Am primit de un medic:
"Prima cauza de moarte pentru intervalul de varsta 5-9 ani si a doua pentru intervalul 10-19 ani este cancerul!
S-a declansat o isterie in societatea noastra intre cei ce nu vor sa-si vaccineze copii si cei ce spun ca nevaccinarea vulnerabilizeaza copii, si ca ar trebui ca vaccinarea sa fie OBLIGATORIE! Parintii ce nu-si vaccineaza copii ar trebui amendati, inchisi, decapitati ...
S-au creat tabere , exista comandanti de front si soldati entuziasti.
Lumea stiintifica /medicala are printre oficialitati doar adeptii vaccinarilor !
De ce ???
Pai, este destul de simplu, ca medic esti vulnerabil! Esti vulnerabil la presiunile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, a Colegiului Medicilor, ale spitalului in care activezi, ale Ministerului Sanatatii...
Este simplu, pot fi o multime de presiuni care sa te faca sa taci!
De ce ar trebui vaccinati cit mai multi, cit mai devreme, de cit mai multe ori ???
Si aici este simplu !
Medicina este o foarte mare afacere !!!
Ce poate fi mai profitabil decit sa ai o masa foarte mare de clienti/candidati la vaccinare, care sa-ti creasca profiturile. De aceea ideal este sa faci cit mai multe vaccinari, ce conteaza ca boala aia este foarte usoara, trebuie un vaccin !!!
Si asa schema de vaccinare s-a umflat si s-a umflat...
Pentru a intelege cit mai bine vaccinurile si vaccinarea ar trebui sa intelegem foarte bine ce este sistemul imunitar.
Ce este sistemul imunitar si ce rol are el?
Sistemul imunitar este forta de politie a organismului.
El ataca si distruge orice este strain de organismul nostru: bacterii, virusi, paraziti, celule canceroase..
Cum functioneaza ?
Orice celula a organismului nostru are un “cod de bare”. Cind “politistul” se apropie, intreaba celula sau microorganismul respectiv ce cod de bare are . Daca nu este codul de bare corect, atunci politia ataca si distruge !
Celula canceroasa are alt cod de bare si un sistem imunitar competent /destept distruge orice celula canceroasa. Cancerul nu se poate dezvolta cu un sistem imunitar in deplina maturitate si competenta !
In comparatia de mai sus tumora este o organizatie criminala, iar sistemul imunitar este politia!
Deci cancerul apare cu un sistem imunitar lenes /incompetent (ca si in societatea actuala).
Dar mai exista o situatie: un sistem imunitar hiperactiv, agitat, haotic care vede peste tot pericole si dusmani. In cazul acesta sistemul confunda celule proprii cu dusmanul si le distruge !!!!
Sint asa numitele boli autoimune, foarte urite si foarte greu de tratat, in care sistemul /politia ataca structuri care sint ale tale si iti sint indispensabile. Exemple: poliartrira reumatoida, spondilita anchilopoetica, lupusul, dar si o boala ce este foarte cunoscuta: diabetul. Sint multe boli care au o componenta autoimuna, dar mai putin cunoscute, ca astmul bronsic, rinita cronica, alergiile de orice fel ...
Datorita sistemului imunitar se produce si fenomenul de respingere in cazul transplantelor. De aceea transplantatii trebuie sa urmeze un tratament care slabeste sistemul imunitar tot restul vietii.
Dar sistemul imunitar are interactiuni mult mai complexe in organism.
O defectiune a sistemului endocrin poate afecta sistemul nervos si imunitar, o defectiune a sistemului imunitar afecteaza si celelalte doua sisteme.
Pentru a fi pe deplin competent si apt sa-si desfasoare activitatea sistemul imunitar are nevoie de timp sa invete, sa se instruiasca sa intre in contact cu “infractorii” si sa-i cunoasca, sa-si elaboreze strategiile de lupta, sa-si construiasca armele (anticorpii) !
Pentru asta invatam in facultatea de medicina ca sistemul imunitar are nevoie de 2 ani, insa date mai recente duc virsta deplinei competente a sistemului la pubertate, cind timusul ajunge la dezvoltarea completa. Timusul este o glanda situata sub stern, care este ca si o academie de politie, in care doar cei foarte buni absolva, din 100 de candidati doar 6 ajung sa absolve !
