Afişări de pagină

Sistem


sâmbătă, 25 aprilie 2015

ACCESEAZA NATURA DIN TINE

"Instinctul de Vindecare" dupa DAVID SERVEN- SCHREIBER

Din nou despre inteligenta emotionala

Ar fi bine sa folosim capacitatile naturale pentru a ne regasi echilibrul. Este , intr-un fel, temelia a ceea ce se poate numi `'noua medicina a emotiilor``.
Fiecare viata este unica si fiecare viata pare a fi dificila. Metodele de tratament de mai jos apeleaza la mecanisme de auto-vindecare aflate in mintea si creierul uman.

Toate aceste abordari au fost supuse unor riguroase verificari stiintifice, care au pus in evidenta eficacitatea lor si au facut obiectul a numeroase articole in reviste stiintifice internationale de referinta.

Spre deosebire de antibioticele care vindeca infectiile ,binefacerile medicamentelor psihiatrice inceteaza adesea dupa intreruperea tratamentului si un numar mare de pacienti recidiveaza. In concluzie medicamentele chiar si cele mai utile nu sunt in cele din urma solutia ideala pentru sanatatea emotionala.

Cele mai importante principii calauzitoare :

- Avem un creier emotional, care ar putea fi identificat cu emisfera dreapta a creieruluiCreierul emotional controleaza tot ceea ce este responsabil de bunastarea psihica si o mare parte a fiziologiei corpului: functionarea inimii, tensiunea arteriala, hormonii, sistemul digestiv si sistemul imunitar.

- Tulburarile emotionale sunt consecintele disfunctiilor acestui creier emotional. In cazul majoritatii persoanelor, aceste disfunctii sunt cauzate de experiente dureroase pe care le-au avut in trecut, si care desi nu au nici o legatura cu prezentul continua sa le controleze comportamentul uneori chiar la zeci de ani dupa evenimentele neplacute.

- Sarcina principala a psihoterapeutului este de a reprograma creierul emotional asa incat el sa se adapteze prezentului in loc sa continue sa reactioneze la experientele din trecut. Pentru a atinge acest scop deseori este mult mai eficient sa utilizam metode care vizeaza corpul si care influenteaza direct creierul emotional decat sa folosim abordari care depind in intregime de limbaj si ratiune, la care creierul emotional nu este la fel de receptiv.

- Creierul emotinal dispune de mecanisme naturale de autovindecare: e vorba de capacitati inascute de restabilire a echilibrului si bunastarii comparabile cu alte mecanisme de autovindecare ale corpului, cum ar fi cele responsabile de cicatrizarea unei rani sau eliminarea unei infectii. Metodele de tratament prezentate in continuare vizeaza direct creierul emotional scurtcircuitand aproape complet limbajul. Efectul lor se produce in buna masura prin intermediul corpului si mai putin prin intermediul gandirii.

Lipsita de emotii viata nu are sens. Pe de alta parte emotiile in sine nu-ti fac viata un basm si fara concentrare, fara gandire, fara planificare cadem prada hazardului placerilor si al frustrarilor. Daca suntem incapabili sa ne controlam viata ea isi va pierde in curand sensul.

Inteligenta Emotionala e definita de :
-----------------------------------------------
1) Capacitatea de a identifica propria stare emotionala si pe a celorlalti
2) Capacitatea de a intelege cursul natural al emotiilor (de exemplu frica si mania evolueaza diferit si au consecinte diferite)
3) Capacitatea de a rationa asupra emotiilor proprii si ale celorlalti
4) Capacitatea de a-ti gestiona propriile emotii si pe ale celorlalti

Aceste aptitudini sunt fundamentale pentru stapanirea de sine si stau la baza cunoasterii de sine, autocontrolului, compasiunii, cooperarii si capacitatiii de a rezolva CONFLICTE !

* Viata psihica este rezultatul unui efort permanent de simbioza intre cele doua emisfere ale creierului. Pe de o parte una cognitiva, constienta, masculina, rationala si indreptata spre lumea exterioara. Alta este feminina, emotionala, inconstienta, preocupata in principal de supravietuire si , inainte de toate, IN STRANSA LEGATURA CU CORPUL ! E normal pentru femei, ele dau viata si o simt intim. Cele doua emisfere (creiere) sunt relativ independente unul de celalalt si contribuie, fiecare in felul sau specific, la experienta de viata si la comportamentul nostru. Creierul emotional este cel care proceseaza informatia mai rapid (primul) , este mai adaptat reactiilor de supravietuire. Acest creier este un post de comanda care primeste continuu informatii din diferite parti ale corpului si raspunde in mod adecvat, controland echilibrul fiziologic al acestuia: respiratia, ritmul cardiac,tensiunea arteriala, apetitul, somnul, libidoul, secretia hormonilor si chiar sistemul imunitar urmeaza ordinele lui; regleaza diferite functii fiziologice intr-un echilibru dinamic care ne mentine in viata. Din acest punct de vedere, emotiile noastre nu sunt decat experienta constienta a unui vast ansamblu de reactii fiziologice, care supravegheaza si ajusteaza permanent activitatea sistemelor biologice ale corpului la imperativele mediului interior si exterior. Prin urmare, creierul emotional este intr-o relatie mult mai intima cu corpul decat cu creierul rational. Din acest motiv, adeseori este mai usor sa accesezi emotiile prin intermediul corpului decat prin gandire sau limbaj si chiar cu efecte mai puternice; si invers, relatiile afective sau chiar legaturile noastre cu ceilalti au o componenta fizica majora, un impact direct asupra corpului. Cele doua creiere (emotional si cognitiv) percep informatia venita din exterior si pot, fie sa coopereze, fie sa intre in competitie pentru controlul asupra gandirii, emotiilor si comportamentului. Rezultatul acestei interactiuni - cooperare sau competitie determina ceea ce simtim, legatura noastra cu lumea si relatiile cu ceilalti. Competitia intre cele doua creiere, indiferent de natura ei, ne face nefericiti. Cand creierul emotional si cel cognitiv conlucreaza, simtim o armonie interioara. Creierul emotional ne directioneaza catre experientele pe care vrem sa le traim, iar creierul cognitiv ne ajuta sa inaintam pe acest drum cat mai inteligent posibil. Aceasta armonie ne da sentimentul ca traim in concordanta cu propriile dorinte, sentiment ce se afla la baza tuturor experientelor durabile de bunastare. Totusi cand emotiile sunt prea puternice, creierul emotional incepe sa domine functionarea mentala; in acest caz pierdem controlul asupra fluxului gandurilor si devenim incapabili sa actionam in functie de interesul nostru pe termen lung. Exista doua exemple tipice de scurtcircuit emotional.
Cel dintai este "tulburarea de stres post-traumatica" (dupa o trauma grava creierul emotional da alarma mult prea des).
Al doilea exemplu il constituie accesele de anxietate (atacuri de panica in care functiile cognitive par "debransate") . De partea cealalta , creierul cognitiv incearca sa tempereze reactiile emotionale inainte ca ele sa devina disproportionate, pentru a nu avea o viata controlata in intregime de instincte si reflexe. Totusi, nici controlul cognitiv nu trebuie utilizat prea mult deoarece poate sa piarda contactul cu "strigatele de ajutor" ale creierului emotional. Tendinta de reprimare a emotiilor poate avea consecinte grave asupra sanatatii. Ignorarea tensiunilor din fundal nu este o modalitate de a le face sa dispara.

Corpul este principalul camp de actiune al creierului emotional, astfel pot aparea probleme fizice legate de stres: oboseala inexplicabila, hipertensiune arteriala,guturai si alte infectii cronice, boli cardiace, tulburari intestinale, probleme ale pielii. Suprimarea emotiilor negative de catre creierul cognitiv ne afecteaza mai mult buna functionare a inimii si tensiunea arteriala decat emotiile negative respective.

Pentru a trai in armonie cu semenii nostri trebuie sa gasim si sa mentinem un echilibru intre reactiile noastre emotionale imediate - instinctive - si raspunsurile rationale care ne protejeaza legaturile sociale pe termen lung. Inteligenta emotionala este cel mai bine exprimata atunci cand cele doua sisteme ale creierului coopereaza in mod constant.
Vestea buna este ca aceasta inteligenta emotionala poate fi cultivata la orice varsta !

1 . Coerenta Cardiaca

Prima metoda (cheie a inteligentei emotionale) 

- Optimizarea ritmului cardiac prin care vom face fata stresului, ne controlam anxietatea, ne sporim la maximum energia vitala. Cand creierul emotional se deregleaza, inima sufera si, in cele din urma, se epuizeaza; totusi relatia functioneaza in ambele sensuri : buna functionare a inimii influenteaza la randul ei creierul. 
Emotiile sunt resimtite la nivelul corpului nu al mintii. Intestinul si inima au propriile lor retele de cateva zeci de mii de neuroni, care se comporta asemenea unor "mici creiere" in interiorul corpului. Aceste creiere locale sunt capabile sa aiba propriile lor perceptii, sa-si modifice comportamentul functie de ele si chiar sa se transforme in urma unor experiente, sa-si formeze intr-un fel, propriile amintiri.
 
Una dintre cheile inteligentei emotionale este relatia dintre creierul emotional si creierul mic al inimii.

