit Natural News, cercetările bazate pe chestionare continuă să arate că 3 din 4 doctori şi oameni de ştiinţă ar refuza chimioterapia pentru ei înşişi, datorită efectelor devastatoare asupra întregului trup şi a sistemului imunitar, dar şi datorită ratei de succes extrem de scăzută. Pe lângă aceasta, numai 2-4% dintre cancere răspund la chimioterapie, obținându-se o prelungire a duratei de viaţă. Şi totuşi, actualmente este tratamentul prescris în mod obişnuit pentru orice fel de cancer.

Studiul pe bază de chestionare, elaborat de cercetătorii de la McGill Cancer Center, a fost realizat pe un eşantion de 118 de doctori, toţi experţi în cancer. Medicii respectivi au fost rugaţi să-şi imagineze că au cancer şi să aleagă din șase terapii diferite, tratamentul pe care l-ar urma. Aceştia nu numai că au respins chimioterapia, dar au răspuns şi că nu le-ar permite membrilor familiilor lor să recurgă la acest procedeu! Opțiunile medicilor arată care este adevărata lor opinie referitoare la metoda clasică de tratament a cancerului!

Studiul are un efect profund asupra opiniei publicului larg despre tratamentele chimio în cea mai mare parte a societăţii din Vest, în special în Statele Unite, care le foloseşte mai mult decât orice altă naţiune din lume. Lipsa de încredere arătată de către doctori s-a extins asupra pacienţilor şi opțiunea pentru folosirea remediilor naturale este din ce în ce mai des întâlnită. Mult mai des chiar decât la începutul secolului 20, înainte de apariţia medicinei alopate, așa-zis clasice, a produselor farmaceutice şi a utilizării radiaţiilor pentru diagnostic și tratament.

Nivelurile ridicate de toxicitate produse de medicamentele de sinteză sunt exact ultimul lucru de care are nevoie o fiinţă umană atunci când luptă cu infecţia, boala sau pneuomonia. Dereglările auto-imune apar în principal atunci când oamenii înghit chimicale din mâncare sau apă, îşi fac vaccinuri care conţin substanțe toxice, consumă îndulcitori artificiali sau se expun la poluarea din mediu.

Chimioterapicele, cum este, de exemplu, popularul Cis-platinum, umplu corpul cu toxine foarte puternice, iar doctorii şi oamenii de ştiinţă ştiu foarte bine aceasta. Dar datorită presiunilor impuse de lumea medicală (și aici interesele financiare ale concernelor farmaceutice joacă un rol important) chimioterapia este încă „recomandată”. În SUA s-a ajuns chiar la situația aberantă că FDA (The Food and Drug Administration) interzice medicilor să prescrie vitamine, suplimente alimentare, plante medicinale sau super-alimente.

Calea prin care poţi învinge cancerul este să-ţi detoxifiezi trupul şi să consolidezi sistemele naturale de apărare ale organismului, nu să reduci și mai mult posibilitățile trupului de a lupta împotriva bolii, bombardând un organ sau o tumoare cu chimicale care afectează întregul organism. Analogic vorbind, dacă o persoană în vârstă s-a rănit la un deget şi a avut nevoie de un mic bandaj pentru a-l ajuta să se vindece, l-ai scufunda pe bătrân într-o piscină plină cu apă rece ca gheața pentru mai multe zile la rând şi ai aştepta să i se vindece rana de la deget?

Medicii ştiu cât de absurdă este terapia cu chimicale, dar când o societate îşi bazează mare parte a terapiei pe managementul cronic al îngrijirii, ei sunt în tăcere siliţi să o sugereze sau să îşi găsească altă profesie.

Chimioterapia are rezultate foarte slabe în cazul tumorilor solide ce apar la nivelul colonului, plămânilor sau la sâni, aşa cum s-a arătat în ultimii 10 ani şi totuşi, unii doctori o „împing” în faţă în încercarea de a elimina tumorile maligne apărute în aceste zone ale trupului.

