Afişări de pagină

Sistem

joi, 25 februarie 2016

Telomerii si telomeraza. Nemurire sau proliferare necontrolata, cele doua fete ale aceleasi monede

Telomerii sunt segmente de ADN situate la extremitatea cromozomilor, al caror rol este acela de a proteja cromozomii impotriva degradarii. La fiecare diviziune celulara, telomerii se scurteaza si pierd astfel informatia genetica. Scurtarea telomerilor, care se produce progresiv, este, practic, cauzata de incapacitatea organismului de a mai produce suficienta telomeraza (o enzima care impiedica scurtarea telomerilor si reface secventele de ADN telomeric) odata cu inaintarea in varsta. In plus, s-a demonstrat ca factori precum stresul oxidativ, depresia, inflamatia cronica si stresul psihologic pot afecta lungimea telomerilor.

Dovezi următoare, oferite în premieră mondială, sugerează că meditația modifică celulele supravieţuitorilor de cancer

Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă au găsit dovezi clare biologice că meditația și suportul grupurilor ne poate influenţa la nivel celular.
De multe ori ni se spune că a fi fericit, a medita și a fi atent, înţelegător cu tine, poate fi benefic pentru sănătatea noastră.
Cu toții avem un prieten al unui prieten care spune că şi-a vindecat o boală terminală renunţând la locul de muncă și începând să se reculeagă, dar până acum au fost foarte puține dovezi științifice care să susțină aceste afirmații.
Acum, cercetătorii din Canada au descoperit primele dovezi care sugerează că grupuri de sprijin care încurajează meditația și yoga pot modifica, de fapt, activitatea celulară a supravieţuitorilor de cancer.
 

Studiul lor, care a fost publicat în revista Cancer, în octombrie 2014, este unul dintre primele studii care sugerează că o conexiune minte – trup, există într-adevăr.
Echipa a constatat că telomerii – „capace” de proteine de la capătul cromozomilor noştri, care determină cât de repede îmbătrâneşte o celulă, au rămas la aceeași lungime în cazul supravieţuitorilor de cancer care au meditat sau au luat parte la grupurile de sprijin, pentru o perioadă de mai mult de trei luni.
Pe de altă parte, telomerii supravieţuitorilor de cancer, care nu au participat la aceste grupuri, s-au scurtat în timpul studiului de trei luni.
Oamenii de știință încă nu știu sigur dacă telomerii sunt implicaţi în reglarea bolii, dar nu există dovezi care să sugereze că telomerii scurtaţi sunt asociaţi cu probabilitatea de supraviețuire în urma mai multor boli, inclusiv cancerul de sân, precum şi îmbătrânirii celulare.
Și telomerii mai lungi se presupune, în general, că ne ajută în a ne proteja de boli.
Știm deja că intervențiile psiho-sociale, cum ar fi Meditaţia, te va ajuta să te simţi mai bine mental, dar acum, pentru prima dată avem dovezi că Meditaţia poate influenţa, de asemenea, aspectele cheie ale activităţii biologice” – a declarat Linda E. Carlson, o cercetătoare psiho-socială și cercetător şef la Centrul Oncologic Tom Baker, într-un comunicat de presă.
Ea a efectuat studiul, alături de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Calgary.
A fost surprinzător faptul că nu am putut vedea nicio diferență în lungimea telomerilor, pe parcursul celor trei luni de studiu”, a spus Carlson.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a cuantifica mai bine aceste beneficii potenţiale de sănătate, dar aceasta este o descoperire interesantă, care oferă ştiri încurajatoare.”
Ca parte a cercetării, 88 din supravieţuitoarele de cancer mamar care au finalizat tratamentul lor în urmă cu mai mult de trei luni, au fost monitorizate.
Media de vârstă a participantelor a fost de 55 ani, și pentru a fi eligibil de a participa la studiu, toate au avut de experimentat niveluri semnificative de stres emoțional.
Participantele la experiment au fost împărţite în trei grupuri:
- Primul grup a fost rugat să participe la opt sesiuni săptămânale, în sesiune de grup de 90 de minute care au oferit instrucțiuni privind meditaţia și yoga.
Aceste participante au fost rugate să practice meditația și yoga la domiciliu, timp de 45 de minute pe zi.
- Al doilea grup s-a întâlnit timp de 90 de minute în fiecare săptămână, timp de trei luni și participantele au fost încurajate să vorbească deschis despre preocupările și sentimentele lor.
- Al treilea grup de control a participat, pur și simplu, timp de șase ore la un seminar despre managementul stresului.
Înainte și după acest studiu, tuturor persoanelor participante li s-au efectuat analize de sânge și li s-au făcut măsurători ale lungimii telomerilor.
Persoanele din cele două grupuri care au participat la grupurile de sprijin şi-au menținut lungimea telomerilor în perioada celor trei luni de experiment, în timp ce telomerii persoanelor din cel de-al treilea grup s-au scurtat.
Cele două grupuri care au participat la reuniunile periodice, au raportat, de asemenea, un nivel de stres mai mic şi stare de spirit mai bună.
Cu toate că acest experiment este destul de interesant, nu este încă cunoscut dacă aceste beneficii vor fi pe termen lung sau care este cauza acestui efect biologic.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă aceste rezultate sunt reproduse într-o serie mai mare de participanți și ceea ce înseamnă pe termen lung pentru sănătatea noastră.
Dar este un prim pas imens spre a înţelege mai multe despre cum starea noastră mentală afectează sănătatea noastră.
Și este doar o parte a unui întreg studiu de cercetare – un alt grup de oameni de știință, italieni, a publicat în PLOS ONE, cu doar câteva săptămâni înaintea cercetătorilor italieni, un studiu care a arătat că antrenarea minţii (meditaţie, yoga …) poate schimba structura creierului nostru.
Desigur, pentru mulți, cei care cred în meditație, această descoperire, probabil, nu este surprinzătoare.
De asemenea, cercetările din anii ’80 au sugerat că pacienţii cu cancer care se alătură grupurilor de sprijin, au mai multe şanse de a supravieţui.

