HRANA VIE

Modul gresit de gandire in ceea ce priveste viata in general si hrana in particular este cauza generala a unor existente nefericite, adesea macinate de boli. Iata in acest sens cateva aspecte esentiale care trebuie remarcate:

- suntem fiinte biologice (nu tehnologice, fizice sau chimice); modul de hranire trebuie sa fie cel natural;
- dieta noastra normala este cea frugivora;
- fructele vii, plantele suculente si semintele sunt alimentele care constituie dieta noastra naturala, normala, foarte delicioasa si sanatoasa; "hrana vie pentru oameni vii";
- folosirea focului pentru prepararea hranei este un act de distrugere care creeaza toxine; carnea, semintele si cerealele prajite sau coapte sunt cancerigene;
- toti nutrientii de care avem nevoie se gasesc in fructe, legume si seminte; nu este necesar sa omoram si sa mancam animale moarte (cadavre);
- un mar este incomensurabil mai hranitor decat orice aliment gatit la foc; alimentatia simpla nu este deloc plictisitoare, ci ne elibereaza de biciul senzatiilor tari care oboseste organismul si-l imbatraneste prematur;
- corpul nostru stie singur cum sa se vindece de boli, noi trebuie doar sa ii permitem acest lucru prin hranirea cu sucuri integrale vii (de fructe sau legume) sau doar cu apa si sa ne odihnim (pentru a-i permite sa elimine toxinele acumulate);
- nu putem sa ne insanatosim daca continuam sa ne poluam corpul cu medicamente de origine chimica si cu "alimente" moarte;
- imensa majoritate a substantelor chimice din medicamente este o adevarata otrava pentru corp si nu determina insanatosire reala, ci doar forteaza organismul sa se comporte intr-un anume fel pentru ca simptomele bolii sa nu se mai manifeste vizibil (dar boala continua sa "lucreze" nevazuta);
- nu exista solutii instantanee sau scurtaturi pentru insanatosire; doar corpul insusi poate sa-si faca singur ordine in "ograda" sa, iar pentru asta are nevoie de o hrana curata, fara toxine, si de conditii propice;
- bolile nu sunt inevitabile; ne inbolnavim atunci cand continuam sa ne otravim cu toxine si stresam corpul si mintea;
- nimeni nu trebuie sa se teama sau sa intre in panica atunci cand se inbolnaveste; boala este modul natural si normal prin care corpul ne semnaleaza ca trebuie sa-l lasam sa elimine toxinele pana nu este prea tarziu;
- sanatatea perfecta si o viata fericita sunt drepturile noastre dobandite la nastere, si le putem asigura in fiecare zi printr-o hrana vie si fara toxine.

Beneficii evidente

Hrana vie confera o constanta stare generala de bine si euforie naturala printr-un aport de energie vie, o energie a vietii pura, nedistorsionata si curata. Somnul devine mai odihnitor si mai eficient, adica in putine ore de somn corpul se reface mai repede si mult mai bine. Hrana vie confera o atentie sporita in mod natural, ne-fortat si o gandire clara dublata de bun simt. Cei care adopta o dieta bazata pe hrana vie devin gradat mai activi si mai entuziasti in actiunile lor si capata o gandire pozitiva, o siguranta de sine din ce in ce mai mare. De asemenea, stresul si tensiunile vietii de zi cu zi isi diminueaza foarte mult efectele devenind foarte usor controlabile, iar imbolnavirile dispar aproape in totalitate.

Care e problema cu mancarea gatita?

Aproape toata lumea are carii dentare, vedere slaba care necesita ochelari, se inbolnaveste de gripa sau alte boli. Gatitul alimentelor este un proces care distruge hrana din momentul in care se foloseste caldura. Cu mult inainte de a apare arsura binecunoscuta, valorile hranitoare ale alimentului sunt distruse datorita incalzirii.

Orice hrana vie devine moarta (definitiv) odata cu expunerea la caldura.

Proteinele incep sa se "stranga", sa se coaguleze sau sa se delamineze (isi pierd structura care le mentinea forma) asa cum se poate vedea de catre oricine care gateste branzeturi sau oua. La temperaturile obisnuite de gatire, ele sunt complet jefuite de orice nutrienti.

Proteinele gatite intra in putrefactie rapida (datorita bacteriilor) odata ajunse in tractul digestiv si dau nastere unor otravuri periculoase ca ptomaina, leucomaina, mercaptanii, amoniacul, sulfura de hidrogen, putrescina, cadaverina si multe altele. Toate acestea sunt absorbite in sange si cauzeaza numeroase boli.

Gatitul face ca hrana sa devina toxica, acida. Toxicitatea este confirmata de dublarea (uneori triplarea) celulelor albe din sange imediat dupa ce incepe asimilarea hranei gatite. Celulele albe reprezinta unul dintre componentele sistemului imunitar si actioneaza pentru a izola toxinele, dar nu intotdeauna reusesc...

Sute de cercetari amintite in cartea "Dieta, nutritie si cancer" editata de Consiliul National de Cercetare al Academiei Nationale de stiinta din S.U.A. demonstreaza ca toate procesele de gatire ce folosesc incalzirea hranei genereaza rapid substante mutagene si cancerigene care ajung apoi in corpul uman.

Vitaminele sunt distruse cel mai usor de caldura. Mineralele isi pierd imediat contextul organic (viu) si se intorc in starea moarta, inactiva. Intr-o astfel de stare ele sunt inutilizabile de catre organism care le arunca ca pe niste deseuri inutile. Mineralele anorganice sunt foarte toxice. Iodul, de exemplu, este un nutrient esential, cu conditia ca sa fie intr-o forma biologica vie. In starea sa anorganica, chimic pura, afecteaza craniul si oasele. Fierul, in starea sa anorganica, cauzeaza hepatita si hemocromatoza.

Grasimile incalzite sunt periculoase pentru ca au in componenta lor acroleine, radicali liberi si alte substante mutagene si cancerigene, conform lucrarii amintite mai sus.

Hrana gatita nu numai ca necesita un timp mult mai indelungat de digestie (consumand astfel enorm din energia organismului), dar de multe ori este indigesta ca in cazul proteinelor incalzite. Mancarea gatita fermenteaza foarte repede si intra in putrefactie odata ajunsa in intestine, in timp ce hrana vie este aproape in totalitate absorbita inainte ca fermentii bacterieni sa inceapa procesul de putrefactie.

Aceasta a fost evidentiata de faptul ca omul care se hraneste cu mancare gatita are aproximativ 1 kg de bacterii intestinale, iar cel care foloseste exclusiv hrana vie are de cateva ori mai putine. Aproape 20% din fecalele celor hraniti cu alimente gatite reprezinta bacterii moarte, in timp ce hrana vie face ca acest procent sa fie uluitor de mic.

Daca fierbeti sau coaceti un cartof si-l puneti apoi alaturi de unul viu (intreg), acesta din urma va fi neschimbat cateva saptamani dupa care va incepe chiar sa incolteasca, in timp ce cartoful gatit va fermenta in doar doua zile. Asta va poate da o idee despre ceea ce se intampla cu mancarea gatita ajunsa in intestine unde timpul de doua zile necesar putrefactiei in aer liber este aici redus la numai doua ore.

Daca nu v-am convins pana acum despre ce se intampla in intestin cu mancarea gatita, nu-mi ramane decat sa va intreb sincer: ati vomitat vreodata? Hrana moarta aduce boala si apropie foarte mult momentul mortii.

Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant! Daca sunteti interesati, puteti cumpara cativa soricei sau hamsteri si sa hraniti o parte din ei numai cu hrana vie, iar cealalta parte cu aceeasi hrana, dar gatita. Va dura numai cateva saptamani pana semnele vor deveni evidente, pentru ca oricine poate face diferenta intre un hamster mort si unul viu.

Dar mai bine, va puteti schimba dieta chiar din acest moment si sa folositi numai hrana vie. Veti vedea ca ceea ce ati citit aici devine realitate. Atentie insa la primele saptamani sau chiar luni, cand corpul va avea tendinta sa se descotorosesca foarte rapid de toate toxinele acumulate de-a lungul anilor, aparand astfel diverse simptome de boala aparenta si stari de disconfort.

Detoxifierea este importanta

Argila

Daca v-ati hotarat sa consumati numai hrana vie, este foarte important sa aveti in vedere ca de indata ce renuntati total la hrana gatita corpul are tendinta naturala sa inceapa un proces de detoxifiere. Cat dureaza acest proces? Depinde de cate toxine ati acumulat, depinde de ce fel de viata ati dus pana in acel moment.

Exista diverse manifestari care apar in acest proces de eliminare a toxinelor. Cel mai bine este sa va adresati unui nutritionist sau macar medicului de familie.

Printre cele mai intalnite manifestari se numara durerile de cap, greturi, stomac deranjat, acnee, mancarimi, miros urat al corpului. Aceste simptome dispar de obicei dupa o scurta perioada de timp. Daca acestea sunt prea violente, puteti face o trecere gradata, prin cresterea progresiva a procentului de hrana vie si scaderea corespunzatoare a partii de alimente gatite. Daca aceste simptome persista va trebui sa consultati un medic pentru ca, in acest caz, ele nu mai pot fi cauzate de detoxifiere.

Epilobium
Unii acuza o foame continua, care este insa cauzata psihologic. Specialistii in nutritie recomanda activitati ajutatoare: meditatia, relaxarea sau alte practici spirituale, dar mai ales luati masa intr-un cadru special, nestresant. Alimentele consumate in graba sau sub stres nu satisfac foamea fizica si nici pe cea psihologica. Dieta vie nu trebuie sa se limiteze la fructe si legume, ci adaugati cereale si seminte sau miez. Laptele trebuie consumat numai crud (daca aveti incredere in furnizorul vostru). Consumati si hrana vie bogata in proteine si uleiuri, nu va limitati numai la fructe si legume.