Ar putea fi un fapt lipsit de semnificație că aproape 75% dintre doctori ar refuza chimioterapia pentru ei înşişi și pentru membrii familiei lor, dar totuşi o prescriu pentru 75% dintre pacienţii lor? Preţul costisitor al chimioterapiei şi probabilitatea „sprijinului bănesc” oferit medicilor de marile companii farmaceutice strigă răspunsul NU!

În cel mai bun caz, chimioterapia ar trebui luată în considerare ca tratament alternativ, dar pentru mai mult de 70 de ani, medicina convenţională a deformat percepţia publicului despre medicina adevărată.

Sursa: Natural News

Postul, cea mai firească terapie

 

Postul alimentar are virtuţi preventive, purificatoare şi vindecătoare

de Melania Radu

Motto: „Cu cât hrăniţi mai mult şi cum nu trebuie un bolnav, cu atât mai mult îi dăunaţi.” – Hypocrate

Postul, adică repausul alimentar complet sau parţial, este unul dintre tratamentele cele mai vechi şi mai eficiente din câte există. Acesta depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute, acţiunea sa dovedindu-se prin experienţă a fi nu numai lipsită de orice pericol, ci chiar salvatoare în multe situaţii. Aceasta datorită faptului că postul acţionează direct asupra cauzei bolii, ajungând chiar să o vindece, dacă postul este ţinut suficient timp.

Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinţe. Cercetări ştiinţifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuţi antioxidante.

Când vorbim despre post ne referim, în principal, la postul negru, repausul alimentar complet realizat într-un anumit interval de timp în care nu se mănâncă nimic şi se bea doar apă. Postind o zi pe săptămână - aceasta fiind o frecvenţă optimă pentru practicarea postului alimentar total - îi oferim corpului timpul necesar pentru regenerare şi purificare. Folosirea apei, cel puţin 1,5 litri în 24 de ore, este obligatorie pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Cei care se simt devitalizaţi în timpul postului sau după aceea vor trebui să bea mult mai multă apă decât de obicei (chiar 3 sau 4 litri). Cel mai bine este să ţineţi post începând din seara zilei precedente zilei de post şi ieşind din post numai în dimineaţa zilei următoare – altfel spus, ziua de post nu se termină seara, după 24 de ore de la ultima masă!

Acest tip de post este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului, reprezentând deci o modalitate esenţială nu doar pentru vindecare, ci şi pentru transformarea fiinţei umane. Practic, putem spune că postul acţionează la nivelul tuturor structurilor fiinţei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanţă, are efecte puternice şi la nivel fizic.

Postul, un subiect la modă în lumea ştiinţifică

Postul alimentar, înţeles ca post negru, a ajuns în ultimii 5-10 ani să capteze treptat şi atenţia cercetătorilor. Posibilele aspecte psihologice şi spirituale ale postului alimentar reprezintă încă un mare mister pentru lumea medicală ştiinţifică, la acestea concurând şi sărăcia modalităţilor actuale de cuantificare şi monitorizare a unor procese mai puţin concrete. Deşi enigmele lui nu au fost încă elucidate complet, este unanim acceptat că postul alimentar are un efect anti-îmbătrânire şi reduce riscul de dezvoltare a unor stări patologice.

Ştiinţific, se atestă că omul poate trăi fără hrană până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pentru a-i întreţine viaţa, fără hrană din afară, pe toată durata unei boli obişnuite. Sunt numeroase exemplele celor care au ţinut post negru timp de 40 de zile pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave ori pentru a se apropia de Dumnezeu.

Nutriţie şi longevitate

Legătura dintre tipul de nutriţie şi longevitate este menţionată încă de la începuturile istoriei umanităţii. În antichitate, excesele alimentare erau considerate a fi cauza tuturor bolilor, având în acelaşi timp reputaţia de a scurta viaţa, în timp ce moderaţia în alimentaţie reprezenta una dintre „regulile de aur” ale oricărei strategii terapeutice.

Un obicei tradiţional având drept scop menţinerea stării de sănătate, încă practicat în Orient, este acela de a te „ridica de la masă pe jumătate flămând” sau altfel spus, cu stomacul numai pe jumătate plin. Nutriţioniştii moderni subscriu la acest punct de vedere, considerând supraalimentaţia ca unul dintre motivele apariţiei unor afecţiuni, inclusiv a obezităţii.