“Sistemul imunitar al copilului se maturizează în jurul vârstei de 11-12 ani. Până la această vârstă, amigdalele şi timusul ("glanda copilăriei", care involuează după 14 ani) reprezintă adevărate şcoli pentru imunitate”
Pina atunci sistemul imunitar invata sa recunoasca tesuturile proprii de cele straine, invata sa fabrice anticorpi si sa-i foloseasca. De asta indicatia pentru mame este sa-i alapteze minim 2 ani, ca sa-i transfere anticorpi prin laptele matern.
Nimeni nu-si doreste o politie zabauca, care sa traga fara discriminare, atit in cetateni onesti, cit si in infractori!
“Incidenţa diabetului zaharat, în rândul românilor, este de 312 cazuri la suta de mii de locuitori, în creştere faţă de acum 7-8 ani, când era doar de 230.”
Diabetul zaharat de tip 1 este o afectiune ce poate apare la orice varsta, dar in special la copii.
Cum spuneam, exista o legatura directa intre sistemul imunitar si cancer.
Statisticile spun acest adevar, pe care l-am pus in titlu !
Mai jos se spune ca “nu se stie de ce unii copii fac cancer “!
In general, cancerul era o problema a adultului, pentru ca se presupune ca celulele adultului se degradeaza, celulele lui acumuleaza erori, toxine din mincare cu E-uri, pesticide, radiatii, poluare electromagnetica etc., etc.
Dar acestea nu sint valabile la copii !!!
De ce fac totusi copii cancer ?
Nu se intreaba nimeni ? De fapt, nu vrea nimeni sa raspunda!
Se constata si atit, se trece la statistica pura. Daca esti parinte si ai ghinion, asta e, ti s-a intimplat si suporti consecintele! Sistemul medical n-are nici o vina! Oare?!!!
Sint convins ca nu sint singurul care s-a gindit la legatura intre vaccinare, sistemul imunitar si cancer !!
Dar nu este profitabila o asemenea abordare, o asemenea cercetare in acest domeniu !!
Cu toate acestea, cancerul pediatric este cea mai frecventă cauză de deces la grupa de vârsta 5-9 ani şi a doua la grupa de vârsta 10-19 ani [2].
Nu se ştie exact de ce unii copii fac cancer.
Dar daca cauza primordiala este bombardarea cu vaccinuri?
Bibliografie
1. Pediatric Oncology, A comprehensive Guide, Dr. Thomas Kühne, Robert J. Arceci, Springer, pag.21-21
2. Tasker C. Robert, Mc Clure J. Robert, Alcerini L. Carlo, Oxford texbook of pediatrics, Oxford University Press, 2008, pag. 624
3. http://www.cancer.gov/cancertopics
4. Abeloff D. Martin, Abeloff ‘s Clinical Oncology, Churchill Livingstone, forth edition, pag. 341
5. Elizabeth Milne, Kathryn R. Greenop, Carol Bower, et al, Maternal Use of Folic Acid and Other Supplements and Risk of Childhood Brain Tumors, Cancer Epidemiol Biomarkers Prev 2012;21:1933-1941
2. Tasker C. Robert, Mc Clure J. Robert, Alcerini L. Carlo, Oxford texbook of pediatrics, Oxford University Press, 2008, pag. 624
3. http://www.cancer.gov/cancertopics
4. Abeloff D. Martin, Abeloff ‘s Clinical Oncology, Churchill Livingstone, forth edition, pag. 341
5. Elizabeth Milne, Kathryn R. Greenop, Carol Bower, et al, Maternal Use of Folic Acid and Other Supplements and Risk of Childhood Brain Tumors, Cancer Epidemiol Biomarkers Prev 2012;21:1933-1941
“Cu ocazia Zilei Internationale a Copilariei cu Cancer, 15.02.2014, Federatia Asociatiei Bolnavilor de Cancer (FABC) atrage atentia autoritatilor asupra suferintei celor 5000 de copii din Romania care in fiecare zi se lupta cu aceasta cumplita maladie. Iar in fiecare an, aproximativ 400 noi cazuri de cancer pediatric sunt diagnosticate, afectiunile oncologice fiind a doua cauza de mortalitate in randul copiilor romani.”
Despre vaccinare un interviu:
Distrugerea SISTEMULUI IMUNITAR prin
proliferarea SCHEMELOR DE VACCINARE
Publicat pe 30
Jan 2013
Familia
Ortodoxa:
De curând a fost publicată o carte ce a stârnit
atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor: „Vaccinurile: Prevenție sau boală? O
nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul clujean Christa
Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul medical
românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr vaccinurile
marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată?Sunt
companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un
interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri?