Invatand sa ne controlam inima invatam sa ne domesticim creierul emotional si viceversa. Cea mai puternica relatie intre inima si creierul emotional este cea stabilita de asa-numitul " sistem nervos periferic autonom" , adica de acea parte a sistemului nervos care, independent de vointa si controlul nostru constient, regleaza functionarea tuturor organelor. 
Sistemul nervos autonom e alcatuit din 2 ramuri: ramura "simpatica" elibereaza adrenalina si noradrenalina, activitatea ei accelereaza ritmul cardiac; cealalta ramura numita parasimpatica induce starile de relaxare si de calm.
La mamifere aceste 2 sisteme - frana si acceleratia - sunt intr-un permanent echilibru. 
Pe langa eliberarea unor hormoni, reglarea tensiunii arteriale si influentarea campului magnetic corporal, "creierul mic" al inimii poate asadar sa actioneze direct asupra creierului emotional prin conexiuni nervoase directe, iar cand inima se deregleaza, creierul emotional este imediat afectat.
Interactiunea dintre creierul emotional si inima se reflecta in variabilitatea normala a batailor inimii. 
Unul dintre motivele pt care variabilitatea ritmului cardiac scade este ca nu ne antrenam frana fiziologica adica tonusul sistemului parasimpatic, se atrofiaza progresiv asemenea unui muschi pe care nu-l folosim, intre timp apasam fara incetare acceleratia; astfel , dupa ce a functionat in acest regim zeci de ani, fiziologia noastra e ca o masina care poate sa inainteze sau sa accelereze brutal dar care a devenit practic incapabila sa incetineasca la comanda.
 
O serie de studii au dovedit ca emotiile negative cum ar fi: furia, anxietatea, tristetea si chiar grijile marunte fac sa scada cel mai mult variabilitatea cardiaca si seamana haosul in fiziologia noastra; in schimb emotiile pozitive precum bucuria, recunostiinta si mai ales iubirea favorizeaza in modul cel mai evident coerenta ; in doar cateva secunde aceste emotii induc o unda de coerenta care este imediat vizibila la inregistrarea frecventei cardiace. Pasajele haotice ale fiziologiei cotidiene reprezinta adevarate pierderi de energie vitala. Pe termen lung aceste agresari zilnice ale echilibrului emotional epuizeaza energia, astfel incat persoanele respective adesea viseaza la o alta slujba sau in plan personal la o alta familie sau o alta viata; din fericire, experimentam si faze de coerenta.

Gestionarea stresului 

In experiente de laborator coerenta permite creierului sa fie mai rapid si mai precis. In viata de zi cu zi resimtim acest lucru ca pe o stare in care ideile curg direct si fara efort. Am putea gasi repede cuvintele potrivite pentru a exprima ce vrem sa spunem. Gesturile noastre ar fi mai sigure si mai eficiente. Este de asemenea o stare in care ne adaptam mai usor la tot felul de situatii neprevazute. Fiziologia noastra este echilibrata, receptiva la mediu si capabila de a gasi solutii in functie de nevoile care apar. Prin urmare coerenta nu este o stare de relaxare in sensul traditional al termenului. Ea nu presupune un mediu inconjurator static sau calm , dimpotriva in starea de coerenta avem un control mai bun asupra lumii exterioare. Mai mult decat atat, in aceasta stare ne confruntam direct cu circumstantele exterioare insa este vorba despre o confruntare armonioasa lipsita de ostilitate. 

Prima etapa consta in indreptarea atentiei catre ceea ce se intampla in noi insine; cel mai bine este sa incepem cu doua trei respiratii lente si adanci ; sa ne concentram atentia asupra respiratiei pana cand ajungem la capatul expiratiei , dupa care sa facem o pauza de cateva secunde inainte ca urmatoarea inspiratie sa se declanseze de la sine ; sa ne concentram atentia asupra regiunii inimii timp de 10 - 15 secunde dupa ce respiratia a revenit la normal.

In a doua etapa, imaginati-va ca respirati prin inima (sau prin regiunea centrala a pieptului, daca nu va simtiti inca direct inima); trebuie sa vizualizati , sa simtiti chiar cum fiecare inspiratie si expiratie trece prin aceasta importanta parte a corpului; imaginati-va ca fiecare inspiratie hraneste organismul cu oxigen si ca expiratia il elibereaza de reziduurile de care nu mai are nevoie. 

A treia etapa consta in constientizarea senzatiei de caldura sau extindere care se dezvolta in piept si incurajarea ei cu ajutorul gandului si al respiratiei. O metoda eficienta de incurajare a inimii este evocarea unui sentiment de recunostiinta sau gratitudine pe care sa-l lasati sa va cuprinda tot pieptul. Inima este extrem de sensibila la orice sentiment de iubire, fie ca e vorba de o fiinta, de un obiect sau chiar de ideea unui univers binevoitor. Pentru unii, un moment de liniste in mijlocul naturii determina recunostiinta interioara . Simplul fapt de a ne aminti de o emotie pozitiva sau a ne imagina o scena placuta induce rapid coerenta cardiaca; aceasta se repercuteaza asupra creierului emotional caruia-i intareste stabilitatea si ii transmite ca totul este in ordine din punct de vedere fiziologic. Creierul emotional raspunde la mesaj intarind la randul lui coerenta inimii.

Astfel se produce un 'cerc virtuos' care, cu putin antrenament, permite mentinerea starii de coerenta timp de 30 minute sau mai mult . Odata ce am atins starea de echilibru putem sa facem fata oricarei situatii. Avem acces simultan la intelepciunea creierului emotional, la intuitia lui, la functiile de gandire , rationament abstract si planificare ale creierului cognitiv. Cu cat exersam mai des aceasta tehnica cu atat ne inducem mai usor coerenta. Cand ne concentram atentia asupra inimii si senzatiei de bine putem vedea cum se instaleaza coerenta sub forma unei unde (sinusoidala) regulate si delicate (folosind un aparat special).
Dimpotriva, imediat ce permitem gandurilor negative sau necazurilor sa ne distraga atentia, aceasta fiind tendinta normala a creierului lasat in voia lui, coerenta se reduce in cateva secunde si e inlocuita de haos. Sistemul imunitar beneficiaza si el de pe urma coerentei cardiace. Practicarea coerentei a permis sa se inteleaga ca momentele de furie si de negativism nu ne aduc nimic bun. 

Experimentarea coerentei

Dialogul poate incepe cu intrebarea magica: "Ce simte inima ta ?" E valabil atat pentru copii cat si pentru adulti, in special pentru cei mai rationali dintre ei care au tendinta de a percepe si a reactiona numai prin intermediul creierului cognitiv. Din ziua in care privesc inauntrul lor, la reactiile inimii, o lume intreaga "necunoscuta" de senzatii si de emotii li se dezvaluie. O data ce energia emotionala este eliberata prin practicarea coerentei, suntem capabili sa gasim solutiile si cuvintele potrivite pentru a redresa situatia; cand ajungem la acest lucru, punem capat pierderilor inutile de energie. Coerenta induce calmul interior, dar nu este o metoda de relaxare, ci de actiune; se practica in toate imprejurarile vietii cotidiene, se poate intra in starea de coerenta indiferent daca inima inregistreaza 120 sau 55 batai pe minut. De fapt, acesta este scopul final; pastrarea coerentei in contextul emotiilor puternice provocate de o cursa sau de o lupta, in timpul placerii care urmeaza victoriei, dar si in fata durerii sau a esecului si chiar in timpul momentelor de extaz. Insa pentru aceia din noi pe care viata i-a ranit si ale caror rani nu s-au inchis inca - a privi inauntrul lor poate sa fie un lucru foarte dureros, generator de anxietate. Intr-o astfel de situatie accesul nostru la sursa interna a coerentei este blocat. Asta se intampla deseori in urma unor traume care au provocat emotii atat de intense incat creierul emotional, deci si inima nu mai functioneaza ca inainte. Ele nu mai sunt o busola, ci un steag care se zbate in bataia vantului. In acest caz exista o alta metoda pentru redobandirea echilibrului, pe cat de surprinzatoare pe atat de eficienta, care isi are originea in mecanismul viselor. Este vorba despre integrarea neuro-emotionala prin miscari oculare.

2. EMDR 

Autovindecarea marilor suferinte (EMDR - "Eye Movement Desensitisation and Reprocessing") 
Nu este suficient sa vorbesti despre traume pentru a stabili o conexiune intre vechile emotii si o perspectiva mai bine ancorata in prezent. Simplul fapt de a-si aduce aminte de evenimentele traumatizante ii face deseori pe oameni sa se simta mai rau. In sfarsit, mai stim ca medicamentele au o eficienta limitata. Traumele emotionale ar putea fi vindecate prin miscari oculare ritmice. Se pot rechema in memorie imagini chiar dureroase , apoi urmarim mana terapeutului care se deplaseaza de la stanga la dreapta (sau fata -spate ) pentru a induce miscari oculare rapide comparabile cu cele care au loc spontan in timpul viselor ; eventual trebuie vorbit cu terapeutul despre amintirile dureroase.