Celulele si telomeraza

Din pacate, telomeraza nu este activa in toate celulele corpului, ci doar in celulele germinale (spermatozoizii si ovocitele), in celulele stem si in cele canceroase. In cazul acestora din urma, intrucat telomeraza favorizeaza inmultirea lor, se studiaza posibilitatea dezvoltarii unui tratament anticanceros pe baza inhibitiei acestei enzime.
Impactul insuficientei telomerazei asupra celulelor a fost demonstrat in cadrul studiilor realizate pe soareci. In cazul soarecilor care prezentau deficit de telomeraza s-a constatat o longevitate profund afectata, pierderea fertilitatii, insuficienta cardiaca, probleme imunitare, atrofia anumitor organe si o diminuare a capacitatii de regenerare a tesuturilor (in special a celor din componenta sistemului digestiv, pielii si sangelui).
Celulele STEM ar rezolva rezolva problema fara nici o inhibitie.
Celulele imunitare din sânge se regenerează din celule stem. Este deci necesar ca organismul să producă şi suficiente celule stem. O deficienţă de celule stem conduce la îmbătrânirea populaţiei de limfocite şi granulocite datorată scurtării telomerilor acestora.

 Maladii congenitale umane legate de telomerii scurti

Mai multe sindroame de imbatranire prematura la om sunt caracterizate de o scurtare accelerata a telomerilor odata cu inaintarea in varsta. Unul dintre aceste sindroame este reprezentat de discheratoza congenitala. Persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt purtatoare ale unor mutatii ce au loc la nivelul componentelor complexului telomerazei, mutatii care se traduc printr-o instabilitate cromozomiala ce apare odata cu inaintarea in varsta si care este legata de ritmul accelerat al pierderii telomerilor. Acesti indivizi dezvolta numeroase patologii precum hipogonadism, infertilitate, anomalii dermatologice, afectiuni sanguine, o insuficienta a maduvei osoase si au un risc crescut de moarte prematura. Alte tipuri de mutatii congenitale care afecteaza producerea telomerazei provoaca maladii precum insuficienta medulara, sindrom mielodisplazic sau fibroza pulmonara idiopatica.
Pe langa acestea, exista o serie intreaga de afectiuni asociate cu scurtarea telomerelor, printre care: ciroza hepatica, fibroza pulmonara idiopatica, artrita reumatoida, sindromul Werner, anemia Fanconi.
Sursa: https://www.farmaciata.ro/medicina-de-familie/item/24803-telomerii-si-telomeraza-%E2%80%93-rolul-lor-in-organism

Cronologia telomerilor

În 1930 Hermann Muller şi Barbara McClintock au remarcat faptul că fragmentele de cromozomi au manifestat o tendinţă de a fuziona cu alte fragmente în timp ce cromozomii normali au fost stabili. Pentru a explica această diferenţă cei doi au specificat caracteristicile "capetelor naturale". Muller a denumit aceste capete "telomeri".

Aproape 40 de ani mai târziu, din motive teoretice Alexey Olovnikov şi James Watson, bazându-se pe experimente realizate pe bacteriofagi a recunoscut existenţa unei probleme fundamentale în ceea ce priveşte mecanismul de replicare al ADN-ului în cadrul căruia o cantitate mică de informaţie genetică se pierde cu fiecare diviziune celulară. La sfârşitul anilor 1970, Elizabeth Blackburn şi Joseph Gall au descoperit structura telomerilor, secvenţe de nucleotide extrem de repetitive la protozoarul Tetrahymena. În 1982, Blackburn şi Jack Szostak au elucidat mecnismul prin care telomerii din drojdia de bere ar putea servi drept tampon pentru codificarea ADN-ului în timpul replicării şi a postulat existenţa unei enzime care ar putea reconstrui telomerii, o enzimă descoperită de Blackburn şi Carol Greider la specia Tetrahymena 3 ani mai târziu. Până în 1988 secvenţa telomerilor umani era deja cunoscută şi cercetătorii au început investigarea activă a rolului său în etiologia îmbătrânirii şi a cancerului. Lucrările ulterioare au arătat că la nivelul anumitor celule proliferative telomerii sunt reparaţi în mod activ. În semn de recunoaştere a efortului depus pentru a studia telomerii, cercetătorilor Blackburn, Greider şi Szostak le-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 2009.

Scurtarea telomerilor şi cancerul

Consecinţa scurtării semnificative a telomerilor în cele mai multe celule este fie moartea acestora, fie declanşarea procesului de senescenţă la acest nivel. În cazul celor câtorva celule care supravieţuiesc, probabil datorită monitorizării inadecvate de către p53 şi a asocierii afectării protecţiei ADN-ului împotriva deteriorării, repararea telomerilor se pare că ar fi supusă unor presiuni puternic selective. Într-adevăr, în cele mai multe boli maligne, suprastimularea genei telomerazei sau activarea căii ALT sunt considerate necesare pentru generarea ″nemuririi celulare″. Telomerazei este atât de frecvent crescută în tumori şi la nivelul liniilor de celule cancerigene încât poate fi considerată un obiectiv terapeutic potrivit. În prezent, există mai multe studii clinice care utilizează inhibitori ai telomerazei pentru a trata o varietate de tipuri de cancer, dar rezultatele nu au fost încă raportate. Scurtarea telomerilor ar genera de asemenea echivalentul unei "fenotip mutator" prin creşterea aberaţiilor cromozomiale spontane (de la anomalii numerice la schimbări structurale) pentru ar creşte prin urmare gama de celule aberante asupra cărora ar putea acţiona selecţia.