Am încercat, în interviul luat D-nei Dr.
Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la aceste întrebări, care
nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru a le aprofunda
în cartea domniei sale.
- Vă întreb direct: care sunt efectele
vaccinurilor asupra copiilor? De ce vaccinurile provoacă tot felul de reacţii
adverse?
- Termenul medical corect este cel de „reacţii
adverse postvaccinale”, care sunt numeroase, mai mult sau
mai puţin grave, unele recunoscute de către medicină, altele nu. Sunt
recunoscute în mod oficial doar acele reacţii adverse care apar în primele
patruzeci de zile de la vaccinare (excepţie făcând vaccinul antituberculos BCG)
şi nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte.
Cele mai severe reacţii adverse, denumite
de către medicii din Occident „complicaţii
postvaccinale”, nu sunt recunoscute în mod oficial şi debutează după
această perioadă. Aceste complicaţii nu sunt altceva decât bolile
sistemului imun: alergiile, bolile alergice, bolile autoimune şi bolile
maligne (limfoame, leucemii). Deşi bolile maligne sunt cele mai grave, pe primul loc ca
frecvenţă rămân bolile autoimune, care sunt boli severe, cronice şi
nevindecabile, dintre care enumăr câteva:
- bolile autoimune digestive: alergia la lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn,
rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.;
- bolile autoimune reumatologice: ARJ la copil (artrita reumatoidă juvenilă), PR (poliartrita
reumatoidă) la adult;
- bolile autoimune hematologice: anemia Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie etc.;
- boli autoimune cutanate: psoriazis, vitiligo;
- bolile autoimune neurologice: sindromul Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie,
paralizii de nervi cranieni (urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii),
encefalite, meningite, sindrom ADHD, autism etc.
Cea mai gravă complicaţie postvaccinală este decesul. „Sindromul
morţii subite la sugar” este o astfel de complicaţie şi s-a dovedit că este
dată de vaccinul DTP.
Cauzele„reacţiilor adverse
postvaccinale”
Eşecul vaccinurilor este determinat de mai multe
cauze, pe care le putem împărţi în trei grupe.
În primul rând, aş vorbi despre principiul
vaccinării.Acesta este un
principiu fals, artificial, la care organismul uman nu se poate
adapta. De ce? Fiindcă„mecanismele de funcţionare” ale sistemul imun al omului nu sunt „aplicabile” în cazul unui
vaccin.Sistemul nostru imun este asemenea
unei maşini care funcţionează după anumite reguli stricte, precise, stabilite
şi adaptate în decursul a mii de ani… De două secole, noi încercăm să
reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă este imposibil. Sacrificiul unei astfel de „încercări”
a fost prea mare: distrugerea lentă şi sistematică a celei mai puternice arme
de supravieţuire a organismului uman – sistemul imun. În
concluzie, principiul vaccinării este unulsimplist şi ineficient, fiind un model „artificial”,
bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o dovedesc studiile
şi practica medicală, sistemul
nostru imun nu se adaptează, ci se îmbolnăveşte.
În al doilea rând, numărul mare de
vaccinuri, administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur şi
cu un sistem imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un
vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate
unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un
sugar trebuie s-o facă! Consecinţele le vedem…
În al treilea rând, combinaţia de
vaccinuri. Să ne
întoarcem puţin în timp. În Germania (şi în toate ţările europene,
de altfel), în anul
1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate vaccinurile erau administrate
separat. Este motivul pentru care organismul reuşea să facă faţă
unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de
frecvente şi atât de grave. În anul 1975 încă nu se ştia de
sindromul ADHD! În 1976 creşte numărul vaccinurilor la doisprezece
şi este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri. În continuare a crescut numărul
vaccinurilor la paisprezece, apoi la treizeci şi două! În 1995 se foloseşte
trivaccinul DTP (trei vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri
combinate). În 2006 s-a ajuns la patruzeci de vaccinuri la un singur copil şi
se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (şase vaccinuri
simultan!). Din acest an, frecvenţa sindromului ADHD creşte foarte mult. La fel
şi autismul.