EMDR porneste de la ideea ca in fiecare din noi exista un mecanism de 'digerare' a traumelor emotionale; practicienii EMDR numesc acest mecanism "sistemul adaptativ de tratare a informatiei"; cu totii suferim de-a lungul vietii traume cu "t mic", fara sa dezvoltam neaparat un sindrom post-traumatic. Dupa cum sistemul digestiv extrage din alimente tot ce este necesar organismului si elimina restul, tot asa si sistemul nervos extrage informatia utila ("lectia") si se debaraseaza in cateva zile de emotiile, gandurile si de activarea fiziologica, devenite inutile dupa trecerea evenimentului. Dupa pierderea unei fiinte iubite, a unui obiect de care suntem foarte legati sau in urma unui eveniment care ne-a zdruncinat sentimentul de siguranta in lumea pe care credeam ca o cunoastem sistemul nostru nervos e dezorganizat pentru o vreme si reperele sale obisnuite nu mai functioneaza. Ii trebuie un interval de timp pentru a-si regasi echilibrul, ceea ce fiziologii numesc "homeostazia". In general , organismul iese intarit din aceasta incercare, mult mai flexibil si mai adaptabil la o varietate mai larga de situatii. Sunt insa circumstante cand sistemul nervos poate ceda. Se intampla cand trauma e prea puternica. O alta situatie critica este aceea in care trauma - chiar si una mai usoara - are loc intr-un moment in care suntem deosebit de vulnerabili. De exemplu, in copilarie - cand suntem prea slabi din punct de vedere fizic pentru a ne apara, iar sistemul nostru nervos inca nu este complet dezvoltat. Sau evenimentul poate sa se petreaca si la maturitate daca, dintr-un motiv sau altul, suntem fragili din punct de vedere fizic sau emotional. Intr-adevar, un eveniment dureros poate deveni traumatizant in sensul propriu al termenului fie din cauza intensitatii suferintei, fie din cauza conditiei fragile a victimei. Conform teoriei EMDR, in loc sa fie digerata, informatia privitoare la trauma e blocata in sistemul nervos, ramanand acolo in forma sa initiala. Imaginile, gandurile, sunetele, mirosurile, emotiile, senzatiile corporale si convingerile despre sine care s-au dezvoltat instantaneu (cum ar fi "sunt neputincios") sunt stocate intr-o retea de neuroni care are viata sa proprie. Intiparita in creierul emotional, deconectata de cunoasterea rationala, aceasta retea devine un pachet de informatii neprelucrata si disfunctionala, care poate fi reactivata de cea mai vaga amintire a traumei initiale. 

Memoria corpului 

O amintire aflata in creier poate fi accesata plecand de la oricare dintre componentele ei. Un computer are nevoie de o adresa exacta pentru a regasi ceea ce are in memorie (dupa cum o bibliotecara trebuie sa cunoasca amplasarea unei carti pentru a o gasi in rafturi). In schimb, accesul la o amintire din creier se face prin analogie : orice situatie care ne aminteste de un aspect al unui eveniment pe care l-am trait candva e suficienta pentru a evoca amintirea in totalitatea ei. Aceste proprietati ale memoriei sunt bine cunoscute; ele poarta numele de 'acces prin continut' si respectiv 'acces prin corespondente partiale'. Faptul are consecinte importante pentru amintirile traumatizante; orice imagine, sunet, miros,emotie, gand sau chiar senzatie fizica ce seamana cu imprejurarile in care s-a produs evenimentul traumatizant poate sa aduca inapoi intreaga experienta stocata in mod disfunctional. Deseori accesul la aceste amintiri dureroase se face prin intermediul corpului. Impactul EMDR consta in evocarea amintirii traumatice in toate componentele sale diferite: vizuala, emotionala, cognitiva si mai ales fizica (ecoul imaginii in corp) dupa care se stimuleaza "sistemul adaptativ de prelucrare a informatiei", care nu a reusit pana atunci sa metabolizeze de unul singur amintirea disfunctionala. Miscarile oculare similare celor care se produc spontan in timpul somnului cu vise ajuta sistemul natural de vindecare al creierului sa reuseasca ce nu a putut face singur. Asemenea anumitor remedii naturale si plante cunoscute de veacuri pentru capacitatea lor de a activa mecanismele naturale de vindecare ale corpului dupa o trauma fizica (Aloe vera pentru arsuri si Gotu kola pentru plagile deschise), miscarile oculare ale EMDR sunt un mecanism natural care accelereaza vindecarea unei traume psihologice. La fel ca in vise, pacientii traverseaza o vasta retea de amintiri legate unele de altele, la diferite niveluri ale constientului. Deseori resimtim emotii puternice care apar rapid la suprafata, chiar daca pana atunci au fost ignorate. Totul se petrece ca si cum miscarile oculare ale EMDR ar facilita accesul rapid la toate canalele de asociere cu amintirea traumatica care este tinta tratamentului. Pe masura ce sunt activate, aceste canale se pot conecta rapid la retele cognitive care contin o informatie mult mai adecvata, ancorata in prezent. Datorita acestei conectari, perspectiva adultului, care astazi nu mai este nici neputincios, nici victima pericolelor care apartin trecutului, sfarseste prin a se afirma in creierul emotional. Aceasta perspectiva noua poate inlocui amprenta neurologica a fricii sau a disperarii. O data ce a fost inlocuita, adeseori e ca si cum o persoana complet noua ar iesi la iveala. Stickgold si colegii sai au avansat ideea ca fiziologia viselor activeaza si transforma legaturile asociative dintre amintirile conectate intre ele prin emotii. Anumiti terapeuti utilizeaza de exemplu sunete prezentate alternativ la urechea dreapta si la cea stanga cu ajutorul unor casti sau stimuleaza pielea prin tapotari sau prin vibratii alternative; stimularea pielii poate modifica direct activitatea creierului emotional. Convingerea este ca miscarile oculare, sau alte forme de stimulare care capteaza atentia, ii ajuta pe pacienti sa ramana concentrati asupra prezentului in timp ce retraiesc emotii care apartin trecutului. E posibil ca aceasta stare duala a atentiei - cand ei se afla cu un picior in prezent si cu unul in trecut - sa fie cea care declanseaza reorganizarea amintirilor traumatizante in creier.

Azi EMDR e recunoscut oficial ca tratament eficient al tulburarilor de stres post-traumatic (TSPT) de catre American Psychological Association, Societatea Internationala pentru Studiul Stresului Traumatic (ISTSS) 
TSPT nu e singura tulburare psihica ce necesita examinarea unor evenimente din trecut, cu cicatrice emotionale inca dureroase. Toate formele de depresie sau anxietate necesita un efort sistematic pentru identificarea in istoria pacientului a cauzelor simptomelor care il fac sa sufere azi; apoi trebuie eliminate cat mai multe dintre aceste probleme emotionale.
In ciuda rezultatelor spectaculoase, EMDR nu este totusi un panaceu. Din experienta se poate spune ca aceasta tehnica da rezultate mai slabe in cazul unor simptome care nu-si au radacini in evenimente traumatizante din trecut; tehnica isi pastreaza utilitatea insa rezultatele nu sunt nici la fel de rapide nici la fel de impresionante. Pe de alta parte exista pentru astfel de situatii alte metode naturale care actioneaza direct asupra ritmurilor biologice ale organismului. Intr-adevar creierul emotional nu e supus numai variatiilor cardiace si influentei somnului si a viselor. El este integrat intr-un mediu al caror ritmuri le impartaseste: ritmul soarelui, alternanta zilei si a noptii, periodicitatea lunara a ciclului menstrual, succesiunea anotimpurilor.
3. Energia luminii. Reglarea ceasului biologic
Lumina influenteaza direct si chiar controleaza functii esentiale ale creierului emotional. Ciclul somnului nu este singurul controlat de alternanta zilelor si noptilor. Multe alte ritmuri biologice formeaza ciclul de 24 ore. Temperatura corpului, ceva mai scazuta dimineata, urca spre sfarsitul zilei pentru ca apoi sa scada din nou. Secretia diferitilor hormoni cum e cortizolul- principalul hormon al stresului - se supune si el unui ritm de 24 ore; la fel si sucurile gastrice si activitatile sistemului digestiv. In mod normal toate ritmurile sunt aliniate unele functie de celelalte : temperatura si cortizolul incep sa creasca dimineata odata cu trezirea iar functiile intestinale corespund ritmului celor trei mese ale zilei , apoi trec in stare de veghe in timpul somnului. Iarna , cand zilele incep sa se micsoreze simtitor, aproape 30% din oameni resimt o schimbare a nivelului energetic si al instinctelor.Intre lunile noiembrie si martie,pentru aproape 10% dintre oamenii care traiesc deasupra paralelei 40 aceste simptome capata proportiile unei adevarate depresii. Simptomele acestei "tulburari afective sezoniere" sunt mai degraba fizice decat psihice deoarece ele reflecta mai mult modificari la nivelul ritmurilor biologice decat consecinte ale unor suferinte emotionale. S-a demonstrat ca 30 minute de expunere zilnica la o lumina artificiala foarte puternica (10.000 lucsi, adica de 20 ori mai puternica decat un bec normal) poate sa vindece simptomele depresiei de iarna in circa doua saptamani; in locul unei expuneri brutale la 10.000 lucsi imediat dupa trezire, este suficient ca pacientul sa se trezeasca progresiv printr-o stimulare a luminii diurne, un semnal pe care creierul il percepe chiar si prin pleoapele inchise. Vreti sa va treziti la sapte? De la sase si un sfert aparatul incepe sa lumineze incaperea, stimuland aparitia luminii naturale- mai intai foarte lent, apoi din ce in ce mai repede. E semnalul pe care creierul emotional a invatat sa-l recunoasca de-a lungul a milioane de ani de evolutie. Simularea luminii diurne este extrem de eficienta in tratarea simptomelor de hibernare asociate cu depresia sezoniera. Unul dintre aspectele cele mai fascinante ale simularii luminii diurne este fara indoiala faptul ca poate fi utila pentru oricare dintre noi, fie ca suntem deprimati sau nu. De ce sa fim treziti de sunetul strident al unui desteptator care ne bulverseaza toate ritmurile fiziologice, cand acest aparat ne poate ajuta sa aterizam lin pe tarmurile unei zile noi, conform legilor date de milioane de ani de evolutie. Datorita controlului sau asupra creierului emotional, lumina ne poate influenta toate ritmurile biologice.