Telomer
 
Există multe surse de dovezi care sugerează că deteriorarea telomerilor este asociată cu cancerul şi că probabil se numără printre factorii etiologici ai acestuia. Pacienţii cu diskeratoză congenitală, o afecţiune congenitală rară manifestată prin insuficienţă medulară caracterizată prin disfuncţie telomerazică, prezintă un risc de 1000 de ori mai crescut de a face cancer lingual şi un risc de aproximativ 100 de ori mai mare de a dezvolta leucemie mieloidă acută. În anemia aplastică, pacienţii cu telomerii cei mai scurţi (fără mutaţii) prezintă un risc de 4 - 5 ori mai mare ca boala lor să evolueze spre transformare malignă ducând la apariţia unei mielodisplazii şi leucemii. Telomerii fără capetele cromozomilor şi aneuploidia pot fi evidente în cultura măduvei osoase înainte de progresia leucemiei. În plus, unii pacienţi care au leucemie acută mieloidă, fără a avea o insuficienţă a măduvei osoase au moştenit mutaţii la nivelul genei TERT şi TERC.

În mod similar, prezenţa unui număr scăzut de telomere în leucocite prezic dezvoltarea cancerului la pacienţii cu esofagită Barrett, o afecţiune în care mucoasa esofagului este afectată de acidul din stomac sau la cei care suferă de colită ulcerativă, un tip de boală inflamatorie intestinală. În aceste boli, mecanismul este mai puţin clar. Leucocitele care au un număr scăzut de telomere pot să reflecte lungimea telomerilor de la nivelul organului afectat. Alternativ, ele pot fi un biomarker al expunerii la specii reactive de oxigen produse ca urmare a unui proces inflamator cronic, care pot atât să cauzeze deteriorarea telomerilor cât şi să ducă la apariţia cancerului. Dovezi care să susţină cea din urmă ipoteză provin de la observaţia că celulele cultivate în camere de aer au telomeri excesiv de scurtaţi în comparaţie cu celulele cultivate în condiţii de oxigen scăzut.

Mai generalizat, analizele ample care vizează genomul au identificat polimorfisme unice la nivelul nucleotidelor în TERT ca fiind un factor de risc pentru multe forme de cancer. În cadrul unui studiu recent, telomerele cu număr scăzut de leucocite au fost asociate cu un risc crescut al apariţiei tuturor formelor de cancer şi cu risc de deces cauzat de cancer într-o populaţie mare care a fost urmărită timp de peste un deceniu. Ocazional, deteriorarea telomerilor a fost asociată cu procesul de îmbătrânire, ea însăşi fiind un factor major de risc pentru cancer. În plus, tumorile maligne secundare apar de multe ori consecutiv chimioterapiei şi radiaţiilor, cunoscut fiind faptul că acestea determină afectare medulară şi scurtarea telomerilor. Mai multe date directe provin de la experimentele efectuate pe animale. Folosind o tehnică care implică inactivarea unei singure gene (gena ţintă) la un şoarece de laborator prin înlocuirea acesteia cu o porţiune de ADN artificial (tehnica şoarecelui knock-out″), s-a remarcat faptul că animalele care au prezentat o activitate redusă a telomerazei combinată cu supravegherea scăzută a deteriorării ADN-ului de către p53 au dezvoltat o varietate de tipuri de cancere epidermice necaracteristice pentru rozătoare, dar tipice la om.

Telomerii şi cancerul

Atunci când lungimea telomerilor atinge o valoare critică, cele mai multe celule fie încetează să se dividă, fie mor. Cu toate acestea, în multe tipuri de cancer telomeraza este suprastimulată sau este activată Calea Alternativă de Elongare a Telomerilor (AET), conducând la alungirea anormală a telomerilor şi la creşterea proliferativă a acestora. Datorită acestei conexiuni dintre telomere şi cancer, cercetătorii investighează în mod activ activ telomerazele (TERT), ca o posibilă ţintă terapeutică pentru cancer, mai multe studii clinice aflându-se în curs de desfăşurare.

Dovezi ale legăturii dintre telomere şi cancer:
• Cu ajutorul analizelor genomice extensive au fost identificate nucleotide polimorfice unice la nivelul genei TERT care sunt incriminate ca factori de risc în multe forme de cancer.
• Unii pacienţi cu leucemie mieloidă acută au moştenit de mutaţii ale genelor TERT şi TERC, modelul de ARN utilizat pentru a prelungii telomerii.
• Telomerii cu un număr scăzut de leucocite au fost asociaţi cu un risc crescut de cancer şi deces survenit ca o consecinţă a cancerului.
• Prezenţa telomerilor scurtaţi şi a aneuploidiei în culturile de măduvă osoasă poate preceda cu ani de zile progresia leucemiei.
• În rândul pacienţilor cu anemie aplastică, a căror măduva osoasă nu produce suficiente celule sanguine noi, cei cu telomerii cei mai scurţi au un risc de 4 - 5 ori mai mare ca boala lor să se transforme malign, ducând la apariţia mielodisplaziei şi leucemiei.
• Pacienţii cu diskeratoză congenitală, o insuficienţă moştenită a măduvei osoase caracterizată prin disfuncţii ale telomerazei, au un risc de 1000 de ori mai mare de a dezvolta un cancer al limbii şi de 100 de ori mai crescut de a dezvolta leucemie mieloidă acută.
• ″Şoareci knock-out″ cu o activitate redusă a telomerazei combinată cu un control diminuat al deteriorării ADN-ului prin intermediul p53 au dezvolta o varietate de tipuri de cancer epidermic.