De cele mai multe ori persista "nevoia" unor alimente nesanatoase. In locul dulciurilor, consumati cu incredere fructe uscate (caise, prune, curmale, smochine), fructe foarte dulci (mango, piersici) si banane, dar puteti folosi si miere (doar daca sunteti absolut sigur ca nu este contrafacuta din zahar). Pentru cei care simt nevoia unor alimente grase, se recomanda pasta de susan (tahini) in combinatie cu miere sau alte fructe. O buna masura pentru a pacali mintea care tot "cere" alimente nesanatoase este gandul "ce consecinte are consumul acestui aliment si cat de rau ma voi simti dupa aceea". Eventual va puteti face un jurnal in care sa scrieti ce fel de simptome aveti si cat de rau va simtiti cand consumati alimentul nesanatos. Amintiti-va ca sanatatea este mult mai importanta decat dogma.

Detoxifiant
Pentru cei care totdeauna se plang de frig, acest simptom va dispare cu timpul pentru ca hrana vie aduce un aport de energie direct asimilabila de organism iar digestia sa nu consuma cantitati uriase de energie ca in cazul alimentelor gatite. Un asemenea simptom indica o secretie biliara insuficienta si o digestie greoaie. In acest caz nu se indica postul total. Exercitii fizice rapide (mers rapid) timp de minim 20 minute zilnic, sau masajul cu uleiuri vegetale nerafinate sunt doar cateva din metodele de remediere.

Cei care prefera condimentele pot folosi ghimbir, ardei iute, piper negru, chimen, coriandru, etc. Folosite cu grija si in mod corect vor rezolva problema. De asemenea, reducerea numarului de mese poate duce la cresterea focului digestiv pentru ca stomacul are timp sa se odihneasca intre mese.

Pentru a creste focul digestiv si a contribui astfel la mentinerea unei temperaturi normale a corpului pe cai armonioase, cea mai eficienta si mai naturala metoda este practica exercitiilor Hatha Yoga. Nici un exercitiu fizic conventional nu se compara ca eficienta cu Nauli Kriya sau cu posturi corporale yoga (cum ar fi postura paunului).

Oboseala cronica si slabiciunea sunt simptome de detoxifiere. Dar oare dormiti suficient? Sunteti foarte stresat? Aveti o activitate sexuala haotica si epuizanta? Toate acestea sunt factori care determina oboseala. Evaluati-va viata cat mai obiectiv si eliminati cauzele oboselii. Consumul continuu de zahar rafinat duce la o oboseala continua.

Inlocuiti zaharul cu fructe dulci si suc de morcovi, iar in cazuri extreme consultati medicul.

In incheiere, cateva sfaturi pentru un succes deplin cu hrana vie. Evitati obsesiile, ura, frica, egoismul, pentru ca acestea sunt adevarate otravuri pentru minte si emotii. Cautati motive pozitive pentru trecerea la aceasta dieta. Cel mai bine este sa aveti o relatie emotional-mentala buna cu hrana vie. Veti fi rasplatiti inzecit!

Esti puterea aripilor mele, esti LUMINA care ma cheama la ea.

Din ciclul "Minciunile profitabile ale "stiintei" medicale" (inca o continuare)