4. Controlul asupra Qi-ului: Acupunctura afecteaza direct creierul emotional
Tristetea,pierderea respectului de sine, sentimentul vinovatiei,absenta placerii sunt manifestarile mentale ale unei probleme fizice. Vorbiti despre oboseala, despre bataile neregulate ale inimii,despre pierderea sau luarea in greutate ca si cum ar fi manifestari fizice ale unei probleme psihice. De fapt, nu e nici una nici alta. Noi consideram ca nu exista nici o diferenta intre cele doua. Simptomele emotionale si cele fizice sunt doar doua aspecte ale unui dezechilibru in circulatia energiei, adica a Qi-ului. Exista cateva feluri de a influenta energia Qi: meditatia, care o regenereaza, nutritia, plantele medicinale si calea cea mai directa - acupunctura. Deseori tratam ceea ce numim depresie prin acupunctura. Da rezultate foarte bune cu conditia ca pacientii sa urmeze tratamentul un timp suficient. In primul rand, avand 5000 de ani de practica atestata, acupunctura este probabil cea mai veche tehnica medicala din lume. Boala este o aventura. Acupunctura va ofera sabiile, dar de luptat voi insiva trebuie sa luptati. Trebuie sa va relaxati mai mult; nu va ocupati suficient de dumneavoastra. Activitatea constanta e cea care consuma yin-ul. Aveti obiceiul sa meditati ? Aceasta il reincarca.
Creierul emotional poate fi controlat direct prin acupunctura; de exemplu , stimuland un singur punct, situat pe dosul mainii intre degetul mare si aratator, se anesteziaza partial circuitele durerii si fricii. Acupunctura stimuleaza secretia de endorfine.
5. Revolutia Omega 3:
Acizii grasi hranesc creierul emotional 
Uleiul care pune creierul in miscare 
Creierul face parte din corp. Precum celulele tuturor celorlalte organe, si cele ale creierului se reinnoiesc permanent. Celulele de maine sunt alcatuite din ceea ce mancam azi. Doua treimi sunt constituite din acizi grasi, componentele de baza ale membranelor celulelor nervoase, "invelisul" prin care au loc toate comunicarile cu alte celule nervoase, atat din creier ,cat si din restul corpului. Daca mancam mai cu seama grasimi "polinesaturate"- care sunt lichide la temperatura camerei - invelisurile celulei nervoase sunt mai fluide, mai flexibile,iar comunicarea dintre ele este mai stabila. Acest lucru se intampla mai ales cand aceste grasimi polinesaturate sunt acizi grasi omega3. Probabil cel mai grav lucru este ca o alimentatie saraca in omega3 reduce capacitatea de a simti placerea. Pe de alta parte,o echipa de cercetatori francezi, a aratat ca un regim bogat in omega3 - cum este cel al eschimosilor - care asimileaza pana la 16 grame de ulei de peste pe zi-sporeste pe termen lung productia de neurotransmitatori ai energiei si bunei dispozitii in creierul emotional. Principalele surse de acizi grasi esentiali omega3 sunt algele si planctonul; la noi ajung prin intermediul pestilor si crustaceelor (macrou, ansoa,sardina si heringul, tonul si pastravul). Exista si surse vegetale de omega3: seminte de in, nucile ; legume cu frunze verzi : iarba-grasa , spanacul,algele marine,spirulina (dar cantitati mai mici). Toate uleiurile vegetale au un continut apreciabil de omega-6 si nici unul dintre ele nu contine omega-3, in afara de uleiul de in, rapita si canepa ; uleiul de in are omega3 50% ; uleiul de masline nu e rau dar nu are nici omega-3 nici omega-6; ar trebui eliminate toate uleiurile de bucatarie obisnuite, in afara de uleiul de masline si cel de rapita. E foarte important sa eliminam uleiul de prajit, a carui formula include omega6 si multi radicali liberi care produc reactii de oxidare in corp. Untul , smantana si lactatele integrale sunt bogate in acizi grasi saturati si trebuie consumate cu moderatie caci ingradesc integrarea acizilor omega3 in celule. Totusi cercetatorul francez Serge Renaud a aratat ca branza si iaurtul, chiar cele fabricate din lapte integral , sunt mai putin nocive decat alte produse lactate, iar continutul lor ridicat de calciu si magneziu reduce absorbtia acizilor grasi saturati de catre organism. Studiile existente arata ca pentru a obtine un efect antidepresiv, o persoana trebuie sa consume intre 1 si 10 grame pe zi dintr-un amestec de acizi DHA si EPA , cele doua tipuri de acizi omega-3 care se gasesc de obicei in peste. Cele mai bune produse par a fi cele care contin o concentratie mai mare de EPA in raport cu DHA. EPA este in principal responsabil de efectele antidepresive ; prea mult DHA ar putea impiedica manifestarea acestui efect. Suplimentul de DHA pur nu are nici un efect impotriva depresiei. Produsele care au o concentratie ridicata de EPA (cel putin de 7 ori mai mare decat DHA) pot fi folosite in doze zilnice de numai un gram. Produsele care contin si o cantitate de vitamina E sunt mai bine protejate impotriva oxidarii care ar putea sa faca uleiul ineficient sau chiar toxic. Medicii recomanda combinarea suplimentului de omega-3 cu un supliment vitaminic care contine vitamina E(800 UI pe zi), vitamina C (1 g pe zi) si seleniu (200 micrograme pe zi) pentru a preveni oxidarea omega-3 in organism. Uleiul de ficat de cod, preferat pentru continutul bogat in vitamine A si D nu este ,pe termen lung, o sursa de acizi omega-3 (pentru tratarea depresiei ar fi nevoie de cantitati mari de asemenea ulei, care ar putea produce o supradozare cu vitamina A, ale carei efecte sunt periculoase) Creierul este la fel de sensibil la continutul alimentelor zilnice ca si inima. "Fa ca hrana ta sa-ti fie leacul si leacul tau, hrana".
6. Exercitiul Fizic
O alta poarta de acces la creierul emotional este exercitiul fizic. Dependenta de exercitiul fizic ne face sa simtim ca avem mai mult control asupra vietii. Exercitiul fizic este un tratament extrem de eficient al anxietatii. Jogging-ul are si el efecte benefice asupra persoanelor care sufera de depresie. Una dintre caracteristicile efortului fizic prelungit este tocmai faptul ca poate opri , cel putin temporar, acest flux neincetat de ganduri negre. Majoritatea practicantilor de jogging relateaza ca dupa 15-30 minute de efort sustinut intra intr-o stare in care gandurile lor devin in mod spontan pozitive si chiar creative. Sunt mai putin constienti de sine si se lasa ghidati de ritmul efortului pe care il fac.Este ceea ce unii numesc extazul alergatorului - la care ajung cei care persevereaza mai multe saptamani in sir.
Principala greseala pe care o fac debutantii este ca vor sa alerge prea repede si prea mult. Nu exista o viteza sau o distanta magica ; intrarea intr-o asemenea stare ne-o permite tocmai perseverenta intr-un efort care ne mentine la limita capacitatilor noastre; la limita, nu dincolo de ea; cine incepe sa alerge trebuie sa o faca pe o distanta scurta si cu pasi marunti. Mi tarziu va trebui sa alerge mai repede si mai mult, pentru a mentine starea de "flux" , insa acest lucru se va intampla numai dupa ce va deveni dependent de acest exercitiu. Un alt proiect de cercetare a aratat ca nu trebuie sa fii nici tanar, nici sanatos ca sa profiti de pe urma exercitiului fizic. In cazul pacientilor deprimati, cu varsta 50 - 70 ani simplul fapt de a efectua 30 minute de mers vioi de 3 ori pe saptamana produce dupa 4 luni un efect similar cu un antidepresiv , dar mai eficient. Exercitiul fizic regulat permite nu numai vindecarea unui episod de depresie ci si prevenirea lui. Exercitiul fizic are impact asupra creierului emotional prin efectul sau asupra endorfinelor. Persoanele care faac antrenament fizic regulat gasesc mai multa placere in viata : in prietenie, in compania unui animal de casa , in mancare, lecturi, zambetul cuiva, intr-o floare, in natura... De fapt, experienta placerii este tocmai inversul depresiei, care este definita, inainte de toate, prin absenta placerii si mai putin prin tristete.Probabil ca acesta este motivul pentru care eliberarea de endorfine are un efect antidepresiv si anxiolitic atat de pronuntat. Stimularea creierului emotional prin procese naturale intensifica activitatea sistemului imunitar favorizand proliferarea celulelor " natural killer" , facandu-le mai agresive fata de infectii si de celulele canceroase. Exercitiul fizic poate de asemenea sa intareasca un alt mecanism biologic care are legatura cu sanatatea emotionala. Este vorba despre coerenta ritmului cardiac.Persoanele care fac regulat exercitii fizice au o mai mare variabilitate si coerenta a ritmului cardiac decat cele sedentare. Un nou tratament pentru depresie este analizat in marile centre de psihiatrie biologica experimentala. Este vorba despre stimularea sistemului parasimpatic printr-un aparat aplicat pe piele. Se poate ajunge la exact acelasi rezultat prin exercitii fizice si prin practicarea coerentei cardiace, cu conditia ca pacientii sa fie destul de motivati pentru a le efectua.