Hrană pură şi hrană impură

Orice aliment, chiar dacă este natural, lasă în organism unele reziduuri. Atunci cand mâncăm, organismul absoarbe ceea ce îi este necesar din mâncare, apoi încearcă să se debaraseze de resturi. El nu poate face această eliminare eficient atunci când este mai mereu supraîncărcat sau când – aşa cum este de cele mai multe ori cazul – mâncarea pe care i-o oferim este greu digerabilă. Reziduurile se acumulează atunci în diferite organe, dar mai ales în intestine, unde putrezesc, fiind astfel o sursă de dezechilibru şi boală pentru întreaga noastră fiinţă.

Tradiţional, se vorbeşte despre hrană „pură” (cea care este benefică organismului nostru din toate punctele de vedere) şi hrana „impură” (cea care ne dăunează, indiferent de motiv). Aceste apelative nu se referă nicidecum la faptul că alimentele sunt spălate sau curăţate, ci se referă la calitatea lor. Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe reziduuri în organism nu este considerată pură, chiar dacă este preparată din ingrediente bine spălate şi corect preparate. Un exemplu de hrană pură îl constituie alimentele care rămân proaspete mult timp, cele care sunt aproape integral absorbite de organism fără a lăsa decât puţine reziduuri, fructele şi legumele coapte natural, care sunt pline de energie solară.

Corpul emite semnale care arată necesitatea purificării

Importanţa acţiunilor de purificare şi dezintoxicare este prea puţin înţeleasă şi pusă în aplicare, astfel încât corpul este obligat adeseori să se ocupe singur de aceasta, folosind „mecanismele de urgenţă”. Avem uneori din senin febră, ne curge nasul, apar erupţii cutanate. Toate acestea nu reprezintă altceva decât mijloace naturale de purificare la care organismul apelează când e forţat de împrejurări. Persoanele care au febră au aproape automat tendinţa de a posti, adică nu simt nevoia să mănânce, şi acest lucru este chiar salutar atunci, deoarece se ştie că procesele digestive duc la ridicarea temperaturii corporale.

Este important să ţinem periodic o zi de post, mai ales atunci când remarcăm că reziduurile eliminate prin intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut. Atunci putem fi siguri că suntem ori urmează să fim bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mirosul şi secreţiile corporale depind foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar şi de stările psihice prin care trecem. Dacă ne vom urmări cu atenţie, vom observa că atunci când suntem anxioşi sau supăraţi, furioşi sau geloşi, mirosul corporal se schimbă, devenind neplăcut. Mirosul unei persoane este revelator pentru starea sa de sănătate şi, susţin iniţiaţii, chiar pentru nivelul ei de evoluţie spirituală.

Postul declanşează mecanismele de purificare ale organismului

Acţiunea naturală de eliminare a impurităţilor din organism poate fi însoţită la începutul postului de unele fenomene mai puţin plăcute: pot apare dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin. Toate acestea sunt de fapt semne bune, care arată că tocmai ne eliberăm de o mare cantitate din impurităţile acumulate. Cei care se simt tulburaţi când postesc sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie să ţină post.

Atitudinea înţeleaptă în această situaţie este aceea de a aştepta cu răbdare să se încheie acţiunea naturală de eliminare a toxinelor. Este importantă încrederea în transformările binefăcătoare pe care postul le va produce în fiinţa noastră. În scurt timp disconfortul va dispărea făcând loc unei stări de bine şi de linişte interioară. Devenim mai uşori şi mai fericiţi. Aceasta pentru că prin post se elimină chiar şi reziduurile karmice, adică urmele lăsate în fiinţa noastră de greşelile pe care le-am săvârşit în această viaţă ori în cele anterioare, încălcând legile universale ale firii.