Cum i-am dat eu copilului meu autism

"Deci…cum i-am dat eu copilului meu autism? As vrea sa pot spune ca a fost un singur lucru pe care l-am facut; un lucru pe care as putea sa il iau inapoi si sa faca lucrurile frumoase si usoare, dar nu e asa. A fost greseala peste greseala, atac peste atac. Urmatoarele sunt cele mai mari greseli pe care le-am facut si care au contribuit la dobandirea Autismului de catre fiul meu. Voi pune link-uri care pot fi usor de citit si de inteles, mai degraba, decat linkuri catre studii efectuate asupra autismului. O simpla cautare pe Google despre oricare din subiectele astea va va da mai multa informatie decat ati vrea vreodata sa aflati. Asa ca…asta e:
1) Ecografii
Am avut cel putin 5 ecografii in timpul sarcinii. Mi s-au dat asigurari ca sunt perfect sanatoase pentru copil. Pana la urma poti sa iti faci o ecografie in mall, asa ca le-am considerat sigure. GRESIT! Desi nu mi-am facut ecografii in malluri, nici nu am cautat in amanunt informatii despre ele. Ecografiile au fost, de fapt, implicate in cazuri de autism, printre alte afectiuni neurologice. Cu toate ca nu exista nicio legatura directa cauza-efect, s-au gasit suficiente dovezi pentru continua cercetarile in acest sens si a recomanda masuri de precautie. Potrivit acestui articol, “Cercetarile arata ca populatia expusa la ecografii are un risc de nastere prematura de 4 ori mai mare, rata crescuta de afectiuni cerebrale, demielinizarea celulelor nervoase, dislexie, intarziere in vorbire, epilepsie si tulburari de invatare.” Suna cunoscut?
2) Sirop de porumb cu doza crescuta de fructoza (cred ca asa se traduce)
Am baut Coca Cola in fiecare zi a sarcinii. Imi era incredibil de greata si ma facea sa ma simt mai bine. Dar dupa ce dau pe repede-inainte cativa ani, Coca Cola classic a fost implicata intr-un scandal monstru legat de cele mai mari doze de mercur gasite intr-o bautura carbogazoasa. Nu am mancat nici macar o gura de peste pe durata sarcinii de frica intoxicatiei cu mercur, Cu toate ca nu am stiut ca era mercur in Cola, recunosc ca a bea si a manca porcarii nu era bine pentru bebelusul meu,
3) Lortab/Acetaminophen (Paracetamol) in timpul sarcinii
Eu am fibromialgie. Provoaca dureri suportabile in mod normal, dar in timpul sarcinii depaseau orice limita. Ginecologul meu mi-a prescris Lortab (substante active: bitartrat de hidrocordona = calmant opioid si acetaminophen = paracetamol), spunandu-mi ca nu traverseaza placenta si ca este perfect sigur pentru copil. Ma durea atat de rau incat nu aveam de gand sa aflu mai multe. Am avut incredere in ginecologul meu si aveam nevoie sa ma simt mai bine.
Inca o data, am crezut oare SINCER ca e bine pentru bebe? Logic ca nu. Lortab este un medicament de categoria C (considerat de FDA), lucru care inseamna ca nu exista suficiente studii umane pentru a-l pune in categoria “sigur”, dar, potrivit studiilor pe animale, nu exista dovezi ca ar face rau. Nu am putut gasi nicio cercetare sau niciun studiu care sa lege in mod direct Lortab-ul de Autism, dar instinctul de mama imi spune ca nu a fost ok.
4) Pitocin (Oxitocina administrata intravenos)
Doua dintre ecografiile pe care le-am facut spre sfarsitul sarcinii aratau ca nivelul lichidului amniotic era extrem de scazut, asa ca Ginecologul meu m-a sfatuit sa inducem travaliul. Dupa cateva ore de administrare Pitocin la nivel scazut, prin perfuzie, personalul din spital m-a incurajat sa semnez un act prin care eram de acord sa creasca nivelul de Pitocin peste limita legala. Acum pare absurd, dar atunci eram in niste dureri crunte si cei de la spital mi-au spus ca e totul perfect sigur si ca acel nivel e folosit la spitale din mai multe state are USA. Potrivit lor, Montana are niveluri maxime scazute fata de media nationala. Am primit Pitocin timp de 36 de ore. Aici e o explicatie foarte clara a riscurilor folosirii Pitocin-ului.
“In cazul folosirii crescute sau pe durata lunga a Pitocinului, debitul de sange, implicit cel de oxigen, catre uter este redus foarte mult. In timpul contractiilor naturale exita un interval sufient intre contractii pentru oxigenarea bebelusului pana la urmatoarea contractie. In travaliul indus sau asistat, contractiile foarte apropiate ca timp sunt mentinute pentru o perioada mai lunga, scurtand intervalul in care bebelusul poate primi oxigen. Reducerea cantitatii de oxigen pe care bebelusul o primeste in timpul travaliului poate avea consecinte pe termen lung asupra functionalitatii creierului”
5) Cezariana
George Malcom Morley, un excelent obstetrician si medic ginecolog a desfasurat cercetari masive asupra legaturii dintre cezariana si Autism, concluzionand: “Un copil nascut prin cezariana are de 3-4 ori mai multe sanse sa sufere de Autism” Teoria lui se bazeaza pe taierea rapida a cordonului ombilical, si sunt suficiente motive sa ii dam dreptate. Sunt multe elemente ce fac parte dintr-o cezariana incat e greu sa determini adevarata problema: anestezia, imobilitatea post-partum, trauma travaliului, taierea prematura a cordonului ombilical, medicamentele post-operatorii sau lipsa bacteriilor “bune” existente in flora vaginala ce se transmit la nasterea naturala; toate aceste elemente constituie, individual, un suspect in legatura dintre cezariana si Autism. Si daca le punem la un loc, e usor sa vedem cum combinatia lor poate ave un impact negativ asupra bebelusului.
Dar, pentru ca am luat decizia proasta de a face ecografii, care au dus la decizia asupra travaliului indus cu ajutorul Pitocinului=>trauma travaliului, a rezultat cezariana. Inca nu pot sa cred cate femei aleg sa faca cezariana din motive de ordin estetic – nu voi elabora acest subiect. Bleah. O sa fiu sincera; Inca am un gust amar cand ma andesc la asta. Chiar imi doream o sarcina naturala. Sotul meu si cu mine am fost la orele de pregatire pentru nastere, am exersat acasa…si dupa 36 de ore de iad indus, tot m-am ales cu o cezariana. A fost o “asa” urgenta, incat mi-au facut anestezie generala, cu toate ca cerusem epidurala.
6) Antibiotice
Oh, Doamne, unde sa incep? Am atatea sentimente impartite asupra antibioticelor, dar uite ce stiu: Fiul meu a fost expus la antibiotice in timpul travaliului. Apoi, dupa nastere, timp de doua saptamani, prin transfer in laptele matern. Apoi a avut 5 ture de antibiotice pana la varsta de un an, pentru o infectie cronica la ureche. Cu toate ca tot ce am spus pana acum e crunt, exista un moment care pentru mine iese in evidenta si ma face sa vars: o singura doza de Augmentin, cand avea 6 luni. La vizita de rutina de la 6 luni a fost diagnosticat pentru a doua oara cu infectie la ureche. I s-a facut vaccinul impotriva celor 7 boli, cu toate ca era bolnav si am plecat cu o reteta pentru Amoxicilin. Peste 6 zile, facuse o infectie a cailor respiratorii superioare, iar infectia de la ureche i se agravase. Pentru ca amoxicilina nu isi facuse efectul, pediatrul a prescris Augmentin. Dupa prima doza, in 24 de ore, copilul meu a avut 35 de scaune acide, lichide. Pur si simplu piele de pe fundulet i se desprindea ca foile de ceapa. Nu vazusem vreodata asa ceva, si nici nu am mai vazut de atunci. Durerea era de nedescris. Am sunat doctorul si mi-a schimbat antibioticul…cu un altul…in 8 zile puiul meu a avut in el 3 tipuri diferite de antibiotic. Episodul asta a fost crunt. Sistemul lui digestiv nu a mai fost la fel de atunci. Nimic nu a mai fost la fel de atunci.
Si acum vine partea pe care ar trebui sa o stie toata lumea despre Augmentin: A fost implicat in Autism. Augmentinul e facut din Amoxicilina si clavulanat de potasiu. In timpul fabricarii, acidul clavulanis e fermentat, lucru care implica mari cantitati de amoniu/uree. Si cea mai mica doza de uree ingestata poate duce la inflamarea tesutului digestiv si tesutului cerebral. Va sfatuiesc sa cititi bine despre acest antibiotic inainte sa il folositi.
7) Vaccinuri
Nici nu stiu ce sa spun despre vaccinuri in afara de faptul ca daca as putea sa o iau de la capat, copiii mei nu ar face nici macar unul. Dintre toate greselile pe care le-am facut, daca ar putea fi una singura pe care sa o iau inapoi, ar fi dozele de vaccin, fara a sta pe ganduri. La putin timp dupa ce baiatul meu a implinit trei ani am renuntat la idiotul de pediatru care m-a dus pe calea terorii. Noul doctor s-a uitat la analizele de snge ale puiului meu si la testele pentru metale grele si m-a informat fara loc de intoarcere ca fiul meu a fost afectat de vaccinuri si nu a fost niciodata un candidat pentru imunizare. Mi-a spus ca datorita fibromialgiei mele si a faptului ca boli autoimune si probleme digestive sunt comune in familia mea si a sotului meu, baiatul meu nu ar fii trebuit vaccinat niciodata. Daca adaug si tot ce i s-a intamplat de la nastere si faptul ca avea icter, si un cefalohematom care s-a dizolvat in aproape 6 luni, iritatii severe, reflux gastroesofagian, rinita croniza, infectii ale urechii si eczema atopica, era foarte clar faptul ca sistemul lui imunitar nu functiona cum trebuie. Vaccinurile trebuie facute doar cand sistemul imunitar funcitioneaza corect, lucru care explica de ce la el imunizarile facute prin vaccinuri sunt ZERO. Potrivit CDC si prospectelor de pe vaccinuri, copiii nu trebuie vaccinati daca sunt bolnavi sau sub tratament cu antibiotice. Copilul meu a fost bolnav si/sau sub tratament la aproape fiecare tura de vaccin. Oameni buni, eu stiu ce i s-a intamplat copilului meu. EU STIU. Am vazut totul. Ginger Taylor a adunat de-a lungul anilor o lista cu studii care leaga in mod direct Autismul de vaccinuri. Si lista aia are peste 60 de studii.
Inca ceva – nu va obositi sa scrieti comentarii despre vaccinuri. Nu le voi posta. Sunt perfect constienta ca sunt copii cu autism care nu au fost niciodata vaccinati. Nu spun ca vaccinurile sunt de sine statatoare responsabile pentru autismul fiecarui copil. Dar stiu ca au facut un rau ireparabil sistemului imunitar al copilului meu, care a dus eventual la Autism. Gata, am zis-o.
8) Acetaminophen/Paracetamol
Copilul meu a primit o cantitate incredibila din acest aceasta moarte rosie, lichida. Acetaminophenul opreste productia de glutationa, antioxidantul principal al organismului uma. Glutationa este esentiala in lupta organismului cu toxinele si in eliminarea lor. Asta inseamna ca probabil cel mai rau lucru pe care il poti face e sa ii dai unui copil paracetamol cand e vaccinat sau cand are o infectie in corp. Assitenta de la cabinetul pediatrului meu i-a dat paracetamol instantaneu cand l-a vaccinat. Cand infectiile la ureche, durerile de stomac si febra au inceput, ca rezultat al raului facut de vaccin, i-am dat paracetamol pentru a-i usura durerea. Incepeti sa vedeti cum toate ororile astea formeaza o tesatura? O problema are nevoie de o solutie care creeaza o alta problema si tot asa. 
9)Fluor
Probabil fluorul ma enerveaza cel mai mult dintre toate lucrurile de pe lista asta. Sunt convinsa ca programul de fluorizare este una din cele mai mari teorii ale conspiratiei si tepe din istoria umanitatii. Daca aveti vreodata timp si va place istoria, dati o cauta pe Google “istoria fluorului”. Se citeste ca un roman de Dan Brown si ar fi perfecta in cazul in care copiii nu ar avea afectiuni ale creierului din cauza apei fluorizate pe care o beau. O sa va las pe voi sa cautati mai multe, eu va dau doar rezumatul: Fluorul contine fluorina. Fluorina este doar putin mai putin toxica decat arsenicul si mai toxica decat plumbul. In acelasi timp este o molecula-caraus (purtatoare). Adora sa se combine cu alte materiale si sa creeze molecule si mai toxice. In acelasi timp trece bariera sange/creier. Asa ca daca, spre exemplu, copilul are in organism aluminiu de la adjuvantii din vaccinuri sau plumb de la o teava ruginita in apa pe care o bea, fluorina se lipeste de acestea si le conduce direct spre creier. Potrivit Consiliului National de Cercetari, 36 de studii au aratat o legatura directa intre fluor si IQ scazut la copii.
Si hai sa va spun partea cea mai tare. Aia in care ma dau cu capul de masa, imi smulg parul si urlu: Poasto!Proasto!Proasto! Noi nici macar nu avem apa potabila fluorizata. Am cumparat-o si i-am dat-o baiatului meu dinadins. Pediatrul meu mi-a spus ca are nevoie de asta. Asa ca am cumparat sticlele alea mici si dragute. Si i-am dat si suplimente cu vitamine si fluor. Si dupa toate astea, pana a facut copilul 5 ani, tot am avut o factura de $4000 la dentist pentru el. Iar interventiile dentare au necesitat anestezie generala care contine….da! Fluor! Si il mai gasesti si in multe medicamente, cum ar fi picaturile de urechi pe care i le-am pus atata timp. Cum dracu’ de am avut grija sa nu ii dau pasta de dinti cu fluor pentru ca stiam ca e otravitoare, dar i-am dat apa fluorizata? Dava vreti sa va speriati putin, cititi ce scrie pe tuburile de pasta de dinti cu fluor. Ingestia jumatate de tub de catre un copil mic poate duce la moarte. Si cu toate astea, noua ni se baga fluor in apa potabila. O crima, din punctul meu de vedere.
Ma pot gandi la multe alte lucruri gresite care au contribuit la starea de sanatate a fiului meu. Mentionez: dieta, vesela, gel calmant pentru gingii cand ii dadeau dintii pe baza de benzocaina si materiale de constructie daunatoare, dar nu voi mai elabora din bun simt. Scriu asta pentru a deschide ochii celor care inca pot lua decizii mai bune decat ale mele.
Anticipez 3 tipuri de raspunsuri la postarea asta:
1) Vor fi oameni care vor spune: Femeie, cat de proasta poti sa fii. Ce ai facut e egal cu abuzul infantil. E logic ca baiatul tau are Autism. Nu am cu ce sa va contrazic, aveti dreptate. Bravo voua ca stiti sau ati stiut mai bine decat mine.
2) Cativa veti intelege exact prin ce trec, caci prin asta treceti si voi. Pentru voi, toata consideratia si compasiunea mea. Vom trai toata viata stiind ca am gresit, asa ca acum nu putem decat sa ne spunem poveste, incercand sa ii ajutam pe altii.
3) Si vor fi cei carora li se va face mila de mine si vor incerca sa ma incurajeze. Nu o faceti. Nu ma ajuta. Dati share la blogul meu si ajutati-i pe alti pana nu e prea tarziu! 
Greselile pe care le-am facut au fost, in mare parte, recomandate de medici specialisti. Asta nu e o scuza, stiu. Sanatatea fiului meu era responsabilitatea MEA! Am avut puterea de a decide sa ascult recomandarile lor sau nu. Macar putina munca de cercetare din partea mea ar fi putut schimba soarta fiului meu. Sunt femei care in momentul asta se duc la doctor pentru a doua sau a treia ecografie in sarcina. Sunt mame care acum le dau paracetamol copiiilor lor. Sunt mame in travaliu cu oxitocina in vene. Sunt mame care isi trateaza copiii pentru infectii la urechi fara sa realizeze ca sistemul lor imunitar e in neregula. Si sunt multe mamae care aud, pentur prima oara: “Copilul tau are Autism” Ajutati-le.
Sunt convinsa ca Autismul baiatului meu putea fi prevenit. Ganditi. Cautati si cititi. Nu va permiteti sa nu o faceti!”