Alte boli telomerice

În afară de cancer, au mai existat şi alte boli care au fost legate de telomeri. Celulele stem hematopoietice exprimă telomeraze ca răspuns la necesarul zilnic enorm de globule roşii, globule albe şi trombocite. Astfel, în timp ce supraexpresia telomerazei în alte ţesuturi poate provoca apariţia unei tumori maligne, repararea defectuoasă a telomerilor în celulele stem din sânge poate duce de asemenea la apariţia unor boli grave cauzate de lipsa celulelor stem.

O astfel de "boală a telomerilor" este diskeratoza congenitală, o afecţiune congenitală X-linkată a măduvei osoase caracterizată prin simptome cum ar fi distrofie unghială, hiperpigmentare cutanată reticulară, leucoplachie premalignă a mucoasei bucale şi anemie aplastică. Boala debutează de obicei în prima decadă a vieţii. Poate coexista de asemenea afectare hepatică şi pulmonară aşa cum se remarcă adesea în urma unui transplant de celule stem hematopoetice efectuat pentru a corecta această boală a măduvei osoase. Motivele afectării hepatice şi a implicării pulmonare nu sunt clare, dar chimioterapia utilizată pentru transplant condiţionat şi noile celule inflamatorii din măduva osoasă transplantată pot accelera afectarea acestor organe.

Pacienţii care suferă de diskeratoză congenitală moştenesc o mutaţie a unei gene numită DKC1, identificată de către Inderjeet Dokal de la Spitalul Hammersmith din Londra, care a efectuat studii de linkaj a unor pedigreeuri importante. DKC1 codifică diskerina, o proteină care se leagă de componenta ARN a complexului telomerazic şi se stabilizează. Ulterior, a fost constatată de asemenea prezenţa unor mutaţii heterozigote ale genei TER la unele familii cu diskeratoză congenitală. Fenotipul strict al diskeratozei congenitale X-linkate se datorează probabil pierderii funcţionalităţii genei DKC1 şi funcţiei semnificativ reduse a telomerazei, ceea ce duce la defecte de reparare a telomerilor şi la deteriorarea accelerată a telomerilor, cauzând moartea celulelor şi insuficienţă de organ.

Întrucât diskeratoza congenitală cauzată de mutaţii ale genei DKC1 debutează de obicei în timpul copilăriei, mutaţiile genei TERC şi cele ale componentei enzimatice codificate de TERT par să aibă un impact ulterior în timpul vieţii. Primele mutaţii TERT întâlnite la om au fost depistate în rândul pacienţilor adulţi cu anemie aplastică dobândită, care nu aveau anomalii fizice şi nu prezentau în antecedentele heredo-colaterale afecţiuni legate de telomere. Penetranţa fenotipurilor mutaţiilor TERT şi TERC este foarte variabilă între şi în cadrul familiilor, după cum reflectă severitatea, momentul debutului şi organele implicate. În ceea ce priveşte pedigreeurile, membrii care au mutaţii identice pot avea manifestări clinice minime sau pot să nu aibă manifestări clinice deloc, să dezvolte anemie aplastică mai târziu în cursul vieţii sau să dezvolte fibroză pulmonară (cicatrizarea plămânilor) sau ciroză hepatică (cicatrici la nivelul ţesutului hepatic). În rândul membrilor unei familii pot fi afectate diferite sisteme de organ în diferite momente şi ocazional pacienţii pot prezenta afectare medulară, pulmonară şi hepatică. Mecanismul incriminat în repararea defectuoasă a telomerilor care duce la apariţia unor astfel de boli nu este pe deplin înţeles.

Chiar şi având în vedere incertitudinile care rămân, asocierea mutaţiilor telomerazei cu boala în astfel de sisteme de organ complet diferite are consecinţe practice importante atât pentru pacienţi cât şi pentru medicii care îi tratează. În cadrul antecedentelor heredo-colaterale, prezenţa unor anomalii chiar uşoare ale numărului de celule sanguine, a fibrozei pulmonare şi a cirozei hepatică, precum şi a leucemiei mieloide acute sunt indicii importante pentru diagnosticul de telomeropatie. Implicarea mai multor subspecialtăţi medicale poate crea confuzie. Unii pacienţi chiar şi-au stabilit diagnosticul ghidându-se după propriile lor căutări pe Internet. Lungimea telomerilor din leucocite poate fi măsurată comercial şi este un marker fidel al acestor boli atunci când este drastic redusă. Secvenţierea TERT şi TERC poate fi de asemenea o metodă de diagnostic. Constatarea adecvată a unui deficit telomerazic are consecinţe pentru prognostic, tratament şi consiliere genetică. Dar în timp ce diagnosticul telomeropatiilor poate fi unul simplu, posibilitatea apariţiei complicaţiilor nu este exclusă. Unele familii nu posedă mutaţii tipice cunoscute şi lungimea telomerilor poate fi normală chiar şi în prezenţa unor substituţii etiologice de nucleotide. În plus, prezenţa unor mutaţii rare la nivelul genelor care codează proteine shelterin cu rol protector asupra structurii telomerilor poate produce diskeratoză severă, dar nu poate modifica capacitatea de a repara a telomerazei. În unele cazuri pot fi responsabile şi regiunile reglatoare ale genelor a căror screening nu se realizează în mod curent.