Cheile succesului 
Exista totusi cateva secrete simple pentru a usura trecerea la o viata mai activa in plan fizic; in primul rand nu trebuie sa facem foarte multe exercitii fizice; importanta este regularitatea lor. Variate studii arata ca, pentru a influenta creierul emotional, nu este nevoie de mai mult de 20 minute de exercitiide trei ori pe saptamana. Cu cat simptomele depresiei sau anxietatii sunt mai grave, cu atat se cere mai multa regularitate si intensitate a exercitiului fizic. Sunt preferabile 5 sedinte in loc de trei; o ora de ciclism este mai eficienta decat 20 minute de mers sustinut. Fie ca e vorba de ritmul cardiac, de EMDR, simularea luminii diurne, acupunctura,alimentatie sau exercitiu fizic, toate aceste metode se adreseaza individului si corpului sau; dar creierul emotional nu are numai rolul de a controla fiziologia interioara a corpului; cealalta functie a sa, nu mai putin importanta, este de a supraveghea echilibrul relatiilor noastre afective si de a ne asigura intotdeauna locul nostru in societate, familie, grup,ceata, trib. Anxietatea si depresia sunt deseori semnale de disperare emise de creierul emotional cand detecteaza o amenintare la adresa echilibrului relatiilor noastre sociale. Pentru a-l linisti si a trai in armonie cu el, sa gestionam cu mai multa delicatete relatiile noastre cu ceilalti
Nimic nu face sa scrasneasca mai mult dintii creierului emotional decat conflictele cu cei care fac parte din mediul nostru. Cand oamenii se "brutalizeaza" emotional , suferim si noi, chiar daca suntem simpli martori. Rata depresiei a crescut in mod vertiginos in ultimii treizeci de ani, iar consumul de antidepresive,in unele tari , s-a dublat in ultimii zece ani. Aceste informatii sunt atat de ingrijoratoare incat multe institutii si chiar o buna parte dintre noi prefera sa nu se gandeasca la ele. Traim intr-o dulce ignoranta, in timp ce ne facem rezerve de Prozac sau de Xanax.Ne spunem ca intr-o buna zi toate acestea o sa se rezolve. Dar lucrurile nu par sa mearga in directia asta ci se inrautatesc.Daca cineva m-ar intreba de unde trebuie sa incepem pentru a inversa acest proces i-as raspunde ca trebuie sa pornim de la confruntarea cu violenta care exista in relatiile noastre zilnice, in cupluri, intre noi si copiii sau vecinii nostri , la locul de munca, in magazine, piete, masini, pe strada, etc. Trebuie sa acordam mai multa atentie nevoilor creierului nostru emotional legate de armonie si conectivitate. Ceea ce simtim in relatiile cu ceilalti si ceea ce vrem de la aceste relatii sunt lucruri care au fost stabilite in cursul procesului evolutiv si nu pot fi inversate.

7. Comunicarea Emotionala 
Fiziologia afectivitatii
Exista o parte a creierului emotional care deosebeste mamiferele de reptile. Din punctul de vedere al evolutiei, diferenta esentiala consta in faptul ca mamiferele aduc pe lume mostenitori vulnerabili si incapabili de a supravietui mai multe zile, saptamani sau ani fara atentia constanta a parintilor. Cazul extrem este specia umana. Cresterea copiilor nostri necesita cea mai indelungata investitie parentala dintre toate. La fiintele umane, ca si la celelalte mamifere, evolutia a creeat structuri emotionale ale creierului care ne fac deosebit de sensibili la nevoile copiilor. Creierul emotional este asadar construit pentru a emite si recepta prin canalul afectivitatii. S-a dovedit ca acest tip de comunicare joaca un rol esential pentru supravietuirea organismului . Contactul emotional este la mamifere o reala nevoie biologica , la fel ca hrana si oxigenul. S-a dovedit ca in absenta contactului fizic, fiecare celula a organismului refuza sa se dezvolte. Contactul emotional este deci, in mod cert, un factor necesar cresterii si chiar supravietuirii. Cortexul vizual nu se dezvolta normal daca nu este stimulat suficient in timpul unei perioade critice de la inceputul vietii. Astazi suntem pe cale sa demonstram acelasi fenomen in cazul creierului emotional. Fiziologia mamiferelor se dezorganizeaza cand relatiile afective se degradeaza. La oameni , cercetarile au stabilit ca relatiile dintre parinti si copii, definite de gradul de empatie al parintilor si de raspunsul lor la nevoile emotionale ale corpului determina, cativa ani mai tarziu, tonicitatea sistemului sau parasimpatic - adica exact factorul ce favorizeaza coerenta ritmului cardiac si ii permite sa reziste mai bine la stres si depresieFiziologia mamiferelor sociale nu este independenta de raporturile cu ceilalti indivizi ai speciei. In fiecare clipa, reglarea ei optima depinde de relatiile cu altii, mai ales cu persoanele apropiate din punct de vedere emotional . Medicamentele nu regleaza creierul emotional. In ce priveste depresia, cel mai benefic pentru pacient ar fi sa-si procure un caine ; daca pacientul sustine ca este prea obositor, atunci sa ia o pisica pentru ca nu trebuie plimbata; daca si asta i se pare greu- atunci o pasare sau un peste ; daca refuza in continuare atunci poate sa-si ia o frumoasa planta de apartament. Ideea ca o relatie afectiva este in sine un remediu fiziologic, comparabil cu administrarea de medicamente, se intemeiaza pe o cercetare stiintifica serioasa. Sa fii in stare sa oferi ceva, sa te simti om, sa simti ca mai poti fi inca util pentru cineva este o pornire mai puternica decat foamea, mai puternica chiar decat frica. Cand aceste relatii sunt perturbate, fiziologia noastra se degradeaza - lucru simtit sub forma durerii. E vorba de o suferinta emotionala, perceputa totusi ca o durere, deseori mai intensa decat suferinta fizica. Important este sa putem fi pe de-a-ntregul noi insine in prezenta celuilalt, sa putem sa ne aratam slabi si vulnerabili, puternici sau radiosi, sa putem sa radem sau sa plangem. Sa vedem ca emotiile noastre sunt intelese, ca suntem utili si importanti pentru cineva si sa avem un minim de contact fizic. Pur si simplu sa fim iubiti.
Comunicarea emotionala non violenta, denumita si "comunicare asertiva" - aceasta este singura comunicare ce ne permite sa oferim si sa primim in schimb ce avem nevoie, respectand totodata propriile limite si cerintele celorlalti. Descoperirea profesorului Gottman a fost ca nu exista cupluri fericite, de fapt, ca nu exista relatii afective durabile fara conflicte cronice. Se intampla mai curand invers : cuplurile care nu au cateodata motive de discutii ar trebui sa fie ingrijorate. Absenta conflictului e semnul unei distante emotionale de natura sa excluda orice relatie autentica. Nimic nu ne afecteaza mai mult creierul emotional decat faptul de a ne simti instrainati emotional de cei de care suntem cel mai legati: partenerul de viata, copiii, parintii. Un cuvant dur, un zambet abia schitat de dispret sau de dezgust - cu greu vizibile pentru un observator - sunt suficiente pentru a produce o acceleratie a ritmului cardiac al celui caruia ii sunt destinate. O data ce creierul emotional este astfel provocat, intra in alerta si suprima complet capacitatea creierului cognitiv de a judeca rational. Dupa cum am vazut, cortexul frontal este "debransat" . Gottman defineste ceea ce el numeste "cei patru calareti ai apocalipsei" in dialogurile conflictuale. E vorba despre 4 atitudini care distrug toate relatiile pe care le intalnesc in cale ; ele activeaza in asa masura creierul emotional al celuilalt , incat acesta devine incapabil sa mai reactioneze altfel decat cu rautate sau retragandu-se ca un animal ranit. Daca ne bazam pe cei 4 calareti in comunicare, putem sa fim siguri ca nu vom obtine ce vrem de la partenerul nostru si de la relatia cu el. Cu toate acestea , aproape intotdeauna ii punem pe acesti calareti in prima linie a bataliilor noastre emotionale .
Primul calaret este critica. Stim mult prea bine cu totii cum nu vrem sa fim tratati.
Totusi ne simtim instantaneu recunoscatori cand cineva ni se adreseaza intr-un mod emotional inteligent. Al doilea calaret al lui Gottman, cel mai violent si cel mai primejdios pentru creierul emotional este dispretul. Bineineles dispretul se manifesta prin insulte. Si sarcasmul poate sa faca rau. Al treilea si al patrulea calaret sunt contraatacul si retragerea totala. Cand esti atacat, cele doua solutii la care recurge imediat creierul emotional sunt atacul sau fuga. In cel mai rau caz, el duce la escaladarea violentei ; in cel mai bun caz, contraatacul "reuseste" si celalalt este invins de verva noastra sau victoria este obtinuta - asa cum fac adesea parintii cu copii si uneori barbatii cu femeile - cu o palma ; legea celui mai tare si-a spus cuvantul si reptila din noi este multumita. Insa, prin forta lucrurilor, aceasta victorie il lasa pe cel infrant ranit iar aceasta rana nu face decat sa adanceasca prapastia emotionala si sa agraveze dificultatea de a trai laolalta. Retragerea emotionala nu e o modalitate eficienta de a solutiona conflictele.
Trebuie spus totul fara violenta. Primul principiu al comunicarii non-violente este sa inlocuiesti orice judecata, adica orice critica, cu o observatie obiectiva; ceea ce spunem sa fie interpretat de celalalt mai curand ca o tentativa legitima de comunicare decat ca un atac la persoana lui. Al doilea principiu este sa evitam orice judecata privitoare la celalalt si sa ne concentram numai asupra sentimentelor noastre . Este cheia absoluta a comunicarii emotionale. Daca ne rezumam sa vorbim despre ceea ce simtim, nu vom da nastere nici unei dispute. Ideea este sa descriem situatia cu fraze care incep cu "eu" si nu cu "tu" sau "dumneavoastra". Vorbim despre noi, nu ne mai criticam interlocutorul si nici nu-l atacam. Ne exprimam sentimentele si prin urmare suntem autentici si deschisi. Putem vorbi despre doua lucruri: despre ceea ce s-a petrecut la modul obiectiv, care nu poate fi contestat, si despre ceea ce simtim. Potrivit lui Rosenberg, pentru evitarea conflictelor este foarte eficient nu numai sa spunem ceea ce simtim ci si sa aratam ca asteptarile noastre au fost inselate.