Sursa:

http://haisatispun.wordpress.com/2014/03/02/cum-i-am-dat-fiului-meu-autism/

Secretul tumorilor maligne s-ar ascunde in mitocondrii

Cuptoarele vietii

Pentru a intelege cum pot fi determinate celulele bolnave sa treaca de la fermentatie inapoi la valorificarea oxigenului adus prin respiratie, insanatosindu-se, trebuie sa ne reamintim de efectul Warburg. In interiorul fiecarei celule, explica Wittmann in conferinta lui, se gasesc niste "mici cuptoare" care ard glucoza, fabricand astfel energie. Oamenii de stiinta le numesc mitocondrii. Ele au luat nastere, in cursul evolutiei, din bacterii pe care celula le-a incorporat odata cu aportul de hrana - numai ca n-au fost digerate, ci au continuat sa traiasca latent, ba chiar au fost de folos celulei prin activitatile lor metabolice: au produs energie. Prin urmare, centralele energetice din celulele noastre sunt de fapt bacterii primitive. Prin arderea glucozei cu ajutorul oxigenului, ele produc energie pentru celula-gazda - acesta este procesul numit "respiratie celulara". Inima bate, plamanii se dilata, stomacul, vezica biliara si intestinul executa miscari peristaltice - toate acestea, pe baza respiratiei celulare. Datorita mitocondriilor!
Si secretul tumorilor maligne se ascunde in mitocondrii. Gena TKTL 1, descoperita de Coy, scoate pur si simplu din functiune mitocondriile. Astfel se blocheaza respiratia celulara, care ar permite celulei sa recurga la alte surse de energie in afara de zahar. Celula regreseaza. In loc sa respire, ea obtine acum energie din fermentarea zaharului, al carui produs rezidual este acidul lactic. Si, intrucat acest mecanism nu e foarte eficient, el necesita cantitati uriase de zahar, pentru a fabrica energie, la un nivel mai degraba modest. Intr-adevar, numai pentru a-si asigura energia indispensabila cresterii si diviziunii sale, o celula maligna consuma de 20-30 de ori mai multa glucoza decat una sanatoasa. Aceasta explica de ce bolnavii de cancer slabesc si se simt epuzati, oricat de consistent s-ar hrani. Celulele canceroase mananca tot zaharul, cele sanatoase fiind lipsite de el. In acelasi timp, ele inunda tesuturile invecinate cu acid lactic, o substanta daunatoare, ce distruge celulele sanatoase. Astfel tumora isi face loc, cucerind treptat tot mai mult teren.

Zaharul este unica hrana a cancerului

Foamea de glucoza a celulelor canceroase nu e deloc o noutate pentru specialisti. Exista studii care atrag atentia asupra faptului ca glicemia marita se asociaza, adesea, cu un risc sporit de cancer. Asadar, excesul de zahar poate determina celulele benigne, dar care au inceput sa creasca necontrolat, sa-si dezactiveze mitocondriile. Cu alte cuvinte, sa devina maligne.
Deoarece o asemenea celula canceroasa depinde de consumul de zahar, ca unica sursa de energie, urmatorul pas logic este sa i se intrerupa aprovizionarea printr-o dieta saraca in carbohidrati. Drept urmare, ea fie va muri - ceea ce este de dorit -, fie va fi constransa sa-si repuna in functiune mitocondriile. Exact asta se intelege prin asa-numita "reeducare". In acest mod, celula maligna se transforma intr-una canceroasa benigna, care este mai putin distructiva si mai usor de combatut. Ar mai fi de adaugat un amanunt: celulele sanatoase nu sufera niciodata din pricina carentei de zahar. Cand nu au glucoza la dispozitie, ele apeleaza automat la oxidarea beta.

Acidul lactic favorizeaza cresterea tumorilor

Concomitent, trebuie tratat si excesul de acid lactic, fiindca el aduce prejudicii enorme celulelor sanatoase. Unele cercetari efectuate in anul 2000 au evidentiat legatura directa dintre nivelul ridicat de acid lactic si constituirea metastazelor. Dar nu numai atat: mantaua de acid lactic ce inveleste tumora o apara de atacurile fagocitelor "ucigase", armata sistemului imunitar, distrugand 95% din ele. Si tot acidul lactic stimuleaza formarea de vase sanguine care vor alimenta tumora cu cantitati suplimentare de zahar. De aceea, Wittmann a considerat necesar sa includa in terapia sa si masuri de reducere a nivelului de acid lactic. Paradoxal, aceasta se realizeaza printr-un aport suplimentar de acid lactic.

Deoarece, atunci cand trece mai intai prin tubul digestiv, el neutralizeaza acizii din organism. Tocmai din acest motiv este atat de sanatos iaurtul natural. A treia componenta a terapiei nutritionale consta in utilizarea anumitor uleiuri de calitate superioara, care diminueaza, la randul lor, productia de acid lactic si, totodata, asigura aprovizionarea cu energie a celulelor sanatoase. In acest mod se evita slabirea organismului. Singurele care vor flamanzi sunt celulele canceroase.
Inca o constatare ce pledeaza in favoarea metodei lui Coy este aceea ca tesuturile care nu se hranesc preponderent cu glucoza sunt rar atacate de cancer - un exemplu ar fi inima. Alimentatia eschimosilor consta in mare parte din grasimi si proteine, iar cancerul cu metastaze este o raritate la ei. Pe de alta parte, intalnim cancerul ca o cauza frecventa a mortii la animalele hranite de om: caini, pisici, cobai, care primesc de obicei resturi de mancare bogate in carbohidrati. Din nefericire, fiind unul dintre alimentele cele mai ieftine, zaharul e prezent ca adaos in multe conserve. El se ascunde si in produsele pretins neindulcite, ca sosurile pentru salate, ketchupul, castravetii murati in otet sau mustarul. Zaharul se numara in continuare printre alimentele de baza, alaturi de altele care contin carbohidrati simpli, ce provoaca o crestere rapida a glicemiei: painea alba, pastele, orezul. Chiar si produsele destinate copiilor, despre care s-ar crede ca au in compozitie ingrediente deosebit de valoroase, se bazeaza inainte de toate pe zahar: cerealele pentru micul dejun sau napolitanele care isi fac reclama cu "o portie sanatoasa de lapte". Traim intr-o societate in care suntem educati sa mancam lucruri dulci. Din frageda copilarie, suntem recompensati cu dulciuri. Caci dulcele creeaza dependenta si ne tenteaza sa-l consumam in continuare - adica sa-l cumparam. In fond, despre asta e vorba. Asa vazand lucrurile, cancerul ar putea fi un fel de pedeapsa.
In concluzie, secretul cancerului se afla in mitocondrii. Aceste bacterii primitive, incorporate mai intai ca hrana, iar apoi integrate in structura celulei, trebuie sa lucreze, pentru ca organismul nostru sa poata respira. Daca ele isi intrerup functionarea, celula incepe sa fermenteze. Consecinta acestei recaderi a celulei pe o treapta inferioara din istoria evolutiei sale este cancerul malign, rezistent la terapie si capabil sa formeze metastaze. Metoda descoperita de Coy si aplicata de Wittmann blocheaza acest proces de fermentatie si pune celula canceroasa in fata unei "alegeri": sa moara de foame, ori sa-si reactiveze mitocondriile.
E o terapie fara riscuri, care ne ofera doar sanse. Cancerul este, in sfarsit, o boala vindecabila.
* Contact in Germania: e-mail: praxis@heilpraktiker-wittmann.de, www.heilpraktiker.de

Din ciclul "Minciunile profitabile ale "stiintei" medicale"

Scandal in lumea medicala. SIDA nu exista.

Medicul de origine româna, Mihai Alecu demonstreaza cã SIDA nu existã!

Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate. Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal. Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului XX: SIDA.

In conditiile in care in Romania s-a demonstrat ca nu a existat gripa aviara, iar marturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie (DNA), in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice.

Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu, cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei AIM.

Fantastica sarlatanie

SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie.

Acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul. Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. 

Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.

O problema controlabila prin tehnici simple

La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor.

Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific.

Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii.

Desi supraexpus – pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema – care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila – ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct „Nucleele celulare energetice” si „Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara”.

Tinta a patru atentate intr-un singur an

In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA.

Negustorii mortii au incasat miliarde

Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde – premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta. Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de „Bactrim” (in alte tari ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.

Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase

Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile – unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.

Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.

Leziuni la nivelul ADN-ului

Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America.

Operatiunea SIDA si inventarea HIV

Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay.

Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul “HIV”.Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, – in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi, iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi.

Un virus relationat cu “orientarea sexuala”

Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri.

La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni.

De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate. Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum.

Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”.

sursa http://www.amosnews.ro/Scandal_in_lumea_medicala-29-37460

“Exista 2 moduri de a trai Viata: unul, ca si cum nimic nu este miracol, si altul, ca si cum TOTUL este miracol” (Albert Einstein)

"Cum iti sunt gandurile, asa iti este viata" - Staretul Tadei

O marturie

Dr Crina12 noiembrie 2013, 00:59

 

"Depinde ce numim mancare, fiindca eu mancam raw vegan, crud si sanatos cand am facut cancer de colon terminal si in paralel imi hraneam fiinta cu sentimente de inutilitate, iar cand am inteles ca "asa cum imi sunt gandurile asa imi este viata" - Staretul Tadei, atunci am schimbat complet stilul de viata si identitatea din care m-am imbolnavit, si abia atunci m-am vindecat...

Lucrez cu oameni care mananca tot ce vor, insa cred in responsabilitatea lor fata de ei insisi si se vindeca fara diete spartane, doar mancand constient de ce au in farfurie si ce inseamna asta pentru ei, pentru fizicul si psihicul lor...
Suntem si ceea ce mancam, insa nu doar atat, iar o hrana proasta intr-un corp si o minte fericite se alchimizeaza in Lumina si Iubire si Constiinta. O hrana fizica bio si perfecta fara o minte si un trup echilibrate sunt zero barat, vid, nonsens, antrenament pentru dezamagire...
Si pot spune asta pe pielea mea...