Telomerii şi procesul îmbătrânirii

Telomerii se scurtează pe măsură ce îmbătrânim. Prin analogie cu ceasul mitotic celular, telomerii au fost acceptaţi ca markeri ai "vârstei genetice" şi lungimea telomerilor a fost promovată ca un predictor simplu al longevităţii. Analizele care implică lungimea telomerilor au fost cuplate cu recomandări pentru modificarea stilului de viaţă şi cu terapia medicamentoasă, nici una dintre acestea nefiind bazate pe studii clinice adecvate. Argumentele simple, dar atrăgătoare legate de telomeri şi procesul îmbătrânirii sunt în prezent controversate, probabil simpliste şi potenţial dăunătoare. Lungimea telomerilor reflectă într-adevăr modificările proliferative ale celulei care au avut loc în antecedente şi tendinţa de a suferi apoptoză, îmbătrânire şi transformare în viitor. Procesul de îmbătrânire celulară cu toate acestea, nu este echivalent cu îmbătrânirea organului sau a organismului.

Există mai multe aspecte de luat în considerare în ceea ce priveşte biologia telomerilor şi procesul îmbătrânirii. În primul rând, din punct de vedere fiziologic există o interferenţă între cea mai scurtă lungime a telomerilor întâlnită la copii mici şi telomerii cei mai lungi telomere a căror prezenţă este remarcată la oamenii în vârstă. Scurtarea telomerilor are loc în majoritatea cazurilor precoce în cursul vieţii în asociere cu creşterea şi atunci când evoluţia bolii în general este lentă. Diskeratoza congenitală, un sindromul paradigmatic telomeric nu este deloc tipic pentru progerie (o boală foarte rară care constă în accelerarea peste măsură a unor simptome ale bătrâneții cunoscută şi ca sindromul Hutchinson-Gilford Progeria), sindroame moştenite în care pacienţii care par bătrâni şi suferă de boli specifice vârstelor avansate cum ar fi apariţia prematură a aterosclerozei sau demenţa. Mai mult, deteriorarea organelor din diskeratoza congenitala nu este foarte similară cu îmbătrânirea normală a măduvei, plămânilor şi ficatului. Măduva devine uşor hipocelulară la persoanele mai în vârstă, dar numărului de celule stem ar putea creşte de fapt şi numărul de celule sanguine rămâne stabil. În mod normal nici ficatul, nici plămânii nu se fibrozează pe măsură ce înaintăm în vârsta aşa cum se întâmplă adesea la pacienţii cu diskeratoză congenitală. Deşi la adulţi prezenţa leucocitelor cu telomeri relativ puţini a fost asociată cu evenimentele cardiovasculare, o comorbiditate frecvent întâlnită în rândul populaţiei cu vârste avansate, corelaţiile clinice nu au fost consecvente şi pot fi legate de expunerea globală la specii reactive de oxigen.

Studiile efectuate pe om au încercat să asocieze lungimea telomerilor cu durata de viaţă a acestora. În studiul iniţial provocator de la Universitatea din Utah în 2003, persoanele în vârstă de aproximativ 60 de ani care au avut telomerii cei mai lungi au trăit mai mult în comparaţie subiecţii care au avut telomerii cei mai scurţi, dar principala cauză de deces în rândul ultimului grup a fost în mod inexplicabil bolile infecţioase. Persoanele cu telomere mai scurte nu au prezentat o rată mai mare de deces datorat cancerului. Mai mult, aceste constatări nu au fost confirmate în cadrul altor studii care au inclus subiecţi mai vârstnici.. În cadrul altui studiu care a evaluat o populaţie diferită, lungimea telomerilor nu a avut nici un rol în prezicerea supravieţuirii, dar în mod interesant aceasta s-a corelat cu numărul de ani de viaţă sănătoasă. Într-un studiu danez care a inclus subiecţi cu vârste cuprinse între 73 şi 101 de ani, telomerii s-au corelat cu speranţa de viaţă în cadrul unei analize univariată simplă, dar numai înainte ca cercetătorii să efectueze corecţia pentru vârstă, sugerând că s-a ajuns la această corelaţie pur şi simplu deoarece subiecţii mai tineri au avut telomerii mai lungi. Un studiu olandez care a înrolat bărbaţi în vârstă de 78 de ani a relevat că deşi lungimea telomerilor a scăzut cu vârsta, nu au reuşit să o coreleze cu mortalitatea. Aceste discrepanţe pot avea mai multe cauze. În unele studii, este posibil ca lungimea telomerilor să fi fost studiată ca un marker surogat de vârstă. În plus, studiile retrospective ar putea identifica unele asocieri "pozitive" care sunt aleatorii şi nu pot fi reproduse în urma investigaţiilor.

Ipoteza telomerilor şi a procesului de îmbătrânire a fost modelată la şoareci de asemenea. De exemplu, având drept model rozătoare cu deficit de telomerază şi distrugere accelerată a telomerilor, cercetătorii au descoperit că anumite căi intracelulare implicate în funcţia mitocondrială şi metabolismul glucozei au fost dereglate, un fenomen adesea întâlnit la persoanele în vârstă, care determină în cele din urmă afectarea muşchiului cardiac. Interesant este faptul că reactivarea telomerazei la aceşti şoareci a restabilit producţia de glucoză şi funcţia cardiacă. Cu toate acestea, aceste anomalii observate la animalele cu deficit de telomerază nu au fost cele tipice persoanelor cu telomere foarte scurte. Pacienţii cu telomeropatii de obicei nu suferă de boli cardiace. Într-adevăr, translaţia experimentelor efectuate utilizând telomerii şoarecilor în fiziologia umană şi bolile caracteristice omului ar trebui să fie făcută cu precauţie. Şoarecii nu sunt modelul ideal pentru studiul degradării telomerilor şi a efectelor sale asupra îmbătrânirii deoarece telomerii rozătoarelor sunt de 5 până la 10 ori mai lungi decât telomerii umani, în ciuda faptului că şoarecii au o durată de viaţă mult mai scurtă. Când telomeraza este inactivată la şoareci aceştia duc o viaţă sănătoasă timp de mai multe generaţii şi nici măcar generaţiile de animalele din ultima vreme cu telomeri foarte scurţi nu afişează fenotipuri clinice caracteristice telomeropatiilor umane. De asemenea nu a fost observată o incidenţă mai mare a cancerului în rândul şoarecilor, ceea ce se întâmplă doar dacă gena p53 este modulată, în contrast cu oamenii cu deficit de telomeraza, care prezintă un risc foarte ridicat de a dezvolta cancer.