FOAIA CU SASE PUNCTE
Foaia pe care o folosesc poarta urmatorul inscris: "SLACED" . Aceste initiale rezuma cele sase puncte cheie ale unei abordari non violente, care va ofera cele mai bune sanse de a obtine ceea ce va doriti, fie acasa fie la serviciu, la piata , magazin, etc.
S de la SURSA . Mai intai trebuie sa ne asiguram ca ne adresam persoanei care e sursa problemei si ca ea dispune de mijloacele de a o rezolva. Trebuie sa merg la radacina problemei. 
L de la LOC si MOMENT. Trebuie intotdeauna sa avem grija ca discutia sa se desfasoare intr-un loc protejat, privat si la momentul potrivit. Nici nu deschidem subiectul imediat, cand situatia e inca fierbinte sau cand cealalta parte se afla intr-un moment dificil. Intotdeauna e preferabil sa alegem un loc unde se poate vorbi in liniste si sa ne asiguram ca cel caruia ne adresam este disponibil.
de la ABORDARE AMICALA. Pentru a fi auziti trebuie sa ne asiguram ca suntem ascultati. Nu cred ca exista un mijloc mai bun de a esua in demersul nostru decat sa afisam o atitudine agresiva si un ton prea impunator . Daca unul din participantii la discutie se simte agresat el tinde sa se "inece" in emotiile sale chiar inainte sa fi inceput conversatia si atunci nimic nu va mai fi de ajutor. Prin urmare , e bine sa-l linistim pe interlocutor inca de la primele cuvinte si sa-i deschidem urechile. Stiti care este cuvantul cel mai agreabil pentru a incepe o conversatie ? Este chiar numele persoanei careia ne adresam. Suntem mai receptivi la numele nostru decat la orice alt cuvant. Prin urmare, indiferent ce aveti de zis peroanei care v-a ofensat, incepeti prin a-i spune pe nume, apoi adaugati ceva amabil , cu conditia sa fie adevarat. Nu va fi intotdeauna usor de gasit, dar e foarte important.
C de la COMPORTAMENT OBIECTIV. Apoi trebuie sa intrati in miezul problemei. Explicati comportamentul care va motiveaza nemultumirea, dar limitati-va la descrierea celor intamplate fara sa faceti nici cea mai mica aluzie la vreo judecata morala.
E de la EMOTIE. Descrierea faptelor trebuie imediat urmata de aceea a emotiei pe care ati resimtit-o ca urmare a lor. Aici nu trebuie sa cadeti in capcana de a vorbi despre ciuda voastra care e de obicei emotia cea mai evidenta.
pentru DEZAMAGIRE. Ne-am putea multumi sa ne exprimam emotiile, dar e mai bine sa continuam mentionand sperantele care ne-au fost inselate sau nevoia pe care o aveam si care a ramas nesatisfacuta. Stiu prea bine ca exista ceva usor artificial in aceasta procedura . Mai ales cand sunt ata de putine modele in anturajul nostru care sa ne inspire. Ne spunem: " da, ar fi formidabil sa pot vorbi asa. Dar e imposibil.Nu cu seful meu" (sau "nu cu sotul meu" ; " nu cu copiii mei" ; " nu cu soacra mea" ,"nu cu nora mea", etc.). Totusi, nu exista decat trei feluri de a reactiona intr-o situatie conflictuala: pasivitatea (sau agresivitatea pasiva) , reactia cea mai curenta si cea mai putin satisfacatoare ; agresivitatea, nici ea prea eficienta si mult mai periculoasa; sau "asertivitatea" , adica o comunicare emotionala non-violenta. Exista imprejurari in care e mai bine sa fii pasiv sau agresiv decat sa demarezi procesul complex al comunicarii asertive. Cand , de exemplu, miza este atat de minora incat nu merita nici timpul nici atentia noastra, e perfect legitim sa ramanem "pasivi" si sa suportam o insulta sau sa ne lasam manipulati fara sa reactionam. Optez pentru aceasta atitudine cand, de exemplu, cineva ma claxoneaza in trafic sau cand am de-a face cu un vanzator indolent. Dimpotriva, in situatiile urgente sau periculoase e normal sa fii "agresiv" si sa dai ordine fara nici o explicatie . Acest lucru se intampla in cadrul armatei.
Vom accepta sau vom evita provocarea unei comunicari emotionale eficiente ? Nimic nu induce mai mult stres, anxietate si depresie decat relatiile dezastruoase cu cei din jur. Sta numai in puterea noastra sa schimbam aceasta situatie . Procesul SLACED este un prim pas foarte solid in aceasta directie . Din fericire nu toate relatiile sunt conflictuale. Celalalt aspect al comunicarii ,care de obicei este neglijat, este aproape la fel de important : sa stim sa profitam de orice ocazie pentru a ne adanci relatia cu ceilalti. Unul din cele mai simple moduri este sa invatam cum sa ne facem simtita prezenta cand cineva sufera si are nevoie de ajutor. Si in aceasta situatie este important sa gasim cuvintele care permit trecerea eficienta a curentului emotiei de la un creier la altul , intr-un timp cat mai scurt. Acest schimb necesita o alta tehnica - mult mai usor de folosit, probabil pentru ca implica mai putine riscuri pentru noi.
SA ASCULTI CU INIMA
Metoda lui Stuart si Lieberman permite ameliorarea considerabila a capacitatii noastre de ascultare , deci si a relatiilor cu ceilalti . Putem sa folosim aceasta tehnica pentru a ne apropia de oamenii care conteaza cel mai mult pentru noi (partenerii de viata, parintii, copiii nostri ) 
Intrebarile 'CEDFE' 
Tehnica aceasta consta din 5 intrebari care se succed rapid.
C de la 'CE S-A INTAMPLAT '? Pentru a stabili o conexiune cu o persoana suferinda, este evident ca ea trebuie sa povesteasca mai intai ce i-a produs atata suferinta. Pentru asta trebuie sa ascultam ce spune persoana respectiva ,fara sa o intrerupem, pentru nu mai mult de 2 , 3 minute . Dupa cele trei minute, daca-l lasam pe interlocutor sa se piarda in detalii, riscam sa nu ajungem niciodata la ceea ce este esential. Iar acest lucru nu se afla in fapte ci in emotii. 
-
 E de la 'EMOTIE'
Urmatoarea intrebare care trebuie pusa este: 'Si ce EMOTIE ati resimtit '? 
-
 D pentru 'DIFICULTATE MAXIMA'
Cea mai buna cale pentru a evita sa ne inecam in emotie este sa coboram pana in adancul ei, in miezul suferintei. Numai de acolo o putem impinge la suprafata. Totusi, este cea mai eficienta dintre toate intrebarile: ' 
Ce vi s-a parut cel mai dificil ' ? Intrebarea D este magica, deoarece il ajuta pe cel care sufera sa se concentreze mai bine asupra celor intamplate si ii permite sa-si grupeze ideile in jurul punctului fundamental cel mai dureros. Lasata in legea ei, mintea tinde sa se imprastie in toate directiile. 
-
 F de la a 'FACE FATA'
Dupa ce i s-a dat glas emotiei, trebuie sa profitam de faptul ca energia e concentrata in acel moment asupra sursei principale a problemei si sa punem intrearea: '
Si ce va ajuta sa FACETI FATA ' ? . Aceasta intrebare indreapta atentia celui cu care vorbim catre resursele ce exista deja la indemana lui si care-l pot ajuta sa iasa la lumina si sa infrunte situatia. Nu trebuie subestimata capacitatea oamenilor de a iesi din situatiile cele mai dificile. De obicei, ei au nevoie sa-i sprijine cineva doar sa se ridice din nou in picioare, si nu sa rezolve problemele in locul lor. In general , ne vine greu sa credem ca oamenii sunt mai puternici, mai rezistenti decat par. Ca NOI INSINE suntem mai puternici, mai rezistenti decat credem. In loc sa gandim: ' Nu sta asa neputincios ! Fa ceva ! ' , cand cineva isi exprima emotia si durerea ar trebui mai curand sa gandim ca trebuie doar sa fim acolo, langa celalalt, si nu sa ne repezim sa-i propunem solutii sau sa luam pe umerii nostri probleme care nu ne apartin. 
-
 E de la 'EMPATIE'
La sfarsit, pentru a incheia aceasta interactiune e intotdeauna util sa ne exprimam sincer , in cateva cuvinte, sentimentele pe care le-am avut in timp ce l-am ascultat pe celalalt. Vorbindu-i despre ceea ce am simtit ascultandu-l , il facem sa inteleaga ca i-am impartasit necazurile. La final, el va pleca din nou singur cu durerea lui dar, pret de cateva minute, i-am fost alaturi si deci ii intelegem mai bine suferinta. Dar nu numai durerea e cea care trebuie usurata , ci mai ales singuratatea. Si oamenii mari au nevoie sa se simta mai putin insingurati cand sufera. Aceste experiente, chiar daca nu ne 'vindeca' , ajuta la dezvoltarea creierului nostru emotional, care devine mai increzator in capacitatea de a intra in legatura cu ceilalti, de a fi 'reglat' de ei , dupa cum are nevoie.
Si tocmai aceasta incredere ne protejeaza impotriva anxietatii si depresiei. Nu te poti preface ca anumite relatii afective foarte dureroase nu exista. Nu le poti evita luand Prozac si nici urmand tratamentele naturale cele mai eficiente. Trebuie sa ne confruntam cu aceasta situatie. 
Ultimul dan 
Stapanirea comunicarii emotionale nu se obtine intr-o zi sau doua si nici intr-o luna; nici macar intr-un an. In artele martiale se incepe cu o centura alba si se sfarseste prin obtinerea uneia negre ; dupa aceasta , urmeaza nesfarsite rafinamente numite 'dan'. Dar nu exista un 'ultim dan'. In acest domeniu este intotdeauna loc de mai bine. In opinia mea, arta comunicarii emotionale este ceva asemanator. Ea cere o stapanire a energiei interioare care, fara indoiala, necesita o viata intreaga pentru a ajunge la cote inalte ale rafinamentului. E tragic sa treci prin viata fara a te inhama la aceasta sarcina importanta : imbunatatirea neincetata a comunicarii emotionale . Dezvoltarea acestei arte a comunicarii devine si mai usoara atunci cand este combinata cu deprinderea coerentei ritmului cardiac. Stabilizand creierul emotional si facandu-l mai receptiv la emotiile noastre si ale celorlalti, coerenta cardiaca ne permite sa ne gasim mult mai usor cuvintele si sa ne concentram asupra celor mai autentice dintre intentiile noastre. Dupa ce ajungem sa ne controlam fiziologia, folosind diferitele metode centrate pe corp care au fost descrise in prima parte, gestiunea comunicarii este urmatoarea etapa esentiala in procesul de vindecare a creierului emotional. Mai exista insa si o alta etapa, care a fost neglijata in unele tari in ultimii 50 ani. Este vorba despre ceea ce facem nu pentru noi, ci pentru ceilalti. Fiecare dintre noi are un rol in comunitatea in care traieste, dincolo de noi insine si chiar de cei apropiati noua. Omul este un organism eminamente social. Nu putem trai fericiti, nu ne putem vindeca in profunzime, daca nu gasim un sens in lumea care ne inconjoara, in ceea ce oferim celorlalti . 
Legatura cu ceilalti
Viata pare a fi o lupta. O lupta care nu merita sa fie dusa numai pentru sine. Mintea noastra cauta un sens dincolo de marginile 'oboselii de a fi noi insine'. In momentul in care supravietuirea a incetat sa mai fie o motivatie suficienta, constiinta existentei celorlalti , iubirea lor a insuflat puterea de a continua. Astazi suntem in miezul unei miscari planetare indreptate spre individualism , psihologia sinelui sau 'dezvoltarea propriei persoane' . Marile valori puse inainte sunt autonomia, independenta, libertatea, exprimarea sinelui. Ele sunt nucleul notiunii de libertate, atat de importanta pentru noi. Dar , cu cat inaintam in aceasta directie, cu atat constatam ca independenta isi are pretul ei ; pretul platit este izolarea , suferinta si pierderea sensului. Eliberati de legaturile de familie , de indatoriri, de obligatiile fata de ceilalti, niciodata nu am fost atat de liberi sa ne croim propriul nostru drum , cu riscul de a ne regasi insingurati si pierduti. Acesta este, fara indoiala, unul dintre motivele pentru care rata depresiei a crescut sistematic in cursul ultimilor cincizeci de ani. Dragostea pentru cel (cea) cu care convietuim si pentru copii nostri e probabil cea mai evidenta sursa de sens in existenta noastra. Importanta celorlalti pentru propriul nostru echilibru nu se opreste la nucleul familial. Cu cat suntem mai bine integrati intr-o comunitate importanta pentru noi si cu cat este mai puternic sentimentul ca avem in cadrul ei un rol care conteaza pentru ceilalti, cu atat ne eliberam mai usor de sentimentele de anxietate, de disperare, de lipsa de sens. Sensul pe care-l gasim in legatura noastra cu ceilalti nu este un dictat al culturii sau al moralei sociale. E o nevoie a creierului nostru. In ultimii 30 ani, sociobiologia a demonstrat ca genele sunt altruiste. Orientarea spre ceilalti si pacea interioara care rezulta fac parte din alcatuirea noastra genetica. De aceea , nu e de mirare ca acest altruism se afla in miezul tuturor marilor traditii spirituale. In studiile referitoare la persoanele care sunt mai fericite decat altele se gasesc in mod sistematic doi factori: au relatii afective stabile cu alti oameni si sunt implicate in comunitatea lorImplicarea in comunitate inseamna sa oferi o parte din tine si din timpul tau pentru o cauza de pe urma careia nu tragi nici un folos material. Este una dintre activitatile cele mai eficiente pentru a alina sentimentul de vid care insoteste atat de des starile depresive. Si nu e nevoie nici sa-ti risti viata, nici sa te inrolezi in Rezistenta. Oamenii care participa la activitatile comunitare sunt mai fericiti, dar sunt si mai sanatosi si traiesc mai mult decat ceilalti. O analiza a efectelor voluntariatului asupra sanatatii publicate in Science, o foarte cunoscuta revista stiintifica , concluzioneaza ca aceasta este o garantie a longevitatii mai sigura decat mentinerea unei tensiuni arteriale scazute, reducerea colesterolului sau renuntarea la fumat. Placerea de a avea legaturi cu alte persoane, sentimentul de a fi implicat intr-un grup social sunt remedii remarcabile pentru creierul emotional si deci pentru intregul corp. Supravietuirea intr-o lume indiferenta si rece ne obliga sa gasim un sens existentei noastre, sa ne legam de ceva. Sfatul este ca in situatiile disperate sa nu cerem vietii ceea ce nu poate face pentru noi, ci sa ne intrebam mereu ce putem face noi pentru ea. Poate fi vorba doar de a-ti indeplini sarcinile cu mai multa generozitate, cu gandul la contributia adusa celorlalti, sau de a-ti consacra putin timp unei cauze, unui grup, unei persoane sau unui animal care ne este drag. Maica Tereza, fara indoiala, campioana de necontestat a compasiunii in actiune a secolului al XX -lea spunea: 'Nu cautati actiuni spectaculoase.Important este sa va daruiti. Ceea ce conteaza este gradul de compasiune investit in faptele voastre'. Nici nu e nevoie sa te simti perfect impacat cu tine insuti pentru a te darui.
Psihologul umanist Abraham Maslow este fondatorul miscarii de 'dezvoltare personala'. La sfarsitul studiului sau despre oamenii sanatosi si echilibrati din punct de vedere psihic , concluziona ca stadiul ultim al dezvoltarii personale este cel in care fiinta umana 'actualizata' se intoarce catre ceilalti. Cea mai buna cale pentru a ajunge un mai bun slujbas al celorlalti este sa devii o persoana mai buna. Dar, pentru a deveni o persoana mai buna, trebuie sa-i ajuti pe ceilalti. Este deci posibil si chiar obligatoriu sa le faci pe amandoua deodata . Cand se masoara coerenta cardiaca cu ajutorul computerului, se constata ca drumul cel mai simplu si mai rapid catre coerenta este experimentarea sentimentelor de gratitudine si de tandrete fata de cinevaCand ne simtim in legatura cu cei din jur, fiziologia noastra intra in mod spontan in coerenta. In acelasi timp, cand ne ajutam fiziologia sa intre in coerenta , deschidem poarta unor noi modalitati de a percepe lumea inconjuratoare. Acest cerc 'virtuos' descris de Maslow este calea catre implinirea de sine. 