Revenirea la alimentaţia obişnuită se face treptat

Pentru a menţine cât mai mult timp starea de bine pe care ne-o aduce postul e bine să fim prevăzători şi în momentul revenirii la regimul alimentar obişnuit. La prima masă după un post de 24 de ore cel mai bine e să mâncăm o salată de fructe sau legume crude şi să evităm alimentele mai grele (lactate, uleioase) pe care le putem consuma după 2-3 ore. Dacă postul (negru) este mai îndelungat, revenirea la alimentaţia obişnuită trebuie făcută gradat, în acelaşi număr de zile cât a durat şi postul, începând cu supe foarte diluate, în care s-au fiert anumite legume sau cereale (de obicei morcov şi orez). George Bernard Shaw, celebrul scriitor englez care era adept al dietei vegetariene, spunea: “Orice prost poate să ţină post, dar numai un înţelept reuşeşte să procedeze corect la revenirea din post.”

Un post negru mai lung de trei zile este bine să fie făcut sub supravegherea unui medic naturist. Postul negru nu este recomandat persoanelor subponderale, cu o vitalitate scăzută, hipotensive, cu carenţe grave de minerale şi vitamine. În aceste cazuri, sunt de preferat curele cu sucuri de legume şi fructe.

Postul ca modalitate de transformare a fiinţei umane

De-a lungul istoriei civilizaţiei umane, postul alimentar a fost investit cu valenţe curative nu numai în ceea ce priveşte corpul fizic, dar şi psihicul, sufletul şi chiar spiritul, fiind un element central al majorităţii religiilor: creştinism, hinduism, budism, iudaism, islamism etc. Practica postului alimentar, se afirmă în textele antice ale omenirii, te învaţă autocontrolul global al fiinţei pornind de la supunerea şi educarea senzaţiei de foame. Dacă învăţăm să ne abţinem de la hrana fizică învăţăm să ne abţinem şi de la sentimente, gânduri şi tendinţe negative. Astfel ne redobândim ori ne păstrăm puritatea şi libertatea.

„Şi nu uitaţi că fiecare a şaptea zi este sfântă şi închinată lui Dumnezeu. Timp de şase zile hrăniţi-vă trupul cu darurile Mamei Pământeşti, dar în a şaptea zi sfinţiţi-vă trupul pentru Tatăl vostru Ceresc. Şi într-a şaptea zi nu mâncaţi mâncare pământească, ci trăiţi numai din cuvintele lui Dumnezeu. Şi fiţi toată ziua cu îngerii Domnului în Împărăţia Tatălui Ceresc. Şi în a şaptea zi lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să clădească Împărăţia Cerurilor în trupul vostru, aşa cum voi munciţi şase zile în Împărăţia Mamei Pământeşti. Şi nu lăsaţi mâncarea să tulbure munca îngerilor în trupul vostru în timpul celei de-a şaptea zi. Şi Dumnezeu vă va da viaţă lungă pe Pământ, ca să puteţi avea viaţă lungă în Împărăţia Cerurilor. Pentru că vă spun cu adevărat, dacă nu mai vedeţi nici o boală pe pământ, veţi trăi veşnic în Împărăţia Cerurilor.” (Evanghelia Păcii după Ioan)

Corelaţii astrologice

Postul negru realizat într-o anumită zi a săptămânii ne pune în rezonanţă cu influxul subtil astral al planetei care influenţează în mod predominant ziua respectivă. Efectuarea cu regularitate a postului în aceeaşi zi a săptămânii duce în timp la asimilarea în fiinţa noastră a aspectelor benefice corespunzătoare respectivei sfere de forţă şi influenţă planetară. De exemplu: postul negru de marţea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Marte) amplifică masculinitatea şi ajută la eliminarea situaţiilor de viaţă ce implică violenţa; postul negru ţinut miercurea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Mercur) permite obţinerea succesului material; postul negru de vinerea (zi aflată sub influenţa subtilă planetară a lui Venus) favorizează asimilarea aspectelor ce ţin de iubire, armonie, frumuseţe, pace lăuntrică şi fericire; postul negru de duminica (zi aflată sub influenţa subtilă a Soarelui) solarizează şi purifică, arde karma negativă acumulată, favorizează apropierea de Dumnezeu. Pentru a ajunge la efectele dorite este necesar să ţinem post cu regularitate în aceeaşi zi a săptămânii; după 3-4 luni efectele încep să se facă simţite, iar după doi ani se obţine o stabilizare a lor.

Bibliografie: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7511