Implicaţii pentru medicină

Telomerii şi repararea acestora sunt aspecte importante în domeniul tot mai vast al medicinei regenerativă. Oaia Dolly a avut cromozomii cu telomerii mai scurţi probabil probabil pentru că ea fusese clonată cu ajutorul unei celule adulte provenită de la o glandă mamară. Este posibil ca acest lucru să fi contribuit la apariţia bolii lui Dolly, în special la afectarea pulmonară progresivă a acesteia. Celulele stem embrionare, cu toate acestea, exprimă telomerază şi sunt capabile să menţină lungimea telomerilor în ciuda numeroaselor diviziuni celulare. Mai recent, reprogramarea celulelor cutanate ale adulţilor maturi pentru a deveni celule pluripotente a fost realizată cu ajutorul introducerii a doar câtorva factori nucleari definiţi. În timpul procesului de inversare a celulelor spre o stare mult mai imatură şi pluripotentă, telomerii reprogramate ale celulelor sunt extrem de alungite. În primele etape ale reprogramării şi probabil în primele etape ale embriogenezei, celulele se pot alungi şi astfel telomerii lor pot fi "reîntinereţi". Deoarece scurtarea telomerilor limitează proliferarea celulelor, mecanismele care pot alungi telomerii sunt foarte râvniţi pentru o medicină regenerativă eficientă.

Expresia telomerazei este bine reglată la nivelul celulei. Doar câteva exemplare ale complexului sunt prezente în nucleul celulei şi îşi exercită funcţia lor în anumite perioade specifice ale ciclului celular. Mecanismele care modulează expresia genelor telomerazei, activitatea enzimatică rezultantă şi alungirea telomerilor sunt centrul de cercetare intensivă. Gena Myc, o proto-oncogenă care reglează expresia mai multor gene şi a celulelor pluripotente activează expresia telomerazei. Hormonii sexuali de asemenea activează expresia telomerazei la nivelul organele de reproducere şi a celor nonreproductive, cum ar fi măduva osoasă. Regiunea promotor a genei telomerazei conţine secvenţe de reglare care sunt modulate de estrogen. Celulele expuse la estrogeni (hormoni androgeni sau transformaţi în estrogeni) suprareglează expresia telomerazei. În retrospectivă, răspunsul clinic la androgeni al îmbunătăţirii numărului de celule hematogene la pacienţii cu anemie aplastică, în special la copiii cu insuficienţă medulară moştenită poate fi atribuit acestui mecanism. Cu toate acestea, nu se cunoaşte cu certitudine dacă dacă nivelurile mai ridicate de hormoni sexuali din sânge sau expunerea exogenă la hormoni sexuali determină alungirea telomerilor.

Concluzii

Telomerii şi reparaţia telomerilor sunt procese de bază moleculare care au loc la nivelul celulelor care deţin cromozomi liniari ai ADN. Deteriorarea accelerată a telomerilor datorată unor defecte genetice ale telomerazei şi la nivelul genelor proteinelor shelterin stă la baza etiologiei mai multor boli umane care nu au fost anterior considerate ca având legătură cu clinica. Acestea includ anemia aplastică, fibroza pulmonară şi ciroza hepatică. Este posibil ca telomeropatiile să nu fie rare şi este aproape cert faptul că acestea sunt adesea nerecunoscute de către medici, mai ales formele mai uşoare şi cu tendinţă mai mare spre cronicizare ale acestora. Importanţa reparării telomerilor în ţesuturile aflate sub stres regenerativ comportă un interes deosebit, în special în cadrul răspunsurilor reactive ale fibrogenezei de la nivelul ficatului şi plămânilor.

Menţinerea lungimii adecvate a telomerilor de asemenea poate fi importantă în celule stem embrionare şi adulte pentru a permite proliferarea şi pentru a preveni în acelaşi timp instabilitatea cromozomială, evitându-se astfel posibilitatea transformării maligne. De asemenea este importantă legătura dintre deteriorarea telomerilor şi inflamaţia cronică din cancer şi alte boli.
Mai rămân încă multe aspecte neelucidate legate de mecanismul prin intermediul căruia mutaţiile genetice ale telomerazei determină apariţia unei boli, care sunt motivele datorită cărora acestea afectează numai anumite organe şi care este modalitatea prin care putem acţiona asupra telomerilor pentru a crea terapii. Atât reglarea genetică a expresiei telomerazei, cât şi efectul mediului organismului asupra deteriorării telomerilor sunt incomplet înţelese. Medicamentele sau hormonii care ar putea modula expresia telomerazei şi care menţin sau alungesc telomerii ar putea fi atractivi în tratamentul telomeropatiilor şi în condiţiile în care deteriorarea telomerilor a s-a dovedit a avea consecinţe medicale. Dacă scurtarea telomerilor facilitează procesul de îmbătrânire umană şi invers, dacă alungirea telomerilor poate inversa procesul de îmbătrânire sau preveni bolile legate de vârstă sunt încă subiecte controversate.
Sursa: http://scientia.ro/biologie/concepte-fundamentale/3528-rolul-telomerilor-in-aparitia-unor-boli.html