Cand aplici o dieta si te infometezi, atunci corpul crede ca esti bolnav, iar daca nu e stilul tau si poftesti mereu la ce e afara si nu ai voie, atunci esti dublu de bolnav..."

Sursa: http://autovindecarea.blogspot.ro/2013/11/scandal-in-lumea-medicala-sida-nu-exista.html

MINCIUNILE PROFITABILE ALE STIINTEI MEDICALE (Partea I)

Virusurile patogene

Sursa:

http://piersicuta.blogspot.de/2013/08/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html

Unde sunt dovezile pentru
existenţa virusurilor patogene?

(Dr. biol. Stefan Lanka – martie 2002)

~~Material preluat, adaptat si completat de pe site-ul pretios al prietenului qui bono ~~

 

 

Izolarea virusurilor

  

   Prin izolarea unui virus se înţelege izolarea lui din celule, lichide umorale sau culturi de celule şi eliberarea (curăţarea) lui de orice fel de particule străine lui. Acesta este primul pas în izolarea virusurilor şi este o procedură simplă din două motive:

 

   În primul rând, spre deosebire de celulele vii, virusurile au de felul lor întotdeauna aceeaşi dimensiune şi aceeaşi formă. Ele pot fi uşor separate de celelalte fragmente celulare datorită “consistenţei” lor sau a proprietăţilor de sedimentare. 

   În al doilea rând, există deja de mult timp substanţe lichide speciale, ca de exemplu “biluţele de silicon”, care nu exercită presiuni osmotice şi care permit astfel păstrarea intactă a virusurilor în “izolare”. Pentru reprezentare şi cunoaştere, virusurile pot fi fotografiate cu microscopul electronic, iar în acest caz trebuie să arate exact la fel ca şi particulele observate în celule, în lichidele umorale sau în culturile celulare. Căci deseori în placentă, în ţesuturile cancerigene, dar şi, deseori spontan, în culturile celulare pot fi observate particule care sunt “asemănătoare” cu virusurile, dar care în realitate nu sunt virusuri.

  

 

  În continuare trebuiesc separate, în funcţie de mărimea lor, în câmp electric, proteinele care constituie membrana virusului şi înconjoară substanţa genetică. În aceasta etapă trebuiesc de asemenea efectuate fotografii cu microscopul electronic. Acelaşi lucru trebuie în continuare făcut cu ADN-ul sau ARN-ul virusului, al cărui acizi nucleici trebuiesc separaţi şi fotografiaţi.

   

  Abia în momentul în care aceste trei etape sunt documentate, iar virusul analizat se deosebeşte în componenţa proteinelor şi a substanţei sale genetice de alte virusuri cunoscute, se poate vorbi despre un nou virus.

   

  Nu are nici o importanţă de unde anume a fost recoltat acest virus: lichide din corp, culturi de celule, plasma sau ser. 

 

Despre fotografiile cu virusuri aşa-zis izolate

   

  În legătură cu toate fotografiile trebuie spus că acestea, respectiv autorii nu pot pretinde că prezintă un virus, atâta timp cât nu există publicaţii ştiinţifice unde să se menţioneze şi să se descrie că respectivul virus a fost găsit, văzut şi unde anume şi cum a fost izolat acesta.  Aceste publicaţii pentru virusuri, despre care medicina pretinde că ar exista, nu există şi de aceea nici nu pot fi citate ca lucrare ştiinţifică doveditoare.  

    Pentru oricine este uşor de verificat această afirmaţie, dacă va solicita publicaţia respectivă. Nu o va primi, caci nu are de unde să o primească. 

  

   Fotografia unui virus izolat? În cadrul unei astfel de publicaţii (unde ne este prezentat un virus izolat) este simplu pentru oricine să verifice dacă este ceva izolat acolo sau nu, deci dacă se va pretinde că există un virus, că acesta a fost cercetat şi este “accesibil” pentru alte experimente, de exemplu pentru crearea unui vaccin.

 

Definiţia unui agent patogen după postulatul lui Koch:

 

 

1. să fie găsit în leziunea unei boli;

 

2. să fie izolat de la gazda infectată și crescut într-o cultură pură;

 

3. inocularea unui asemenea agent într-o altă gazdă ar trebui să iniţieze boala;

 

4. să fie recuperat din nou de la a 2-a gazdă.

  

   În realitate, nu există în întreaga literatură medicală nici măcar o singură publicaţie în care, pentru virusurile revendicate de medicina scolastică, să fie îndeplinit fie şi doar primul postulat al lui Koch. Adică o publicaţie în care să apară dovada că în organismul oamenilor cu o anumită afecţiune (boală) au fost văzute şi izolate virusurile care provoacă respectiva afecţiune. Şi cu toate acestea, astfel de lucruri sunt susţinute în public de către virologi sau autorităţile medicale.

   

   În legătură cu fotografiile care, fără a se specifica sursa (verificabilă), se pretinde că ar reprezenta virusuri, trebuiesc spuse următoarele: în primul rând, multe fotografii sunt colorate, ceea ce dovedeşte că un designer s-a „jucat“ de-a fotograful. Fotografiile făcute cu microscopul electronic sunt întotdeauna alb-negru (respectiv tonuri de gri, logic).

   

Foto virusuri de variola

 

   De exemplu aşa-zisele fotografii ale virusurilor HIV, rujeolă (Masern) şi variolă (Pocken) arată clar că avem de-a face acolo cu celule în care se găsesc virusuri. Aceasta înseamnă (logic, nu?) că virusurile nu au fost izolate! Fotografiile arată celule în interiorul cărora se pot vedea substanţe proprii celulelor de tot felul. Aceste structuri sunt foarte cunoscute şi folosesc de exemplu pentru “transportul” în şi în afara celulelor. Aceste particule sunt, spre deosebire de virusuri (care sunt întotdeauna de aceaşi mărime şi forma în cadrul unui anumit tip de virus), diferite ca mărime, formă şi compoziţie şi de aceea nu pot fi, spre deosebire de virusurile existente, izolate şi caracterizate biochimic.

   



Foto virus oreion

 

Foto virus pojar

 

   De exemplu, pentru copiile virusurilor de oreion (Mumps) şi rujeolă (Masern) se dau numai indicii despre “încercări de transmitere-infectare pe maimuţe (1934)”, “creşterea şi izolarea virusurilor în eclozare (1945)” şi “culturi celulare (1954 şi 1955)”, dar nu există niciun citat despre vreo izolare a virusurilor! În publicaţiile din 1945, 1954 şi 1955 nu este menţionată nici măcar o singură etapă de izolare sau caracterizare a acestor virusuri.

 

Foto virus Influenza

 

Foto virus Ebola

 

Foto virus herpes simplex

   

   În cazurile virusurilor de Influenza, Ebola, herpes şi gripă deseori este prezentată doar o “bucăţică” din presupusul virus, despre care nimeni nu susţine că ar fi o particulă izolată. Aceste particule sunt componente celulare, respectiv artefacte, deci structuri apărute spontan în urma operaţiilor de extragere, fixare şi uscare a probelor în vederea studierii acestora cu microscopul electronic. (În acest context este relevantă declaraţia lui Luc Montagnier în interviul deja celebru luat de Djamel Tahi, în care recunoaşte că nu a efectuat niciodată curăţarea virusului HIV).

   



Foto cu "virusul polio"

 

   În cazul fotografiei virusului poliomielitei care “pare” izolat este în fapt vorba de particule create artificial prin “aspirarea” unei mase preparate artificial printr-un filtru foarte fin într-un vacuum, particule ale căror caracteristice structurale lipsesc. Intenţia de falsificare şi înşelăciune este în acest caz deosebit de clară. Trebuie menţionat aici că nicăieri, în nici o publicaţie de specialitate nu poate fi găsită o caracterizare biochimică a presupusului virus izolat.

   

Foto virus hepatita B

 

 

   În fotografia care ar reprezenta virusul hepatitei B nu sunt prezentate structuri izolate, ci este vorba de un aglutinat. Sub acest nume omul de ştiinţă înţelege o acumulare de proteine (chist) din sânge, care sunt tipice de exemplu în procesele de coagulare. În timpul coagulării apar în mod tipic structuri rotunde şi uneori cristaline, în funcţie de starea probei de sânge.

   

   În concluzie, trebuie spus că în cazul acestor fotografii este vorba de tentative premeditate de fraudă, la care iau parte autorităţile, cercetătorii şi medicii în momentul în care ei susţin că aceste reprezentări fotografice ar fi virusuri, mai ales virusuri izolate. 

   

   Orice persoană care începe să investigheze pe cont propriu va da destul de repede peste afirmaţii şi indicii prin care literatura medicală confirmă că primul postulat al lui Koch nu poate fi aplicat la virusuri. (De ex. Grossgebauer: “Eine kurze Geschichte der Mikroben”, 1997 – O scurtă istorie a microbilor”).

   

   Extrasele şi citatele din manuale, de exemplu cele ale lui Portsmann, Collier and John, Fields et al. etc. care sunt mereu invocate de institutele medicale, nu răspund la întrebarea despre dovezile existenţei virusurilor.

   

   Un manual nu este o lucrare ştiinţifică, ci foloseşte printre altele la indicarea lucrărilor ştiinţifice prin care sunt certificate cunoştinţele prezentate în manual. Din aceste manuale lipsesc trimiterile la publicaţii ştiinţifice care să facă dovada izolării şi caracterizării respectivelor virusuri.

   

   A vorbi despre structuri şi părţi componente ale unui virus fără a exista în prealabil o izolare şi caracterizare a virusului respectiv este o fraudă cu urmări fatale. Acele virusuri care există şi a căror existenţă este dovedită, asupra cărora sunt efectuate şi publicate studii, de exemplu virusurile bacteriilor (fagele sau bacteriofagele) şi virusul Ectocarpus siliculosus, pe care l-am izolat şi publicat eu (dr. Lanka), nu s-au dovedit niciodată a fi patogene.