În România, numărul de vaccinuri administrate
sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci şi nouă, iar până la
9 ani – treizeci şi patru de vaccinuri (fără să socotim şi vaccinurile
opţionale!). Combinaţia de şase vaccinuri se administrează şi
sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD şi
autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români. Un singur vaccin
conţine un singur antigen (viral, bacterian etc.) şi o cantitate mai mică de
adjuvanţi şi conservanţi, deci o cantitate mai mică de substanţe neurotoxice
(mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice
etc.). Combinaţia mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulţirea efectelor
neurotoxice şi alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem…
- Care credeţi că este cel mai periculos vaccin?
- Cel mai toxic vaccin este cel care are cele mai
multe combinaţii de vaccinuri şi cei mai mulţi conservanţi şi adjuvanţi
neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni
şi combinaţia de opt vaccinuri de la 1 an.
Dar, în acelaşi timp, nu putem simplifica
matematic o reacţie postvaccinală. Spre
exemplu, vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară
pulmonară ori extrapulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la
pierderea auzului. Vaccinul DTP (trivaccin) poate provoca „sindromul morţii subite la sugar”,
iar exemplele pot continua. Repetarea aceluiaşi vaccin reprezintă un alt
pericol. Are loc o hiperimunizare, prin formarea unui titru (o cantitate) mult
prea mare de anticorpi – aşa cum se întâmplă în cazul vaccinului DTP, care se
administrează de patru ori (!) până la vârsta de 1 an, cu provocarea unor boli
alergice şi apoi a bolilor autoimune: eczema atopică, alergia la lapte de vacă,
astm bronşic etc.
Toate acestea se întâmplă din cauza dezechilibrului
sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunităţii umorale, în
detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp vaccinarea
şi tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă. Dacă
se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală alergică la
una autoimună mai uşoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă boală
autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De
fapt, sistemul imun clachează şi în final se instalează o boală autoimună
gravă, fie la 1,5-2 ani (ADHD, autism, astm bronşic), fie la 6-7 ani (diabet
zaharat, ARJ), sau chiar în adolescenţă (scleroza multiplă, poliartrita
reumatoidă, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1
etc.). Vaccinurile au bătaie lungă, de ani de zile, chiar zeci de ani…
Tot mai mulţi părinţi refuză
vaccinarea
- S-a schimbat mentalitatea părinţilor în ceea
ce priveşte vaccinurile?
- Mentalitatea părinţilor a început să se
schimbe treptat, odată cu informarea acestora pe diverse căi, principala cale
fiind Internetul. Nu sunt singura persoană din ţară care a postat articole despre
vaccinuri pe site-uri, iar părinţii, cunoscători de limbi străine,
au putut să se informeze şi din alte surse despre pericolul vaccinurilor pentru
sănătatea copiilor. Cartea pe care am scris-o vine să lămurească aspectele
variate legate de vaccinuri, dar să dea şi soluţii.
Rezultatul este evident: tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea copiilor
lor, iar recent, apariţia unor reacţii adverse destul de severe după vaccinul
BCG la nou-născuţi (cunoscute şi până acum, dar, poate din lipsa informării,
părinţii nu le-au mai sesizat organelor competente) a dus la pierderea
încrederii în efectul pozitiv al vaccinurilor. Faptul că părinţii copiilor afectaţi au ajuns în
instanţă pentru a-şi cere drepturile care le-au fost încălcate este un pas
înainte în România – pe mine mă bucură cu adevărat acest lucru, pe care, de
altfel, l-am accentuat şi în introducerea cărţii.
- De ce credeţi că totuşi unii părinţi îşi
vaccinează în continuare copiii, în ciuda atâtor materiale care au apărut
împotriva vaccinurilor?
- Mentalitatea părinţilor nu
poate fi schimbată peste noapte… Este adânc înrădăcinată în conştiinţa
oamenilor falsa idee că bolile copilăriei sunt foarte periculoase şi trebuiesc
prevenite cu orice preţ, când de fapt este adevărat exact contrariul: bolile
copilăriei sunt afecţiuni uşoare, la care sistemul imun foarte flexibil al
copilului se adaptează uşor şi, în câteva zile, acesta se vindecă complet, fără
complicaţii. Pe de altă parte, vaccinarea nu previne aceste boli, ci le
amână pe mai târziu, când sunt mai greu suportabile, din cauza unui sistem imun
mai rigid şi când pot apărea complicaţii, fără să pună însă viaţa omului în
pericol. Trebuie să existe un teren susceptibil (boli
cronice, deficienţe imune, tratamente greşite cu antibiotice sau tratamente
care scad imunitatea etc.), pentru ca bolile copilăriei să provoace complicaţii
la sugari. Cu atât mai mult, la aceşti sugari, vaccinurile pot provoca reacţii
adverse grave.