Alte informatii de la http://dvrpharm.ro/telom-r 
Telomerii reprezintă o regiune de ADN situată la capătul fiecărui cromozom. Aceștia au rolul de a proteja materialul genetic al celulei. Cercetătorii au descoperit că exista o legătură între micșorarea lungimii telomerilor și procesul îmbătrânirii și al apariției bolilor. Scurtarea telomerilor, care se produce progresiv, este, practic, cauzată de incapacitatea organismului de a mai produce suficienta telomerază (o enzimă care împiedică scurtarea telomerilor și reface secvențele de ADN) odată cu înaintarea în varstă. Apoi, au mai observat că, în lume, există câteva specii de plante care ajută la menținerea și chiar la creșterea lungimii acestor telomeri.
Telomer
Produsul Telom-R
Acest produs conține o formulă originală, pe bază de extracte 100% naturale, care stimulează funcțiile acestor telomeri, crescând exponențial imunitatea, regenerând și întinerind organismul.
- Astragalus (Astragalus membranaceus) – este cel mai bun stimulator de telomeraze (enzimele care controlează telomerii) din lume, la ora actuală. Extractul de Astragalus, cu raport de extracție de 20:1 (conține de 20 de ori mai multe principii active decât simpla plantă!), este un fenomenal stimulent imunitar, un protector al plămânilor și al căilor respiratorii, precum și al glandelor endocrine. Nu în ultimul rând, extractele concentrate de Astragalus sunt printre cei mai activi agenți anti-cancer cunoscuți.
- Chlorella (Chlorella pyrenoidosa) – este o algă unicelulară extrem de bogată în clorofilă și nutrieți și, conform studiilor științifice, este și un excelent stimulator al telomerazelor. Dacă Astragalus-ul acționează mai ales la nivelul celulelor sistemului imunitar, sistemului endocrin și nervos, Chlorella reîntinerește pielea, țesuturile elastice și anumite celule neuronale.
- Lăptișorul de marcă – potențează acțiunea stimulatorilor de telomeraze și, în plus, crește producția și mobilitatea celulelor stem, cunoscute și ca echipa de reconstrucție a organismului. El asigură o refacere rapidă în urma efortului prelungit și a stresului, are efect antidepresiv și îmbunătățește funcțiile creierului, prevenind și având un efect adjuvant important în maladia Parkinson și Alzheimer, scleroză multiplă, demență vasculară etc.
- Ciuperca tibetană (Cordyceps sinensis) – este cel mai puternic remediu anti-cancer cunoscut, făcând un tandem redutabil cu extractul Astragalus. Sfera de acțiune acestui tandem este impresionantă: cancer pulmonar, cancer la sân și ovarian, cancer de colon și de rect, cancer de prostată etc.




TELOM-R are rol benefic în:
  • Creșterea imunității organismului
  • Boala canceroasă
  • Chimioterapie
  • Hepatită virală, alcoolică
  • infectii respiratorii recidivante, bronșită cronică, pneumonie, TBC
  • Astm bronșic
  • Iradiere terapeutică sau accidentală
  • Reumatism, osteoartrită, lombosciatică, spondiloză, spondilită
  • Îmbunătățirea aspectului pielii
  • Sclerodermie, psoriazis, lupus eritematos
  • Tulburări de potență


TELOM-R ȘI IMUNITATEA - Atunci când le sunt activate telomerazele (enzimele care acționează la nivelul telomerilor), celulele sistemului imunitar devin foarte rezistente, active și eficiente în lupta cu diverșii agresori ai organismului. La nivel practic, aceasta înseamnă că bolile infecțioase și tumorale vor fi prevenite, dar și tratate cu o eficiență incredibilă, cu ajutorul TELOM-R. Așadar, fie că vrem să ne protejăm de epidemiile de gripă, că vrem să prevenim sau să tratăm o infecție urinară, digestivă, respiratorie etc., produsul TELOM-R este cea mai bună soluție.
TELOM-R ȘI RĂCELILE, BRONȘITELE ȘI INFECȚIILE PULMONARE - Această formulă este printre cele mai eficiente din lume contra răcelilor. Administrarea acestui produs, încă de la primele semne ale unei viroze gripale, duce, de regulă, la oprirea bolii în fazele incipiente sau la manifestarea sa într-o formă foarte ușoară. În cazul bronșitelor și al complicațiilor pulmonare ale răcelilor, administrarea TELOM-R scurtează de câteva ori durata de vindecare. Mai mult, acest produs crește exponențial eficiența antibioticelor, fiind de un imens ajutor în pneumoniile bacteriene, ori chiar în tuberculoza rezistentă la tratamentul clasic.
TELOM-R ȘI REUMATISMUL - Stimulatorii naturali ai telomerazelor tratează bolile reumatice pornind de la cauză, diminuând inflamația, ajutând la refacerea țesuturilor din articulații, pornind chiar de la nivel celular. Gama de aplicații este imensă, așa încât vom menționa doar câteva afecțiuni: artrită și poliartrită reumatoidă, artroză (a genunchiului, umerilor, cotului etc.), osteoartrită, lombosciatică, spondiloză, spondilită.
TELOM-R ȘI CANCERUL - Pentru a preveni orice efecte adverse, stimulatorii naturali de telomeri au fost selectați de către cercetători dintre cele mai puternice plante anticancerigene. Iar principala armă contra cancerului a produsului TELOM-R este extraordinara activare a imunității pe care o produce. Celulele sistemului imunitar, atunci când sunt în număr suficient de mare și în mod corespunzător activate, au capacitatea de a identifica, distruge și elimina orice formațiune tumorală, fie ea benignă sau malignă.
TELOM-R, CHIMIO- ȘI RADIO-TERAPIA - Acest activator de telomeri este poate cel mai bun susținător al organismului în cazul chimio- și radio-terapiei în cancer. El nu doar că nu interferează negativ cu aceste tratamente, ci chiar le potențează mult efectele terapeutice. Foarte important, TELOM-R previne și corectează efectele adverse teribile ale radiațiilor și chimioterapiei asupra sistemului nervos, cardiovascular, endocrin, imunitar.
TELOM-R ȘI TINEREȚEA PIELII - Poate că cele mai spectaculoase efecte le are acest stimulator de telomeraze la nivelul pielii. Acțiunea sa reîntineritoare, pornind de la nivel celular, face pielea mai elastică, mai fermă, îi redă strălucirea și sănătatea.