DE UNDE SA INCEPEM?
Stand pe Pont-Neuf , in inima Parisului,privesc Sena curgand printre pietrele albe. Pe mal, in plin centru al Parisului, un barbat pescuieste impreuna cu fiul sau. Baietasul a prins un peste si ochii ii stralucesc de bucurie. Imi amintesc de o lunga plimbare cu tatal meu de-a lungul aceluiasi fluviu.Tata imi povestea ca bunicul se scalda uneori in Sena, chiar si pe timp de iarna. Insa,mai spunea el, fluviul devenise apoi atat de poluat, incat nu te mai puteai scalda in el. Pana si pestii disparusera.Treizeci de ani mai tarziu, pestii s-au reintors.Probabil te poti scalda din noi.A fost de-ajuns sa nu mai fie poluata ca Sena sa se curete de la sine. Fluviile si raurile sunt finite vii. Ca si noi, ele tind catre 'homeostazie', catre echilibru,catre autovindecare. Ca toate fiintele vii ele intretin in permanenta schimburi cu mediul inconjurator : aerul,ploaia,pamantul,arborii,algele,pestii si oamenii. Si acest schimb viu da nastere la mai multa ordine,mai multa organizare si la urma urmelor la mai multa puritate . Numai intinderile de apa care nu mai fac schimburi, care stagneaza,devin salcii. Ele aluneca inspre haos.
Toate metodele pe care le-am expus, vizeaza intarirea acestor mecanisme de autocompletare ce caracterizeaza toate organismele vii , de la celula la ecosistem, trecand prin fiinta umana. Ele sunt eficiente tocmai pentru ca exploateaza fortele naturale ale corpului, contribuie la armonizarea si coerenta fortelor organismului. In plus, sunt lipsite de efecte secundare ; fiecare sustine in felul ei efortul corpului si al creierului de a regasi armonia, lucreaza in sinergie. Nu e nevoie sa alegem unele in detrimentul celorlalte, caci se intaresc reciproc. Toate intaresc echilibrul sistemului nervos parasimpatic. Aceasta ramura a sistemului nervos autonom linisteste si alina foarte multe functii ale corpului si ale mintii. In anii '40, medicina a fost transformata de aparitia antibioticelor. Pentru intaia oara boli pana atunci mortale au putut fi invinse printr-un tratament specific si sigur. Acesta era atat de eficient, incat tot ce fusese considerat pana atunci esential in practicarea medicinei , relatia medic-pacient, alimentatia, atitudinea bolnavului , a devenit dintr-o data irelevant. Atata vreme cat bolnavul isi lua pilulele, acestea vindecau chiar daca medicul nu-i vorbea, chiar daca el nu se hranea cum trebuie sau nu dorea sa se faca bine. Datorita acestui fantastic avans s-a nascut in occident o noua maniera de a practica medicina, necunoscuta pana atunci, care nu lua in considerare istoria pacientului, relatiile lui, forta sa vitala, sau mecanismele sale de autovindecare. Aceasta abordare pur mecanica a bolnavului si a bolii s-a generalizat in intreaga medicina, depasind domeniul bolilor infectioase. Astazi, majoritatea scolilor medicale din occident, pun accentul pe diagnosticarea unei boli specifice si asocierea unui tratament specific. Este o abordare care functioneaza remarcabil de bine in cazul bolilor acute: apendicita, pneumonie, alergie, etc. Cu toate acestea, tratamentul specific esueaza cand e vorba de vindecarea bolilor cronice. In cazul acestor boli, medicina moderna nu face decat sa ajute la ameliorarea crizelor cum ar fi accesele de astm, infarcturile si nu la eliminarea bolii in sine. 
Pana in ziua de azi cele mai eficiente interventii in cazul bolilor cronice sunt deceptionant de naturale si lipsite de orice tehnicalitate. As spune chiar lipsite de modernitate. Ele constau in combinarea gestionarii stresului cu exercitiul fizic si o alimentatie mai buna. Sinergia dintre aceste modificari ale stilului de viata poate sa induca o curatire profunda a arterelor, asemanatoare cu cea a unui rau poluat. Acelasi lucru e valabil in cazul anxietatii si al depresiei , maladii cronice prin excelenta. E o iluzie sa credem ca o singura interventie ar putea reechilibra sistematic interactiunile complexe care, impreuna, intretin o stare de boala cronica de ani de zile, daca nu de decenii. Pentru a invinge o boala cronica trebuie sa profitam de mecanismele de autovindecare la care avem acces. Trebuie sa construim, prin cateva interventii, un tratament sinergetic care sa fie mai puternic decat boala insasi ; combinarea diverselor metode, adaptata fiecarui caz in parte,va avea cele mai mari sanse de a transforma durerea si de a reda pacientului energia vitala.