Pentru majoritatea părinţilor este un şoc să
afle că vaccinurile sunt dăunătoare şi nu benefice! Nici nu au cum, fiindcă
medicii înşişi sunt dezinformaţi sistematic în timpul facultăţii şi ulterior,
când practică medicina. Zilnic primesc întrebări din partea părinţilor care nu
ştiu ce decizie să ia. Este motivul pentru care am scris cartea, folosind
aproape în exclusivitate bibliografie străină. Sunt convinsă că vom avea, cu timpul, tot mai
mulţi copii nevaccinaţi şi sănătoşi. Nu-i putem sacrifica de dragul unor
interese financiare…
- Dar cum pot fi prevenite bolile copilăriei,
dacă se renunţă la vaccinuri?
- Ele nu trebuiesc
prevenite! Dimpotrivă, este indicat ca toţi copiii să facă bolile
copilăriei. Aceste boli joacă un rol important în formarea unui sistem imun
sănătos al copilului, iar imunitatea dobândită în urma acestor boli este
îndelungată, deseori pentru întreaga viaţă. Totodată, studiile arată că imunitatea dobândită
în urma bolilor copilăriei joacă un rol important în prevenirea altor boli
grave: sindrom nefrotic, tumori, leucemie etc. Or, acest adevăr nu li se spune
părinţilor! Fetiţele care trec prin aceste boli naturale până la vârsta de
14-16 ani vor avea o imunitate suficientă şi pentru copii, când vor deveni mame. Prin vaccinare, imunitatea se pierde mult mai
repede, iar copiii vor fi expuşi intranatal sau postnatal acestor boli, care le
pot provoca malformaţii, respectiv complicaţii. Aş dori să mai spun faptul că
vaccinurile pot provoca uneori chiar boala pe care ar trebui s-o prevină!
- Exista totuşi vreun vaccin care ar trebui
făcut?
- Nu. Motivele le-am explicat mai devreme, când
am vorbit despre cauzele reacţiilor adverse ale vaccinurilor. Studiile arată că
numărul consultaţiilor copiilor vaccinaţi este net superior celor nevaccinaţi.
Dr. G. Buchwald afirma pe bună dreptate că în viitor, după ritmul în care are
loc vaccinarea sugarilor, singurii copii cu adevărat sănătoşi vor mai fi doar
copiii nevaccinaţi!
În decurs de 30 de ani, toţi copiii
vor suferi de o boală alergică
- Care sunt consecinţele pe termen lung asupra
sănătăţii populaţiei, dacă se continuă cu vaccinurile în acelaşi ritm?
- Statisticile arată că, la
ora actuală, în ţările dezvoltate (fără ca situaţia să fie diferită de cea din
România!), unul din doi copii suferă de alergie, tot al treilea copil suferă de
eczemă atopică şi unul din zece de astm bronşic. Nici una dintre aceste boli nu
are un tratament etiologic, ci doar unul simptomatic – adică ameliorează
simptomele, dar nu vindecă. Se preconizează că în decurs de 30 de ani toţi
copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli ale
copilăriei, tratabile şi vindecabile în 3-7 zile, ci vor suferi o viaţă
întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante!
Dar nu trebuie să ne uităm atât de departe… Deja putem vorbi la ora actuală de o epidemie
de autism în România în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile
de sindrom ADHD nu sunt diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai
mare decât cel oficial. Numărul cazurilor de boli neurologice postvaccinale
creşte de la o zi la alta. Vaccinurile din copilărie au deschis o „poartă” şi
pentru alte boli cronice, nevindecabile: peste un milion de români suferă de o
boală rară… Statisticile arată
că 75% dintre pacienţii cu boli rare sunt copiii, conform datelor Alianţei
Naţionale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune, boli
toxice şi infecţioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare etc.
Legătura dintre aceste afecţiuni rare şi vaccinuri o fac numeroase studii din
Occident.
Este nevoie de o mare reformă în medicina
preventivă.Programul naţional de vaccinare, din nefericire, constituie o
prevenţie care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide.