 
Compoziție/capsulă: Astragalus (Astragalus membranaceus), rădăcină, extract hidroalcoolic 20:1, standardizat, cu min 50% polizaharide: 200mg; capsulă de gelatină tare; Astragalus (Astragalus membranaceus), rădăcină, extract hidroalcoolic 4:1: 50mg; Astragalus (Astragalus membranaceus), rădăcină, pulbere: 30mg; Lăptișor-de-matcă liofilizat: 30mg; Drojdie-de-bere (Saccharomyces cerevisiae), extract cu min. 100000 ppm Zinc: 25mg*; Ciuperca-tibetană (Cordyceps sinensis), extract apos 6-10/1 (dioxid de siliciu), uscat cu min. 8% acid cordiceptic: 20mg; Alga - calcaroasă (Lithothamnium calcareum): 20mg; Șofran-de-India (Curcuma longa/ Curcuma sp.), rizom, pulbere: 10mg; Chlorella (Chlorella pyrenoidosa), pulbere:10mg; Gheara-mâței (Uncaria tomentosa), scoarță, pulbere: 5mg.* Doza maximă recomandată aduce 10mg Zinc: 100% VNR (VNR = Valori Nutriționale de Referință cf. Regulament 1169/2011).

Acțiuni fiziologice: Astragalozidele, cicloastragenolul și polizaharidele extrase din Astragalus și Zincul: contribuie la metabolismul normal acido-bazic al carbohidraților, al macronutrienților și al vitaminei A, contribuie la sinteza normală de ADN și a proteinelor, la menținerea fertilității și reproducerii normale, la menținerea sănătății sistemului osos, la funcționarea normală a sistemului imunitar, la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, la procesul de diviziune celulară și la menținerea sănătății părului și a unghiilor.

Mod de utilizare: Câte 1-2 capsule, de 2 ori pe zi.

Precauții: Poate interacționa cu medicamentele imunosupresive (persoane cu transplant). A se întrerupe administrarea produsului înaintea intervențiilor chirurgicale (crește riscul sângerării).
Contraindicații: Nu se cunosc.
Prezentare: Flacon cu 120 capsule.
A se păstra bine închis, ferit de umiditate și căldură.
Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat și echilibrat și un mod de viață sănătos. A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic. Produsul nu conține ingrediente cu potențial alergenic. A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici. A se consuma de preferință, înainte de: vezi data înscrisă pe ambalaj.
Produs notificat de Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA, Serviciul Național pentru Plante Medicinale și Produse ale Stupului. Notificare nr. AA 8937/28.10.2015.
Detalii si pret: http://dvrpharm.ro/telom-r 
 
Adevarul e mai complex.
Solutia tineretii fara batranete si a vietii fara de cancer nu sta intr-o capsula.
Ilie Tudor promite o continuare in Formula As.
Acum a publicat un prim articol intitulat "Telomeri-secretul sanatatii" in Formula As, anul XXVI, nr.1205, februarie 2016, pag. 8-9.
 
Vezi si alte referinte la http://www.konig-laboratorium.ro
 
1. Ge-132 este poate cel mai potent agent de detoxifiere existent in prezent.
Utilizarea Germaniului organic in terapia cancerului a fost studiata de catre Dr. Japonez Asai. Mecanismul care sta la baza acestei terapii este oxigenarea celulelor si eliminarea toxinelor cu ajutorul Germaniului organic.
Germaniul organic se recomanda in terapia cancerului ca adjuvant asociat cu alte produse specifice de inducere a apoptozei (moartea celuleor canceroase). Actioneaza sinergistic in asociere cu AHCC, I-3-C (Indole-3-Carbinol) si Super Immune. Se asociaza, de asemenea, bine cu REISHI 5000 (Ganoderma) pe care o potenteaza alaturi de Vitamina C.
Konig organic Germanium GE-132 combina Germaniu Organic pur (germanium sesquioxide) cu doua imunomodulatoare puternice Fitosteroli (continand 40% Beta-sitosterol) si Beta-Glucan 1,3/1,6, realizand astfel o formulatie sinergica pluripotenta, unica pe piata.
 
2. Artemisinin
Studiile efectuate de Lai H. "Targeted treatment of cancer with artemisinin and artemisinin-tagged iron-carrying compounds" si de Nakas I. "Anticancer properties of artemisinin derivatives and their targeted delivery by transferrin conjugation” au dus la concluzia ca artemisinin si derivatii acestuia reactioneaza cu fierul formand compusi care pot sa distruga celulele maligne. Celulele canceroase sunt mult mai susceptibile la efectul citotoxic al artemisinimului comparativ cu celulele sanatoase deoarece celulele canceroase au mai multi receptori pentru transfer facilitand acumularea de proteine bogate in fier. Artemisinin este si el acumulat de celulele canceroase. Intrat in contact cu fierul, artemisinin genereaza radicali liberi in interiorul celulei canceroase care este astfel distrusa.
Studiile efectuate de Dr. Lam arata ca artemisinin este eficient impotriva unei game largi de cancere. Cea mai mare eficienta o are in leucemie si cancer la colon. O buna eficienta o are insa si in melanoma, cancer la san, ovare, prostata, ficat si rinichi.