Dar de unde sa incepem mai exact?
1. Primul lucru care se impune este sa invatam SA NE ELIBERAM EMOTIILE. Fiecare dintre noi dezvolta, in cursul vietii, diverse metode de autoconsolare pentru a depasi momentele dificile. Din nefericire, de cele mai multe ori, este vorba despre o tigara, o tableta de ciocolata, un pahar de bautura, sau de efectul anestezic al televizorului. Sunt, de departe, metodele cele mai curente de a depasi greutatile vietii. Daca am luat contact cu medicina conventionala, aceste toxine de zi cu zi sunt inlocuite cu tranchilizante ca Valium, Xanax, Ativan sau antidepresive. Evident , este esential ca acestor metode deloc eficiente , si de cele mai multe ori periculoase , sa li se substituie tehnici care apeleaza la capacitatile de autovindecare ale creierului emotional si care permit restabilirea armoniei intre cognitie, emotii si un sentiment de incredere in viata. Fiecare pacient in parte sa-si descopere capacitatea de a-si controla coerenta cardiaca si apoi sa foloseasca aceasta stare ori de cate ori se confrunta cu provocarile inevitabile ale vietii, in loc sa apeleze la tigara , ciocolata, alcool, etc.Apoi tebuie identificate, daca este posibil, acele evenimente dureroase din trecut care continua sa provoace si in prezent emotii dificile. In general, pacientii sunt primii care subestimeaza importanta 'abceselor' emotionale pe care le mai poarta in ei si care le conditioneaza modul in care privesc viata, retrezind clipa de clipa suferinta sau limitandu-le placerea . Cateva sedinte de EMDR sunt suficiente pentru a inlatura consecintele acestui trecut apasator, dand nastere unei noi si mai armonioase perspective asupra vietii. Trebuie facut intotdeauna inventarul conflictelor cronice din relatiile afective cele mai importante,atat cele din viata privata , parinti,copii,soti,frati,surori , cat si de la locul de munca , patron, director, colegi, angajati. Aceste relatii ne conditioneaza in mod profund ecosistemul emotional. Asanate, ne permit sa redobandim echilibrul interior. Daca ne polueaza neincetat fluxul creierului emotional, sfarsesc prin a bloca mecanismele de autovindecare. Invatand sa ne controlam coerenta cardiaca putem ajunge si la o mai buna gestionare a relatiilor afectiveO alta metoda directa de a armoniza aceste relatii este comunicarea emotionala nonviolenta. Cu totii ar trebui sa ne antrenam permanent pentru a comunica emotional cat mai bine cu putinta.
2. Aproape toata lumea va beneficia de modificarea alimentatiei, ce ar permite obtinerea unui echilibru adecvat intre acizii grasi omega-3 si omega-6, oferind astfel corpului si creierului materia prima ideala pentru revigorarea lor. Ar trebui asadar ca fiecare dintre noi sa se gandeasca sa-si reechilibreze regimul zilnic in favoarea pestelui , sau sa ia suplimente de acizi omega-3 si sa diminueze aportul de omega-6 din alimentatie.
3. Initierea unui program de exercitii fizice este, fara indoiala, o optiune la indemana oricui si care nu necesita aproape nici o investitie in afara celor douazeci de minute rezervate de trei ori pe saptamana . De asemenea, ar trebui sa ne intrebam daca nu ar fi mai bine pentru noi sa ne schimbam, fara prea mari eforturi, modul de a ne trezi dimineata. Deoarece, pentru a incepe procesul de reglare a ceasului biologic, e suficient sa inlocuim desteptatorul cu un mecanism de simulare a luminii diurne; efortul e minim, iar binefacerile potentiale sunt importante. 
4.Acupunctura insa reprezinta o investitie de timp si bani mult mai serioasa. O recomand mai ales celor care sufera de afectiuni fizice , cu precadere dureroase , pe langa tulburari emotionale. In aceasta situatie acele chinezesti permit de obicei o tratare simultana a celor doua probleme ( e greu sa usurezi starea depresiva a unui om care simte neincetat durere in corp).
5.In sfarsit, pentru a atinge adevarata pace interioara, trebuie neaparat sa gasim un sens profund in rolul pe care il detinem in comunitatea noastra, dincolo de familia restransa.
Cei care au norocul sa gaseasca o astfel de sursa de sens, au sentimentul ca isi trag energia din ceea ce da inteles vietii insasi. Dupa milioane de ani de evolutie , creierul nostru emotional e insetat tocmai de aceste trei aspecte ale vietii la care 'Strainul' lui Camus nu avea acces : emotiile, raporturile afective armonioase cu cei dragi si sentimentul de apartenenta la o comunitate. Separat de acestea, in zadar cautam o ratiune de a fi in afara noastra, intr-o lume in care am devenit niste straini. 
Asa cum a aratat in mod stralucit Damasio , la cincizeci de ani dupa Camus, cele care dau o directie si un sens existentei noastre sunt tocmai valurile de trairi emotionale care vin din aceste izvoare de viata si ne anima corpul si neuronii emotionali.
N.B. DOAR CULTIVAND FIECARE DINTRE ACESTE ASPECTE NE PUTEM VINDECA de
 S(tress), A(nxietate), D(depresie), fara FREUD si PROZAC!