   

   Dogma bolilor infecţioase şi a patogenităţii microbilor, dezvoltată de Robert Koch in 1882 prin fraudă ştiinţifică, comandă politică şi interese financiare, avea mare nevoie de inventarea virusurilor patogene. Devenise clar tuturor că bacteriile "patogene" nu produc toxine decât în mediu complet anaerob, în cadavre sau în ţesuturile necrozate ale organismului, deci era nevoie să se postuleze existenţa unor patogeni "invizibili" sub microscop. 

   

   Având la bază teoriile din sec. XIX despre infecţii, autorităţile, institutele de medicină şi epidemiologie, profesorii universitari bine plătiţi ca şi consilieri ai concernelor farma, prin teoriile pe care le susţin şi deciziile pe care le iau, pentru a ne referi aici de exemplu doar la vaccinuri şi "terapiile" antivirale şi cu citostatice, cauzează de decenii daune sănătăţii pacienţilor, suferinţă şi moarte (prin fanteziste virusuri cauzatoare de cancer, hepatite, AIDS, Ebola, prin testele genetice inventate şi prin administrarea de otrăvuri chimioterapeutice).

 

   Virusurile au fost de la bun început acuzate de o patogenitate pentru îmbolnăviri care erau de fapt fie vătămări postvaccinale, fie consecinţa sărăciei extreme, a foametei, a intoxicaţiilor de orice fel... Interesant este în acest context că de exemplu hepatita B a fost descrisă şi considerată ca epidemie pentru prima oară în 1885 când a avut loc vaccinarea contra variolei, iar a doua oară, când fusese deja aproape uitată, în 1938 ca urmare a campaniei de vaccinare în masă contra rujeolei. Nemaivorbind de celebra „gripă spaniolă“ care a apărut ca urmare a isteriei vaccinurilor din timpul primului război mondial. Documentele statistice au fost întotdeauna „duşmanul de moarte“ al invenţiilor şi minciunilor medicale.

   

   Repet, Robert Koch şi colaboratorii săi, plus prof. Rush, prof. Max von Pettenkofer, prof. Virchow şi alţii au arătat prin experimente şi aplicarea postulatelor Henle-Koch că prin transmiterea de bacterii, presupusul „contagium vivum“ nu a provocat niciodată o boală, nemaivorbind de declanşarea aceleiaşi boli ca în organismul de unde au fost recoltate. Dacă în noul organism-gazdă nu există ţesuturi necrozate, cu ce se vor hrăni respectivele bacterii? Ele nu vor avea condiţii pentru o înmulţire exponenţială, iar un sistem imunitar funcţionabil le va elimina în cel mai scurt timp. Tocmai de aceea a reformulat Robert Koch ulterior cel de-al treilea postulat, care stipulează că o bacterie poate fi considerată ca agent patogen infecţios când provoacă simptome asemănătoare în teste pe cobai. (vezi Großgebauer: O scurtă istorie a microbilor)

   

   În cele din urmă trebuie încă o dată subliniat că toate publicaţiile dinainte de începutul anilor '70, care vorbesc de existenţa şi caracterizarea virusurilor nu sunt altceva decât fraude, deoarece abia de la începutul anilor '70 biochimia a dezvoltat tehnica pentru a dovedi existenţa virusurilor, izolarea lor parţială, caracterizarea proteinelor şi substanţei genetice (acizii nucleici).

   

   Lucrurile acestea erau ştiute şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii; în 1971, când OMS a căzut de acord asupra criteriilor de dovedire a virusului variolei, procedurile biochimice de certificare nu erau încă dezvoltate. În consecinţă, s-au stabilit doar criterii biologice: morfologia variolică a membranei coriollantois a embrionului de găină. Formulare ciudată, dar care nu înseamnă altceva decât apariţia unor pete şi în final necrozarea respectivei membrane (care este cea de a treia membrană din imediata vecinătate a cojii unui ou şi pe care embrionul o foloseşte printre altele şi ca organ respirator). Aceasta era deci conform OMS DOVADA existenţei virusului variolei şi totodată SIMPTOMUL variolei în experimentele pe animale. Curat murdar, monşer!

 

  

Virusurile: de unde vin? Ce fac ele? Care există cu adevărat?
 

   În cadrul interviurilor, seminariilor sau lucrărilor scrise am descris (dr. Lanka) de mai multe ori rolul pe care virusurile îl joacă în viaţa biologică, de unde provin aceste virusuri şi care virusuri anume există în realitate.

   

   După ce în 1931 fizicianul berlinez Ruska a creat microcroscopul electronic, cu care pentru prima oară exista posibilitatea de a vedea concret structuri atât de mici precum un virus, au tăcut brusc o mare parte a "savanţilor" din medicină care până atunci teoretizau despre tot felul de virusuri care ar fi provocat tot atâtea feluri de boli. Nici unul dintre presupusele virusuri de până atunci nu au putut fi efectiv vizualizate cu ajutorul noii tehnologii, atât în animale cât şi în oameni, fără a mai pomeni aici de vreo izolare, curăţare şi certificare a existenţei acestor virusuri. Domeniul de „cercetare“ al acestor savanţi era (şi din păcate mai este încă) experimentarea pe animale, savanţii noştri sunt specialişti în injectarea a tot felul de lichide în creierul animalelor (vezi cercetarea turbării), în stomac, plămâni sau în embrioanele din ouă (vezi cercetarea cancerului).

  

   Întrucât în toate lichidele nu se puteau releva bacterii, încă de la Pasteur medicii au rămas atârnaţi de ideea fixă cum că dacă nu-i bacterie, trebuie ca "agentul patogen" să fie ceva mai mic, mult mai mic, foarte mic, ca şi inexistent. Ceva atât de mic că nu se vede. O otravă (virus în latină = otravă). [Nota qui bono: Numai că, ei bine, acum s-ar fi putut vedea şi tot nu se vede. Ca la Eminescu, era pe când nu se vedea, acuma nu-i şi... tot nu se vede.]

   

   În vremurile sinistre ale celui de-al treilea Reich, au fost făcute experimente direct pe “sub-umani”: evrei, ţigani, slavi, homosexuali, copii etc. Iar după război, americanii au luat ce nu trebuia să ia de la nemţi. Pasiunea pentru experimente dezgustătoare. Astfel în 1972 s-a efectuat un mare studiu pe membrii unei secte religioase din deşertul Nevadei, care se oferiseră voluntari (1200 de persoane - proiectul “White-coat”). Cercetătorii americani au injectat în aceştia tot ce se putea imagina că poate fi agent patogen mai periculos, dar, dar .... tot nimic, măi frate!! Bolile nu se transmiteau infecţios. Da, da, ştiu că am învăţat cu toţii la şcoală chestia asta cu molipsirea, epidemiile etc. Dar mai ştiu că tot la şcoală am mai învăţat încă multe alte tâmpenii de care acum râdem sau clătinăm din cap a silă.

   

   Până în ziua de azi, structurile certificate şi documentate ştiinţific care sunt numite virusuri şi care toate îndeplinesc sarcini pozitive nu au fost dovedite decât la bacterii (bacteriofage), la unele alge verzi unicelulare de apă dulce şi la două alge filiforme de apă sărată. În cazul acestor virusuri avem de a face cu structuri care nu au metabolism propriu, acesta fiind asigurat de celule, care prin intermediul acestor virusuri livrează altor celule energie şi „material de construcţie“. 

 

  Pentru ca bacteriile să producă aceste particule, este necesară încălzirea sau radierea acestora (la bacterii virusurile sunt denumite fage). Dacă aceste bacterii mor, ele ajută la formarea altor bacterii prin noi fage stabile, care păstrează şi transportă substanţa energetică (ADN) şi substanţa de construcţie (proteinele). Cu ajutorul virusurilor bacteriene (fagelor) este transportată şi substanţa informaţională în forma ADN pentru formarea de noi proteine, care ajută alte bacterii să înlocuiască şi completeze informaţiile pierdute sau defecte. O acţiune negativă a acestor virusuri nu a fost încă observată.

   

   În algele filiforme de apă sărată, din care am reuşit ca şi student (dr. Lanka) să izolez virusuri, au fost de asemenea observate numai acţiuni pozitive (transport de informaţie, energie şi material de construcţie). În organele algelor, în care în mod normal se formează sporii şi gameţii, se pot forma virusuri doar atunci când algelor le este “prea cald”. Virusurile vor fi preluate numai de spori sau gameţi, căci ele nu posedă membrană, şi cu ajutorul acestora ajung în celule.

   

   Toate celulele care posedă un nucleu sunt rezultatul evolutiv al convieţuirii a mai multor feluri de celule şi/sau bacterii, cum este cazul de exemplu şi în unirea dintre ou şi spermatozoid. Doar aşa, împreună, pot realiza mai mult decât bacteriile sau celulele izolate. În biologie acest proces este denumit endosimbioză. (Vezi şi Teoria simbiozei celulare a dr. Heinrich Kremer).

 

Mitocondriile

   

   În celulele umane, doar mitocondriile, care au un rol esenţial în respiraţie, arată ca şi bacteriile. O altă parte componentă a celulei, centrozomul, nu mai arată ca o bacterie şi chiar şi-a „predat” ADN-ul nucleului celulei. Centrozomul se dublează înaintea diviziunii celulare şi joacă un rol foarte important în desăvârşirea diviziunii celulare. În celulele muşchilor, centrozomul, care provine fără îndoială din bacteriile spiralate, s-a transformat în fusul neuromuscular, în celulele nervoase din filamentele nervoase, şi de aceea celulele din muşchi şi cele nervoase nu se mai pot diviza. Şi alte părţi ale celulei umane sunt evident de origine bacteriană, dar la unele dintre ele acest lucru nu mai este atât de evident.