- Relataţi-ne, vă rog, câteva din cazurile
întâlnite în activitatea dumneavoastră în care copiii au avut de suferit de pe
urma vaccinurilor…
- Primele cazuri ar fi chiar proprii mei copii:
doi băieţi şi o fată… Dar prefer să vorbesc despre cazuri mai recente, la modul
general, nu individual, datele fiind confidenţiale. Am văzut toată gama de boli
autoimune şi neurologice la copiii vaccinaţi: alergii alimentare, astm bronşic,
sindrom ADHD, autism, vitiligo, psoriazis, diabet zaharat tip 1 etc.
Nu voi intra în amănunte, fiindcă mi se va spune
că nu pot dovedi legătura dintre vaccin şi aceste boli. Ea poate fi însă
dovedită prin proba terapeutică, şi anume prin aplicarea unui
tratament (încă necunoscut în ţară, dar care se aplică în Occident încă din
anul 1990) care ameliorează net aceste boli şi uneori le vindecă (aşa cum am
precizat şi în carte, la capitolul 3). Medicina alopată este neputincioasă în faţa unor
astfel de afecţiuni cronice, unele foarte grave. Am văzut cum aceşti copii,
prin eliminarea metalelor grele din organism (mercur) cu ajutorul unui
tratament specific, s-au vindecat.Numeroasele
studii au arătat cum mercurul din vaccinuri provoacă boli autoimune neurologice
grave precum autism, ADHD ş.a., care, fiind tratate la debut, pot fi ameliorate
net şi uneori pot fi vindecate. Acelaşi tratament, alături de un regim
alimentar, poate vindeca eczemele atopice, psoriazisul la debut, alergiile
alimentare, astmul bronşic alergic ş.a.
Ceea ce lipseşte deocamdată la noi în ţară
este studiul comparativ dintre copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi. Ar
fi o altă dovadă că vaccinurile sunt cauza frecventă a bolilor sistemului imun,
respectiv bolile alergice, autoimune şi maligne. La copiii
nevaccinaţi, bolile alergice şi autoimune sunt extrem de rare (date de
alergiile părinţilor, intoxicaţiile cronice ale părinţilor cu metale grele
etc.). Boli precum autismul şi sindromul ADHD practic lipsesc la copiii
nevaccinaţi.
- Ştim că în străinătate părinţii au dat în
judecată spitalele pentru astfel de situaţii. La noi s-au întâlnit astfel de
cazuri?
- Nu, dar am înţeles că zilele acestea mamele
copiilor care suferă în urma vaccinului BCG au dat în judecată Ministerul
Sănătăţii – acesta este un început promiţător! Aşa cum am specificat şi în carte, părinţii nu
sunt informaţi asupra reacţiilor adverse ale vaccinurilor. De asemenea, este grav încălcat dreptul
pacientului când, în maternitate (şi nu numai), copii sunt vaccinaţi fără a se
cere acordul în scris al mamei. Mama trebuie să semneze dacă este de acord sau
refuză vaccinurile, inclusiv cele două din maternitate: BCG şi anti-hepatitic
B. Prin încălcarea dreptului la consimţământul informat, mama poate da în
judecată conducerea spitalului.
- Ce ar trebui sa facă părinţii care refuză
să-şi vaccineze copiii, mai ales când primesc tot felul de ameninţări din
partea personalului medical?
- Părinţii, indiferent dacă refuză sau nu
vaccinurile, trebuie să îşi cunoască drepturile de cetăţean, drepturile de
pacient şi cele de tutore ale unui minor. Astfel, dacă le sunt încălcate unele
din aceste drepturi de către medicul de familie, este indicat să-l schimbe.
Dacă nu există această posibilitate, părinţii pot depune o plângere sau, în
ultimă instanţă, pot da în judecată persoana care-i ameninţă sau conducerea
instituţiei (grădiniţă, şcoală, spital).
Din nefericire, intimidarea părinţilor rămâne în
continuare o armă foarte eficientă la noi în ţară când este vorba de vaccinare.
Lucrurile trebuie să se schimbe la un moment dat, fiind vorba de sănătatea
copiilor noştri. După ce
copilul se îmbolnăveşte, nu se mai face de obicei legătura dintre vaccin şi
boală, „reacţiile adverse” sunt considerate „normale”, iar părintele se vede
neputincios şi părăsit într-o lume medicală indiferentă…
A consemnat Raluca
Tănăseanu
Interviu aparut in nr. 48 al
revistei Familia Ortodoxa
Sursa: Război întru Cuvânt (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/01/30/dr-christa-todea-gross-vaccinurile-preventia-care-imbolnaveste/ )