    

   Din două motive, virusurile sunt în mod evident factori ai endosimbiozei:

1. Au o misiune pozitivă, transportă energie, „material de construcţie” şi informaţie, în timp ce îşi menţin „independenţa”, putând să părăsească celula-gazdă. Proprietăţi negative nu au fost observate la virusuri niciodată. Experimentele de laborator cu celulele bacteriilor şi virusurilor (fagelor), care la o privire superficială par a avea acţiune negativă, sunt în fapt rezultatul cultivării forţate în condiţii extreme de laborator, care în mod normal în natură nu apar şi au fost niciodată observate.
     

2. ADN-ul lor este întotdeauna circular, la fel ca ADN-ul tuturor bacteriilor. ADN-urile din celulele cu nucleu celular sunt însă întotdeauna filiforme.

 

Modelele virusurilor „patogene” din lexicoane, manuale sau de pe diverse site-uri din Internet sunt doar construcţii artificiale, inventate.

   Imaginile luate cu microscopul electronic, care „chipurile” arată virusuri, ne prezintă în realitate fie părţi componente din celule special preparate în eprubetă (tratate cu diferite substanţe, care provoacă stress fiziologic celulelor, astfel încât acestea elimină anumite particule) sau particule care fac parte din procesul de import şi export (transport intercelular) dintre celule. În cazul virusului polio sau al altor virusuri despre care se susţine că ar provoca tumorile cancerigene, există imagini făcute cu microscopul electronic. Particulele cristaline create „artificial” în vacuum sunt în mod fals desemnate ca fiind virusuri!

   

   Fotografiile din broşurile informative care cu foarte mare dărnicie ni se pun la dispoziţie de către Casele de sănătate, Ministerul Sănătăţii, institutele de cercetări sau broşurile care duc campanii pro-vaccinare, şi despre a căror „sursă” nu ni se dau niciodată explicaţii (studiu sau lucrare ştiinţifică publicate în jurnalele de specialitate şi recunoscute de specialişti), se deconspiră singure ca fiind simple fraude, deoarece culturile de celule respective au fost special „preparate” în laborator, iar particulele prezentate în imagini sunt artificiale, lipsind cercetarea şi certificarea compoziţiei lor structurale precum şi certificarea oricărei patogenităţi. 

   Astfel, orice „amator” poate verifica singur dacă o anumită ipoteză asupra existenţei unui anumit virus cauzator de boală este fundamentată ştiinţific sau nu, în momentul în care va solicita autorităţilor de sănătate o listă cu studiile şi lucrările ştiinţifice publicate în literatura de specialitate pe tema respectivă şi în care se face dovada izolării, curăţării, fotografierii, cercetării şi descrierii biochimice a structurii proteinice şi a ADN-ului, respectiv ARN-ului unui virus patogen. 

   Notă Feli: Chiar vă invit să faceţi asta! Bombardaţi autorităţile cu scrisori, mailuri, întrebări incomode!

Trimiteţi scrisori la:

1. Ministerul Sănătăţii

2. Comitetul de Vaccinologie

3. Academia de Pediatrie 

4. Catedra de Microbiologie-Epidemiologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ 

5. Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş“

6. DSP-urile locale

    O astfel de publicaţie NU EXISTĂ!

  

   Toate articolele şi studiile din jurnalele ştiinţifice asupra virusurilor patogene se bazează pe metode de identificare indirecte, de exemplu pe relevarea unei anumite proteine sau a unui fragment de ADN (ARN) care se „presupune” că ar proveni de la virusul „X” sau „Y”, fapt care este considerat a fi, prin consens, „izolarea” virusului. Dar dovezi cum că aceste proteine şi fragmente sunt într-adevăr părţi componente ale unui anumit virus NU EXISTĂ.

   Virusurile sunt definite ca particule (corpuri) foarte mici, care sunt produse în celule, care pot părăsi celula şi organismul şi pot pătrunde din nou într-o altă celulă, în care se înmulţesc din nou. Particula (corpul) unui virus constă din membrană (formată din proteine) care conţine o bucată de acid nucleic. Acizii nucleici ai virusurilor care într-adevăr există constau din două lanţuri ADN care se închid circular. În cazul virusurilor care într-adevăr există nu s-a observat niciodată o patogenitate a acestora. Dimpotrivă. 

   Atunci când este undeva, de către cineva, pretinsă existenţa unui virus, acest fapt nu se poate rezuma doar la cuvinte. Este nevoie de a se aduce şi dovezile respective, dovezi şi probe care sunt clar stipulate în virologie. (Faptul că mare parte din virologi nu le respectă, este altă poveste). Astfel, numai lucrările şi dovezile publicate în revistele de specialitate, care pot fi consultate, pot fi luate în considerare. Orice alt fel de speculaţii, scrieri, articole fanteziste etc. nu mai poate fi considerat ştiinţă. Desigur că într-o publicaţie de specialitate, lucrarea care prezintă şi pretinde descoperirea unui nou virus, trebuie însoţită şi de imaginile luate cu microscopul electronic.

   

   (Nota Qui bono: Mulţi se întreabă de ce nu se mai fac fotografii cu microscopul electronic unor virusuri foarte „actuale” cum ar fi HIV sau HCV. Motivul este simplu. Între 1971, când preşedintele Nixon a declanşat „războiul contra cancerului” şi aproximativ 1983, când a devenit clar că cercetarea şi încercările virologilor de a descoperi "virusul cancerului" au dat greş, prin microscopul electronic nu s-a relevat absolut nici un virus! Astfel că pentru virologi, acest lucru prezenta un foarte mare pericol şi inconvenient. Riscau să rămână pe drumuri, lipsiţi de obiectul muncii. Tocmai de aceea începând din anii 80, virologii au renunţat din ce în ce mai mult la folosirea microscopului electronic - efectuarea unei fotografii dureaza circa 20 de minute şi costă doar cateva sute de dolari - precum şi la legile clasice ale virologiei, începând să facă „construcţii fanteziste” care să fie probate cu DOVEZI INDIRECTE şi acceptate prin consens).

   

   Interesant este că, în fapt (vezi postulatele lui Koch!!), nu există în literatura ştiinţifică medicală nici o fotografie a unui virus care să provoace o boală (patogen), fie el izolat sau fotografiat în interiorul corpului, în celule, ţesuturi sau lichide.

   

   În cadrul prezentării dovezilor pentru existenţa unui virus, un rol principal îl ocupă descrierea caracteristicilor proteinelor (membrana) şi al acizilor nucleici (ADN sau ARN). În lipsa descrierii exacte a acestor caracteristici, nici un test de relevare a prezenţei virusului respectiv într-un organism NU POATE FI STANDARDIZAT! (Este vorba aici de aşa-numitul „Standard de aur”).

   

   Caracteristicile proteinelor si ale acizilor nucleici se pot studia cu ajutorul unui procedeu care se numeşte gel-electroforeză. În cadrul acestui procedeu, proteinele sunt „despărţite în lungime” şi colorate. Se obţine astfel un tipar format din fâşii, care oferă informaţii asupra numărului şi mărimii proteinelor diferite din care este format virusul. Este absolut necesar ca această procedură şi rezultatele ei să fie parte componentă a studiului ştiinţific de relevare a respectivului virus. Pentru niciunul dintre virusurile considerate a fi patogene nu există astfel de analize prezentate în lucrările ştiinţifice.

  

   Prin aceeaşi procedură de gel-electroforeză sunt şi acizii nucleici separaţi de proteine şi analizaţi. Se naşte astfel un alt model de benzi colorate, care reprezintă acizii nucleici ai virusului. Aceste benzi mai sunt denumite şi „amprenta genetică” a virusului. Desigur că şi aceste rezultate ale analizei acizilor nucleici trebuiesc fotografiate şi prezentate în lucrarea respectivă.

   

   Toate aceste proceduri sunt în fapt atât de simple, încît şi un amator, dacă respectă indicaţiile procedurilor, în două zile poate obţine caracteristicile biologice ale unui virus. Şi totuşi nu există în nicio lucrare ştiinţifică ce pretinde existenţa unui virus patogen o astfel de documentare a caracteristicilor biochimice.

   

   Virusurile de acelaşi fel au toate aceeaşi mărime şi greutate. În cazul în care într-o fotografie sunt prezentate particule de diferite mărimi, acestea nu sunt virusuri.

   

   Prin metode indirecte de relevare a unui virus (de exemplu aşa-zisele teste anticorpi) nu pot fi relevate proteine care nu au fost în prealabil relevate direct de către cercetători în virusuri. Şmecheria este foarte străvezie în acest caz: proteinele din sânge (globulinele) sunt declarate a fi anticorpi. În funcţie de condiţiile la care acestea sunt supuse în laborator, globulinele „se leagă” la anumite substanţe sau nu. În cazul unei „legări” se consideră că aceasta este o dovadă indirectă a existenţei virusului (hopa!!). Această prezumţie este o fraudă istorică ce are consecinţe dramatice.

   

   În zilele noastre este foarte des folosită metoda PCR, prin care se pot multiplica acizii nucleici ai unor virusuri. Această metodă poate avea sens numai în cazul în care ar exista o cantitate foarte mică de virusuri în organism. Prin metoda de testare indirectă PCR, pe care virologii o consideră arbitrar ca fiind directă, se pot face tot felul de manipulări. Spre exemplu testul PCR care este folosit pentru gripa aviară apare pozitiv sau negativ după ... poftă. În fapt acest test este întotdeauna pozitiv pentru oameni şi animale, căci acizii nucleici (secvenţa genetică) care sunt în acest caz căutaţi şi relevaţi ca fiind specifici gripei aviare se găsesc în toate animalele şi de asemenea în om. Şi pisicile sunt testate pozitiv la H5N1! Şi pentru big pharma este bine aşa, căci va trebui să ne vaccinăm mereu, nu numai noi, dar şi câinii, pisicile, hamsterii şi peştii din acvarii. Asta da afacere!

 

Ce sunt anticorpii şi ce se măsoară de fapt atunci când se face un test anticorpi?

   

   Conform definiţiei lui Pschyrembel anticorpii sunt „o posibilă reacţie a sistemului imunitar. Anticorpii nu apar în mod natural.” Această definiţie a fost aleasă deoarece se ştie că persoanele care au o mare concentraţie de anticorpi pot fi bolnave, iar cele cu o concentraţie mică pot fi sănătoase. (Vezi situaţia la SIDA, unde pacienţii "bolnavi"au o cantitate uriaşă de anticorpi). Medicina scolastică diferenţiază între anticorpii „străini” (pentru bacterii patogene, toxine şi virusuri) şi cei proprii corpului (pentru celulele tumorale). În timp ce nouă ni se povesteşte că după un vaccin prin formarea de anticorpi organismul va fi protejat, în medicina scolastică sunt descrise şi cazuri în care prezenţa anticorpilor reprezintă un dezavantaj pentru organism. Astfel de cazuri sunt alergiile, reacţiile de respingere a unor transplanturi precum şi bolile autoimune.

  

   Institutul Robert Koch afirmă că o concentraţie mărită de gamaglobulină în serum indică în marea majoritate a cazurilor afecţiuni alergice. Valori ridicate pot însă fi constatate şi în cazul infecţiilor cu paraziţi sau al tumorilor maligne. Dacă după un vaccin vor fi relevaţi anticorpi, medicina scolastică susţine că persoana respectivă este de acum înainte protejată, pardon "imunizată". Dar se uită să se menţioneze că în ciuda anticorpilor prezenţi unele persoane se îmbolnăvesc, iar altele care nu au anticorpi rămân sănătoase. O mare contradicţie avem aici în cazul anticorpilor HIV, un test „pozitiv” însemnând practic o „condamnare la moarte” (în ciuda anticorpilor prezenţi, şi asta într-o cantitate extrem de mare), în timp ce în cazul anticorpilor contra variolei prezenţa lor însemnând că persoana este „imună”. He?

   

   „Anti” înseamnă că imunoglobulina se poate „lega” numai la anumite proteine. Ceea ce nu este adevărat. Căci dacă are loc o „legare” sau nu, aceasta depinde de starea şi mediul în care se află proteinele: acidă sau bazică, oxidat sau redus. Iar aceste lucruri sunt cunoscute oricărui cercetător care a facut astfel de experimente. Dar ce se petrece de fapt în laborator?

   

   În primul rând din sânge se separă celulele şi proteinele mari. Acest lucru se obţine de exemplu cu ajutorul unei centrifuge. 99% dintre teste se efectuează cu serumul pacientului, adică cu „apa din sânge” care rămâne în urma separării. În continuare i se spune laborantului ce anume trebuie testat prin anticorpi. Pentru aceasta sunt folosite anumite teste produse de concernele farmaceutice, teste ale căror substanţe componente sunt păstrate secret (Legea concurenţei. Secrete industriale. Cu argumentul că alţi producători ar putea copia formula. Acelaşi lucru se petrece în fapt şi în cazul vaccinurilor sau medicamentelor. În realitate practic nici un medic care prescrie un medicament nu ştie EXACT ce anume se află în el. Desigur că substanţa activă, de bază, este scrisă pe cutia medicamentului, dar ce anume mai conţine, asta nu ştie decat firma producatoare. Deci, teoretic, poate conţine orice! - nota quibono).

   

   Dacă se ajunge la o reacţie măsurabilă în cadrul testului, acesta va fi calificat drept „pozitiv”. Până nu demult se considera că prin relevarea prezenţei anticorpilor specifici unui agent patogen este relevată automat o „acţiune de protecţie” imunitară, organismul căpătând prin aceasta imunitate. Totuşi, de când cu SIDA, lucrurile stau exact pe dos, prezenţa anticorpilor HIV reprezentând practic "garanţia" bolii. Astfel, nu este de mirare faptul că nu există un standard ştiinţific pentru titerii anticorpilor (cantitatea de anticorpi), iar măsurătorile testelor nu sunt niciodata comparabile. Şi mai puţin trebuie să ne mire faptul că nu există nici un fel de criterii ştiinţifice în privinţa cărui titer (de la ce cantitate de anticorpi în sus) în sistemul imunitar se poate spune că reprezintă ceva, şi ce anume. 

   

   Laborantului i se spune că în setul de testare (primit de la compania farmaceutică) există mai multe proteine care corespund exact structurii unui anume microb (cel bănuit şi căutat). Ori acest lucru este cel puţin ciudat, căci proteinele „cuprinse” în testul respectiv nu mai au nimic comun cu proteinele aşa cum se găsesc ele într-un organism viu, şi deci ele nu au cum să fie la fel cu cele ale unui microb viu din sângele (serul) unui pacient.

   

  ACESTE TESTE NU POT FI CONSIDERATE TESTE DIRECTE SI NICI REPREZENTATIVE SAU STANDARDIZATE!

  

   În aceste teste este vorba (şi chiar acest termen este folosit) de o denaturare a proteinelor. Aceste proteine ţinute secret sunt numite „antigene”. Iar anticorpii se vor „lega” la ele, căci aceleaşi proteine existau în organism în momentul în care acesta a început producerea de anticorpi (contra acestor proteine). În seturile de teste mai există de asemenea coloranţi şi alte substanţe, care ajută la „sporirea sau multiplicarea” unui semnal pozitiv. Aparatura cu care se efectuează testele este şi ea standardizată pentru aceleaşi proteine ţinute secret de către producător. (Remarcaţi vă rog că prin aceasta se realizează o „monopolizare” absolută a medicinii şi laboratoarelor, care în fapt depind de ceea ce le livrează concernele farma).

   

   Cum se face oare că la aprox. 5% din populaţia lumii în testele de laborator nu se observă nici un fel de imunoglobuline? Despre aceasta nu se discută nicăieri şi nici nu s-au făcut studii şi cercetări. În urma vaccinărilor, aceste persoane vor fi declarate ca „non-responder” adică lipsiţi de reacţia de răspuns. Interesant este că aceste 5% sunt practic toţi deţinători ai grupei sangvine AB.

  

   Acum, despre multe lucruri din teoria scolastică a anticorpilor se ştie deja că nu sunt adevărate. Doar că toată lumea are groază să se apuce să „schimbe biologia”. Şi totuşi acest lucru se va întâmpla, şi probabil că intr-un viitor nu foarte îndepărtat. Fizica s-a schimbat de când cu teoria cuantică, chimia este în plină schimbare datorită schimbărilor din fizică. Doar biologia, care ar trebui să se bazeze pe chimie, şi implicit medicina, care se bazează pe biologie, rămân înţepenite.

   

   Astfel, dacă ar exista anticorpi specifici, componenţa florei intestinale nu ar avea voie să se schimbe! Ori ea se schimbă în funcţie de diferite condiţii. Apoi, anticorpii ar trebui să atace fetusul, sau laptele matern (care conţine anticorpi) ar trebui să otrăvească sugarul. Desigur că este foarte simplu formulată această fraza, dar ...

  

   Pe de alta parte în evoluţia unui om, ca urmare a îmbătrânirii sau a unor şocuri, apar proteine noi, sau de exemplu hormoni în perioada de pubertate, care ar trebui să fie atacaţi de sistemul imunitar, ceea ce ar provoca automat alergii, afecţiuni autoimunitare, dereglări de tot felul care ar putea conduce chiar la deces. Toate acestea bineînţeles că nu se întâmplă. Iar atunci când se întâmplă (ca urmare a unui dezechilibru între celulele ajutătoare Th1 şi Th2) ni se spune că din nou este la lucru nu ştiu ce fel de virus.

   

   Anticorpi împotriva virusurilor care, cel puţin ştiinţific conform regulilor mai sus prezentate, nu există, bineînţeles că nu au cum să apară. Imunoglobulinele care sunt relevate prin teste sunt capabile de a se „lega” cu alte proteine, formând „corpuri”. Dar nu anti-corpi.

   

   Definiţia medicinei scolastice precum că „Anticorpii se formează în cazurile de boli infecţioase iar relevarea anticorpilor este o dovadă de protecţie (imunitate) împotriva bolii” este contrazisă în fiecare zi de însăşi medicina scolastică. Căci altfel cum se poate ca în cazul pacienţilor cu SIDA, care au un număr foarte mare de anticorpi (şi asta ar mai fi încă o întrebare: anticorpi contra... ce?), tocmai prezenţa anticorpilor atestă "boala" (!!). La fel şi în cazul altor infecţiuni virale. Definiţia a fost pe tăcute modificată în: „Daca ai anticorpi înseamnă că eşti bolnav!” Aşa se joacă domnii cu diagnosticele cu teoria anticorpilor după cum le convine lor, doar ca să iasă socoteala. Financiară, evident!

 

Rezumat al unor articole ale biologului şi virologului german
Dr. Stefan Lanka

 

* * * * *

 

Pentru cine doreste sa aprofundeze si mai mult frauda virusurilor, va recomand sa vizionati filmul "House of numbers" precum si continuarea "The Emperor's New Virus".

 

 In final o gluma sinistra din Romania:

http://adevarul.ro/news/societate/expertii-oms-vin-romania-elucideze-misterul-vaccinului-cantacuzino-1_52fcca94c7b855ff564f80ee/index.html

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16623774-fiola-toxica-unul-dintre-inaltii-demnitari-sanatatii-minte-cine.htm

http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanii-cobai-pentru-vaccinul-toxic-de-la-cantacuzino-1081645.html

"Nu-i asa ca vaccinul antigripal autohton e bun?"    

"Da, este adevarat! Numai ca nu-i vaccin, e otrava, si nu-i pentru preventie, e pentru exterminare."